CSJ. Decizia nr. 3688/2003. Penal

Decizii penale CSJ 2003

ROMÂNIA

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.3688/2003

Dosar nr.2024/2002

Şedinţa publică din 11 septembrie 2003

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 46 din 14 ianuarie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a condamnat pe următorii inculpaţi:

- L.P. la 8 ani închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi f), cu aplicarea art. 13 şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)

S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

A fost menţinută starea de arest a inculpatului, în baza art. 350 C. proc. pen. şi conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus durata reţinerii şi arestării preventive a acestuia de la data de 7 decembrie 2001, la zi.

- L.G.N. la 6 ani închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi f), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

- M.M. la 8 ani închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi f), cu aplicarea art. 13 şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)

S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

- F.G. la o pedeapsă de 8 ani închisoare, în baza art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi f), cu aplicarea art. 13 şi art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 54 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 39 alin. (1) C. pen., s-a contopit pedeapsa de mai sus cu pedeapsa de un an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 70 din 15 martie 2001 a Judecătoriei Însurăţei, jud. Brăila, definitivă prin Decizia penală nr. 648 din 5 septembrie 2001 a Curţii de Apel Galaţi, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

S-a luat act că părţile vătămate S.C. şi S.B. nu s-au constituit părţi civile.

În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpaţii L.P. şi F.G. a câte 600.000 lei obţinuţi prin săvârşirea infracţiunii.

În baza art. 191 C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat la câte 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 300.000 lei onorariul avocatului din oficiu s-a suportat din fondul Ministerului Justiţiei.

S-a reţinut că, în seara zilei de 14 noiembrie 2001, inculpaţii L.G.N., L.P., M.M. şi F.G. au consumat, împreună, băuturi alcoolice în locuinţa părinţilor fraţilor L., din strada Acordianului.

În jurul orelor 23,00, toţi patru au plecat de la adresa sus-menţionată către locuinţa fraţilor L. din Bucureşti, Bd. Bucureşti Noi. În drum spre această din urmă adresă, inculpaţii L.P. şi L.G.N. au intrat în curtea imobilului din strada Podului, urmaţi fiind de inculpaţii M.M. şi F.G. Inculpaţii au ridicat grilajul de la uşa de acces în imobil şi au pătruns în incinta acestuia cu intenţia de a sustrage bunuri, cu excepţia inculpatului F.G., care a rămas afară.

Fiind în căutarea de bunuri pentru a le sustrage într-una din camerele imobilului, inculpaţii au găsit câteva cutii de gresie pe care au reuşit să le transporte în afara imobilului. Inculpaţii au mai sustras, din incinta imobilului, o butelie de aragaz, un aparat de fotografiat şi o pereche de pantofi bărbăteşti.

La un moment dat inculpaţii au zărit, dormind într-una din camere pe partea vătămată S.C. În momentul când aceasta s-a trezit, inculpatul L.G.N. l-a lovit cu un băţ din lemn în zona capului, iar inculpatul L.P. i-a aruncat o pătură peste cap, încercând să lovească partea vătămată. Inculpatul M.M. a intervenit şi el, lovind partea vătămată.

Inculpaţii au ieşit pe rând din incinta imobilului, pe sub grilajul uşii de acces, ultimul fiind inculpatul M.M., pe care partea vătămată a reuşit să-l prindă şi chiar să-l lovească.

În momentul în care inculpatul M.M. a cerut ajutor, inculpatul L.P. a lovit pe partea vătămată cu o coadă de lopată, introdusă prin grilaj.

Butelia de gaz sustrasă a fost găsită la locuinţa inculpaţilor L. şi predată părţii vătămate, de către organele de poliţie.

De asemenea, în cauză a fost identificată martora I.M., căreia, prin intermediul martorului Ş.R., inculpaţii L.P. şi F.G., i-au vândut, cu suma de 900.000 lei, aparatul de fotografiat sustras. Aşa cum a rezultat din declaraţiile celor doi, aceştia au vândut şi perechea de pantofi sustrasă, cu suma de 300.000 lei, unei persoane necunoscute.

Aparatul de fotografiat a fost predat, de organele de poliţie, părţii civile S.B.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii L.G.N., F.G., L.P. şi M.M.

În ce priveşte apelul parchetului se arată că instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile art. 118 lit. d) C. pen., în ce priveşte sumele confiscate de la inculpaţi şi, de asemenea, că s-a omis să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 116 C. pen., în cazul inculpaţilor F.G. şi M.M.

În apel, inculpatul L.G. a arătat că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, fapta nefiind săvârşită de el, sens în care a solicitat achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Inculpaţii L.P., F.G. şi M.M. au solicitat redozarea pedepselor, considerându-le ca fiind foarte severe, în raport de circumstanţele reale şi personale.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 198/ A din 8 aprilie 2003, a admis apelurile parchetului şi inculpatului F.G., a desfiinţat sentinţa apelată şi rejudecând cauza în fond:

În baza art. 118 lit. d) C. pen., confiscă de la inculpatul L.P. suma de 455.000 lei, de la inculpatul L.N. suma de 175.000 lei.

În baza art. 116 C. pen., interzice inculpaţilor F.G. şi M.M. să se afle în municipiul Bucureşti pe o durată de câte 3 ani, după executarea pedepsei.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.

S-a dedus prevenţia pentru inculpaţii L.G.N., L.P., M.M. şi F.G.

S-a constatat că inculpatul F.G. este arestat în altă cauză.

S-au respins, ca nefondate, recursurile celorlalţi inculpaţi, care au fost obligaţi la cheltuieli judiciare, inclusiv a onorariului pentru apărătorul din oficiu.

Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului F.G. se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Împotriva acestei decizii au declarat recursuri inculpaţii L.G.N., F.G. şi M.M.

Inculpatul L.G.N. a solicitat, prin apărătorul său, achitarea. Ceilalţi inculpaţi, au solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie în cea de furt, iar în subsidiar, reducerea pedepselor aplicate.

Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, cât şi din oficiu, verificând probele administrate, Curtea constată că recursurile sunt nefondate.

Astfel, vinovăţia inculpatului L.G.N. este dovedită de declaraţiile părţii vătămate, care a arătat că a fost lovită de mai multe persoane, de declaraţiile inculpatului F.G., date în cursul urmăririi penale, care l-a indicat pe inculpatul L.G.N., ca fiind cel ce a lovit-o pe partea vătămată cu un băţ, în zona capului, în momentul când aceasta s-a trezit din somn şi depoziţia inculpatului M.M., dată cu ocazia confruntării efectuată în cursul urmăririi penale, din care rezultă, de asemenea, că, inculpatul L.G.N. a lovit-o pe partea vătămată.

Deci, soluţia instanţelor de a condamna pe acest inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi f), cu aplicarea art. 13 şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), este legală şi temeinică.

În ce priveşte recursurile celorlalţi inculpaţi, care au solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie în cea de furt, se constată următoarele:

Din examinarea textului art. 211 alin. (1) C. pen., rezultă că infracţiunea de tâlhărie se săvârşeşte cu intenţie directă, această formă de vinovăţie trebuind să existe atât în raport cu acţiunea principală, de furt, cât şi în raport cu acţiunea adiacentă de punere a victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra prin exercitarea de violenţe sau ameninţări asupra acesteia.

Mai mult, pentru realizarea laturii subiective a acestei infracţiuni, este obligatoriu ca, prin acţiunea adiacentă, făptuitorul să urmărească unul din scopurile prevăzute în art. 211 alin. (1) C. pen., respectiv furtul, păstrarea bunului furat sau înlăturarea urmelor infracţiuni.

Deci, în speţă, corect instanţele au apreciat că faptele inculpaţilor de a sustrage prin violenţă bunuri, în cursul nopţii, prin surprinderea unei persoane, în propria locuinţă, în timp ce dormea reprezintă infracţiunea de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi f) C. pen. şi nu cea de furt.

Nici criticile referitoare la pedepsele aplicate nu pot fi primite, întrucât se constată că instanţa de fond, la dozarea acestora, a avut în vedere pe lângă pericolul social al faptelor, atât împrejurările în care acestea s-au comis, dar şi datele referitoare la persoanele inculpaţilor, aspecte care se regăsesc în cuantumul pedepselor.

Pentru considerentele arătate, şi cum verificând hotărârea atacată şi prin prisma prevederilor art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existenţa unor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, Curtea urmează a respinge recursurile, ca nefondate, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a se dispune potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii L.G.N., L.P., F.G. şi M.M. împotriva deciziei penale nr. 198/ A din 8 aprilie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul arestării preventive de la 19 noiembrie 2001, la 11 septembrie 2003, pentru L.G.N., de la 7 decembrie 2001, la 11 septembrie 2003, pentru L.P., de la 15 noiembrie 2001, la 11 septembrie 2003, pentru M.M.

Se constată că inculpatul F.G. este arestat în altă cauză.

Obligă pe recurenţi să plătească statului sumele de câte 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care sumele de câte 300.000 lei, reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 septembrie 2003.

← CSJ. Decizia nr. 3685/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs		CSJ. Decizia nr. 3689/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs →

CSJ. Decizia nr. 3688/2003. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre CSJ. Decizia nr. 3688/2003. Penal