CSJ. Decizia nr. 3650/2003. Penal. Art.257 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3650/2003
Dosar nr.2064/2003
Şedinţa publică din 10 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 8 din 14 februarie 2003 a Tribunalului Covasna, a fost condamnat inculpatul F.G., în baza art. 257 alin. (1), raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la 3 ani închisoare şi în baza art. 239 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la un an şi 6 luni închisoare, stabilindu-se, conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi s-a constatat că partea vătămată C.A. nu s-a constituit parte civilă.
Inculpatul a fost obligat la plata sumelor de 2.500.000 lei despăgubiri civile către partea civilă D.M. şi la 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut în fapt că, la începutul lunii septembrie 2001, martorii B.F., Z.J. şi cu D.M. s-au deplasat la domiciliul inculpatului F.G. cerându-i sprijin în vederea punerii în libertate a numitului B.I., fiul primei martore, arestat pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat. În cadrul discuţiilor inculpatul le-a spus martorilor că are relaţii la Poliţia Covasna, prin care va rezolva ca B.I. să fie transferat la Spitalul Penitenciar Bucureşti pentru efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice. Totodată, prin influenţa asupra medicului legist, expertiza va concluziona lipsa de discernământ a celui arestat cu consecinţa punerii în libertate.
Pentru aceste servicii inculpatul a pretins suma de 4.000.000 lei, din care a primit cu acea ocazie de la D.M., concubina persoanei arestate, suma de 1.000.000 lei.
După câteva zile, inculpatul s-a deplasat la domiciliul familiei B., primind de la aceeaşi persoană suma de 1.500.000 lei.
Întrucât B.I. a fost condamnat definitiv, mama şi concubina acestuia i-au cerut explicaţii inculpatului, acesta invocând că nu a primit suma solicitată şi refuzând restituirea banilor înmânaţi.
Ca urmare, a denunţului formulat de D.M. la I.P.J. Covasna au fost dezvăluite împrejurările expuse cu prilejul discuţiilor dintre respectiva martoră şi inculpat pentru înmânarea sumei de 1.000.000 lei, înregistrate pe reportofon.
S-a mai reţinut că, în ziua de 18 aprilie 2002, orele 10, revoltat că nu a primit bani de la Primăria Hăghig reprezentând salariul cuvenit ca însoţitor de persoane handicapate, inculpatul F.G. a adresat părţii vătămate C.A., primar al localităţii, care se afla în faţa sediului Primăriei, cuvinte jignitoare şi ameninţări de genul „lasă că te aranjez eu pe tine”, „hoţ”, „bandit”, „escroc”, „ai furat banii primăriei”.
Partea vătămată s-a deplasat la sediul Postului de Poliţie, fiind urmată de inculpat care, a provocat scandal în prezenţa agentului C.O.
În jurul orelor 12, inculpatul a provocat un nou scandal în faţa Primăriei în prezenţa părţii vătămate, proferând cuvinte jignitoare: „hoţ ordinar”, „bandit”, „escroc”.
S-a reţinut că inculpatul se află în stare de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), faptele fiind comise după executarea pedepsei de 17 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea de omor prin sentinţa penală nr. 38/1972 a Tribunalului Braşov.
Curtea de Apel Braşov, secţia penală, prin Decizia penală nr. 98 din 16 aprilie 2003 a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna şi de inculpatul F.G. şi a desfiinţat sentinţa primei instanţe cu privire la încadrarea juridică a infracţiunii de ultraj, a laturii civile şi a neaplicării confiscării speciale.
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de ultraj prevăzută de art. 239 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în două infracţiuni prevăzute de art. 239 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), pentru care inculpatul a fost condamnat la pedepsele de câte un an şi 6 luni închisoare.
Potrivit art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea acestor pedepse cu pedeapsa de 3 ani, aplicată pentru infracţiunea de trafic de influenţă, stabilindu-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
A fost respinsă acţiunea civilă formulată de partea civilă D.M. şi conform art. 257 alin. (2) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 2.500.000 lei.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar, primind criticile parchetului şi inculpatului, a reţinut că, în cauză, nu a existat o rezoluţie infracţională unică în proferarea ameninţărilor şi calomniilor la adresa primarului localităţii, ci faptele s-au consumat în două momente distincte ale zilei de 18 aprilie 2002, la orele 10 şi 12, astfel că au fost comise două infracţiuni de ultraj în concurs real.
Referitor la obligarea inculpatului la plata sumei de 2.500.000 lei către numita D.M., s-a apreciat că soluţia este greşită, întrucât această sumă este supusă confiscării conform art. 257 alin. (2), raportat la art. 256 alin. (2) C. pen.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul F.G. care, invocând dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., a susţinut că nu este vinovat de săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă şi ultraj, solicitând achitarea. În subsidiar, conform art. 14 al aceluiaşi text, a cerut reducerea pedepselor.
Recursul declarat este neîntemeiat.
1. Din examinarea probelor administrate a rezultat că inculpatul, prevaluându-se de influenţa pe care ar avea-o asupra unor lucrători de la poliţie (lt. C. şi comandantul Poliţiei Sf. Gheorghe) şi parchet, a pretins numitei D.M. suma de 4.000.000 lei, din care a primit 2.500.000 lei în vederea punerii în libertate a lui B.I., arestat pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.
Această faptă prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., este pe deplin dovedită cu declaraţiile martorilor B.F., Z.J., B.M., L.C., coroborate cu declaraţiile numitei D.M. şi cu recunoaşterile inculpatului în cadrul discuţiilor cu denunţătoarea, înregistrate pe bandă magnetică şi transcrise în procesul-verbal aflat în dosar.
De asemenea, în cauză, au fost administrate probe care atestă că inculpatul a adresat insulte şi ameninţări şi a făcut afirmaţii calomnioase referitoare la activitatea oficială desfăşurată de partea vătămată C.A., primarul comunei Hăghig, judeţul Covasna, în prezenţa martorilor S.I., O.A., S.D., H.D., C.I. şi M.F.
Întrucât primarul are calitatea de funcţionar public şi îndeplineşte o funcţie ce implica exerciţiul autorităţii de stat, iar fapta de a i se adresa insulte, calomnii şi ameninţări se referea la activităţi specifice exerciţiului funcţiei de primar (respectiv plata unor drepturi băneşti şi gestionarea unor fonduri publice) în cauză au fost reţinute în mod corect dispoziţiile art. 239 alin. (1) C. pen.
Faţă de cele ce preced, soluţia primei instanţe de condamnare a inculpatului, confirmată în apel, fiind conformă cu probele de vinovăţie administrate, nu subzistă eroarea gravă de fapt invocată în recurs.
2. Referitor la pedepsele aplicate pentru cele două infracţiuni, respectiv de 3 ani pentru trafic de influenţă şi de câte un an şi 6 luni închisoare, pentru cele două fapte de ultraj, se constată că au fost respectate dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), avându-se în vedere pericolul social al faptelor, împrejurările săvârşirii lor şi persoana inculpatului, care se află în starea de recidivă, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi care, anterior, nu a avut o conduită corectă în comunitate fiind sancţionat pentru provocarea unor stări conflictuale, scandaluri şi tulburarea liniştii publice.
Se mai constată că pedeapsa rezultantă este de natură a asigura, conform art. 52 C. pen., prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni şi reintegrarea în comunitate a inculpatului.
Fiind respectate aceste dispoziţii legale nu există temeiuri de reducere a pedepsei, astfel cum a solicitat inculpatul recurent.
Întrucât motivele de casare invocate sunt neîntemeiate, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, urmează a respinge ca nefondat recursul inculpatului cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.G. împotriva deciziei penale nr. 98/ Ap din 16 aprilie 2003 a Curţii de Apel Braşov.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3648/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3651/2003. Penal. Art.197 alin.2 c.pen. Recurs... → |
|---|
