CSJ. Decizia nr. 3651/2003. Penal. Art.197 alin.2 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3651/2003
Dosar nr. 1990/2003
Şedinţa publică din 10 septembrie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 2100 din 7 noiembrie 2001 a Judecătoriei Braşov au fost condamnaţi inculpaţii:
1. C.D. şi:
2. O.P. la pedepse de câte 5 ani şi 6 luni închisoare, respectiv câte 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal şi viol prevăzute de art. 189 alin. (2) C. pen. şi art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate şi s-a dispus ca fiecare inculpat să execute pedeapsa cea mai grea de câte 6 ani închisoare.
S-a reţinut în fapt că, la 15 iulie 2001, inculpaţii C.D. şi O.P. au lipsit-o în mod ilegal de libertate pe C.A. şi au întreţinut prin constrângere, raporturi sexuale cu aceasta.
Tribunalul Braşov, prin Decizia penală nr. 146 din 5 martie 2002, a respins apelurile declarate de inculpaţi.
Prin Decizia penală nr. 355 din 14 mai 2002, Curtea de Apel Braşov a admis recursurile declarate de inculpaţi, a casat în parte hotărârile menţionate şi în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din infracţiunile de lipsire de libertate în mod ilegal şi viol, prevăzute de art. 189 alin. (2) şi art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., în infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen. şi a condamnat pe inculpaţi la câte 6 ani închisoare.
Împotriva acestei hotărâri definitive s-a declarat recurs în anulare, susţinându-se prin motivele scrise, în esenţă, următoarele:
- inculpaţilor li s-a stabilit pedepse în alte limite prin omisiunea aplicării pedepsei complimentare a interzicerii unor drepturi;
- pedepsele au fost greşit individualizate în raport de gradul de pericol social al faptelor, cât şi persoana inculpaţilor, cunoscuţi ca persoane violente, care au produs părţii vătămate leziuni ce au necesitat pentru vindecare circa 4–5 zile de îngrijiri medicale.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 409 şi art. 410 alin. (1) partea I, pct. 4 C. proc. pen., prevederi în raport de care vor fi analizate motivele prezentate, constatându-se recursul în anulare fondat, pentru cele ce urmează:
Potrivit art. 65 alin. (2) C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă.
Pe de altă parte, dispoziţiile art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., care încriminează infracţiunea pentru care au fost condamnaţi ambii inculpaţi prevăd pe lângă pedeapsa principală şi pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi.
Omisiunea instanţei de a condamna pe inculpaţi, pe lângă pedepsele de câte 6 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, pedeapsă obligatorie în cauză, atrage nelegalitatea hotărârii şi în consecinţă, casarea ei sub acest aspect.
Acesta este şi motivul pentru care potrivit art. 4141 C. proc. pen., combinat cu art. 38515 pct. 1 lit. d) C. proc. pen., recursul în anulare se va admite.
Rejudecând cauza sub acest aspect, se va aplica alături de pedeapsa principală de câte 6 ani închisoare, fiecărui inculpat şi pedeapsa interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 3 ani.
Critica vizând individualizarea pedepselor principale aplicate inculpaţilor nu este fondată.
Pedepsele de câte 6 ani închisoare se înscriu în limitele legale sancţionatoare şi reflectă atât pericolul social al faptelor comise, cât şi pe cel al făptuitorilor.
Împrejurările luate în considerare de instanţe au fost corect evaluate la stabilirea cuantumului şi a modalităţii de executare a pedepselor şi nu se constată alte motive care să justifice majorarea acestora.
Ca atare, critica este nefondată şi se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 2100 din 7 noiembrie 2001 a Judecătoriei Braşov, deciziei penale nr. 146/ A din 5 martie 2002 a Tribunalului Braşov şi deciziei penale nr. 355/ R din 14 mai 2002 a Curţii de Apel Braşov, privind pe inculpaţii C.D. şi O.P.
Casează hotărârile numai cu privire la omisiunea aplicării pedepsei complementare.
Aplică inculpaţilor pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 3 ani.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Onorariul de avocat, în sumă de câte 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3650/2003. Penal. Art.257 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3652/2003. Penal. Art.284 alin.ultim, 327... → |
|---|
