CSJ. Decizia nr. 3723/2003. Penal. Art.211 alin.3 c.pen. Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3723/2003

Dosar nr. 1975/2003

Şedinţa publică din 12 septembrie 2003

Asupra recursului de faţă:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 649 din 13 decembrie 2002 a Tribunalului Constanţa a fost condamnat inculpatul Şt.P. la pedeapsa de 13 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi f) şi alin. (3), cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2), cu referire la art. 76 lit. a) C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată prin măsura arestării preventive, cu începere de la 19 februarie 2002, la zi.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:

La data de 17 februarie 2002, inculpatul şi victima B.I. (rude mai îndepărtate) au consumat băuturi alcoolice, ocazie cu care inculpatul a reţinut că victima avea bani asupra sa.

După ce s-au despărţit, inculpatul a aşteptat în locuinţa sa circa trei ore să se întunece, după care s-a deplasat spre casa victimei cu intenţia de a sustrage seminţe de floarea soarelui. Zgomotele făcute au atras atenţia victimei care a ieşit din casă pentru a vedea ce se întâmplă. Intre inculpat şi victimă s-a declanşat o luptă pe parcursul căreia inculpatul l-a trântit pe B.I. la pământ şi i-a aplicat mai multe lovituri în zona capului. După ce victima a fost adusă în stare de inconştienţă, inculpatul a dus-o în una din camere şi a continuat să o lovească în zona feţei şi i-a sustras banii din portmoneu.

Victima a fost găsită decedată a doua zi, moartea acesteia fiind determinată de asfixia mecanică în cadrul unui traumatism facial asociat cu comprimarea gâtului şi toracelui.

Situaţia de fapt expusă a fost stabilită pe baza proceselor-verbale încheiate de organele de urmărire penală, actului medico-legal nr. 113/2002 şi nr. 74/LR/2002, depoziţiilor martorilor S.I., P.F., B.I., N.M. şi G.N., probe coroborate cu declaraţiile inculpatului.

Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia penală nr. 118/ P din 8 aprilie 2003, a respins apelul formulat de inculpat.

Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs, reiterând motivele de apel invocate, prin care a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.

Recursul nu este fondat.

Instanţele de fond şi apel au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, încadrând corespunzător din punct de vedere juridic fapta comisă de inculpat în dispoziţiile art. 211 alin. (2) lit. d) şi f) şi alin. (3) C. pen., din moment ce deposedarea victimei s-a făcut prin mijloace violente, iar inculpat a acţionat în scopul de a-şi însuşi pe nedrept, în condiţii ilicite, bunuri aparţinând victimei, în speţă toate elementele infracţiunii de tâlhărie în forma agravantei reţinută sunt întrunite.

Infracţiunea de tâlhărie ce a avut ca urmare moartea victimei şi infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte sunt infracţiuni cu rezultat praeterintenţional, însă aşa cum bine a reţinut instanţa de apel, obiectul lor juridic este diferit. Astfel, în timp ce infracţiunea prevăzută de art. 182 C. pen., este o infracţiune contra persoanei, infracţiunea de tâlhărie este o infracţiune îndreptată atât împotriva persoanei, cât şi contra patrimoniului.

În speţă, inculpatul a vizat prin acţiunea sa principală patrimoniul victimei (de altfel intenţia inculpatului de a fura bunuri aparţinând victimei fusese luată cu câteva ore înainte de conflictul propri-zis, inculpatul aşteptând să se întunece şi victima să adoarmă pentru a fura nestingherit), iar violenţele exercitate (atât în curtea victimei, cât şi în camera unde a dus-o după ce aceasta ajunsese în stare de inconştienţă) s-au subsumat acestui scop şi au fost urmate de rezultatul praeterintenţional.

În raport de considerentele expuse, Curtea constată că încadrarea juridică dată faptei este corectă, motiv pentru care recursul declarat va fi respins ca nefondat în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va computa perioada arestării preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Şt.P. împotriva deciziei penale nr. 118/ P din 8 aprilie 2003 a Curţii de Apel Constanţa.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 19 februarie 2002, la 12 septembrie 2003.

Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 septembrie 2003.

Vezi şi alte speţe de drept penal: