CSJ. Decizia nr. 3730/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3730/2003
Dosar nr. 860/2003
Şedinţa publică din 12 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 195 din 18 septembrie 2002, Tribunalul Suceava a condamnat pe inculpatul S.V. la 5 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 20, raportat la art. 174 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen.
Conform art. 113 C. pen., inculpatul a fost obligat la tratament medical până la însănătoşire.
Inculpatul a fost obligat să plătească 10.000.000 lei daune morale părţii vătămate R.G. şi 10.045.000 lei cheltuieli de spitalizare părţii civile Spitalul judeţean Suceava.
Pentru pronunţarea acestei hotărâri, prima instanţă a reţinut următoarea stare de fapt:
S.V., din august 1998, era prieten cu R.G., din comuna Dărmăneşti, jud. Suceava care lucra la Suceava la SC P.E., făcând naveta cu trenul, vizitând-o de mai multe ori la domiciliul părinţilor acesteia. Deoarece sus-numita nu i-a dat un răspuns clar la cererea în căsătorie, inculpatul a devenit gelos şi a început să o urmărească.
În ziua de 1 iunie 2000, ştiind că R.G. urmează să plece la serviciu, cu trenul de ora 18,00, inculpatul s-a deplasat în comuna Dărmăneşti, cu intenţia de a-şi întâlni prietena şi a o conduce la serviciu. La plecare de la domiciliu, inculpatul a luat asupra sa un cuţit de bucătărie, pe care l-a pus în buzunarul hainei.
Ajuns la Dărmăneşti, el a aşteptat pe sus-numita, în apropierea locuinţei, ieşindu-i înainte şi spunându-i că doreşte să o conducă la serviciu. După ce au parcurs împreună circa 200 m, între cei doi s-au iscat discuţii contradictorii, inculpatul fiind refuzat, când a intenţionat să-şi sărute prietena.
Enervându-se, S.V. a scos cuţitul, lovind de mai multe ori partea vătămată. Aceasta a căzut la pământ, iar inculpatul a părăsit-o fugind spre staţia C.F.R. Dărmăneşti.
Partea vătămată a fost transportată la spital în Suceava, iar inculpatul s-a prezentat la I.P.J. Suceava, relatând fapta comisă.
Din raportul de expertiză medico-legală rezultă că victima a prezentat multiple plăgi tăiate-înţepate: la nivelul hemifaciesului stâng, latero-cervical dreapta, sân drept, precum şi plăgi tăiate: la nivelul cervical anterior la nivelul antebraţului stâng, cu secţiunea tendonului scurt extensor al policelui şi la nivelul coapsei stângi. Leziunile au necesitat 35-40 zile îngrijiri medicale şi au fost de natură să pună în primejdie viaţa victimei, putând duce la deces prin şoc hemoragic, fiind salvată prin intervenţia medicală acordată.
Apelul declarat de inculpat a fost respins prin Decizia penală nr. 18 din 20 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Suceava, fiind înlăturate criticile formulate cu motivarea că nefiind iresponsabil, în sensul art. 48 C. pen., în mod corect a fost condamnat pentru încercarea de a suprima viaţa victimei, iar pedeapsa aplicată a fost just individualizată la minimul special prevăzut de lege, avându-se în vedere circumstanţele reale şi personale.
Decizia penală a fost atacată cu recurs de către inculpat, care prin apărător, a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), combinat cu art. 10 alin. (1) lit. e) C. pen., raportat la art. 48 din acelaşi cod, şi, în subsidiar, schimbarea calificării juridice a faptei în infracţiunea prevăzută de art. 181 C. pen., respectiv reducerea pedepsei, prin acordarea circumstanţelor atenuante şi aplicarea art. 81 C. pen.
Recursul este nefondat.
Prima instanţă a făcut o analiză corespunzătoare a probelor dosarului, pe care apreciindu-le just, a reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului pentru tentativă la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 48 C. pen., „nu constituie infracţiune, fapta prevăzută de legea penală, dacă făptuitorul, în momentul săvârşirii faptei, fie din cauza alienaţiei mintale, fie din alte cauze, nu putea să-şi dea seama de acţiunile sau inacţiunile sale, ori că nu putea fi stăpân pe ele”.
Din cele trei rapoarte de expertiză medico-legală psihiatrică, efectuate de Serviciul de Medicină legală Suceava, Institutul de medicină legală Iaşi şi Institutul Naţional de Medicină-Legală Mina Minovici Bucureşti, rezultă că inculpatul S.V. a comis fapta cu discernământ (discernământul scăzut raportul I.N.M.L. Bucureşti).
În această situaţie, nu se poate aprecia că inculpatul a avut abolit discernământul în momentul săvârşirii faptei, el păstrând capacitatea reprezentării critice a conţinutului şi consecinţelor acţiunilor sale, chiar dacă a avut discernământul scăzut, aceasta fiind avută în vedere la individualizarea pedepsei aplicate.
Ca atare, în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 48 C. pen.
Nu poate fi acceptată nici cererea de a fi schimbată încadrarea juridică a faptei din tentativă la infracţiunea de omor în infracţiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C. pen.
În vederea delimitării infracţiunii de vătămare corporală de tentativa de omor, în stabilirea laturii subiective, trebuie să se ţină seama de toate datele de fapt, începând cu obiectul folosit, intensitatea cu care au fost aplicate, loviturile, regiunea organică spre care au fost îndreptate acestea, urmările ce se puteau produce şi terminând cu împrejurarea dacă lipsa unei asistenţe medicale calificate şi de urgenţă punea sau nu în primejdie viaţa victimei.
În speţă, fapta inculpatului de a fi aplicat, cu un cuţit de bucătărie şi cu intensitate, multiple lovituri, inclusiv la nivelul capului şi în regiunea cervicală, producându-i victimei o stare de şoc hemoragic, punându-i viaţa în primejdie, constituie tentativă la infracţiunea de omor şi nu infracţiunea de vătămare corporală, atâta timp cât viaţa părţii vătămate a fost salvată numai prin asistenţa medicală calificată şi de urgenţă ce i s-a asigurat.
Cât priveşte individualizarea pedepsei, Curtea consideră că instanţele au făcut o corectă şi justă apreciere a pericolului social al faptei şi împrejurărilor în care ea a fost comisă, prin respectarea art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) Pedeapsa aplicată, la minimul special prevăzut de lege, nu poate fi apreciată ca severă, încât executarea ei în limitele stabilite, se impune cu necesitate pentru realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
Pentru considerentele arătate, verificând Decizia atacată şi în raport cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nefiind identificate existenţa altor motive, care analizate din oficiu, să ducă la casare, se va constata că recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând a fi respins în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.V. împotriva deciziei penale nr. 18 din 20 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Suceava.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3729/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen.... | CSJ. Decizia nr. 3731/2003. Penal. Art.215 c.pen. Recurs → |
|---|
