CSJ. Decizia nr. 3729/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3729/2003
Dosar nr.4896/2002
Şedinţa publică din 12 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 617 din 13 noiembrie 2001 a Tribunalului Iaşi, a fost condamnat inculpatul P.N. la un an şi 6 luni închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a constatat recuperat prejudiciul cauzat părţii vătămate D.M.G.
A fost obligat inculpatul la despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic de Copii Sf. Maria Iaşi şi la plata cheltuielilor judiciare.
Pentru a se pronunţa în sensul celor de mai sus, prima instanţă a reţinut că la data de 19 mai 1999, în jurul orelor 13,00, inculpatul a observat că minorul D.M.G. se află pe malul unui iaz împrejmuit, proprietatea inculpatului şi pescuia.
A observat, de asemenea, că după 30 minute, de gard s-au apropiat şi minorii L.M.C. şi L.I. care au rămas lângă gard, în partea din exterior.
După 15 minute, inculpatul cu o armă a executat un foc spre direcţia unde se aflau cei doi minori, aceştia fugind.
Victima, D.M.G. a sărit gardul şi a început să alerge spre deal.
Inculpatul a mai efectuat câţiva paşi, spre locul unde se aflau copii, a pus din nou arma la umăr şi a executat al doilea foc, o parte din alice lovind minorul în cap, spate şi picioare.
Victima a reuşit să ajungă la domiciliu după care a fost transportată pentru îngrijiri medicale.
Raportul de constatare medico – legală şi precizările ulterioare, concluzionează că leziunile au necesitat pentru vindecare 11 – 13 zile îngrijiri medicale şi nu au fost apte de a conduce la deces.
În favoarea inculpatului s-au reţinut circumstanţe personale atenuante, vârsta înaintată, conduita generală bună, diligenţă pentru acoperirea prejudiciului cauzat victimei, circumstanţe care au permis coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
În termen, hotărârea a fost apelată de inculpat cu motivarea că atât în ceea ce priveşte latura obiectivă, cât şi rezultatul produs, fapta nu realizează conţinutul infracţiunii de tentativă de omor, ci a celei de lovire, aceasta având în vedere concluziile expertizei medico – legale.
Împotriva aceleiaşi hotărâri a formulat apel şi procurorul cu motivarea că împrejurările săvârşirii faptei, perseverenţa inculpatului în a folosi o armă de vânătoare împotriva unor minori nu justifică coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, concursul dintre circumstanţele atenuante şi agravante justifică aplicarea unei pedepse mai mari.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 308 din 22 octombrie 2002, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de parchet şi de inculpat.
Declarând recurs, inculpatul susţine că nu sunt întrunite elementele constitutive al tentativei de omor, deoarece nu a avut intenţia de a ucide.
Recursul nu este fondat.
Situaţia de fapt reţinută de instanţe şi care a fost expusă mai sus, concordă cu probele efectuate în cauză, şi anume cu declaraţiile constante ale părţii vătămate, coroborate cu menţiunile din actele medico – legale privitor la leziunile suferite de aceasta, cu declaraţiile martorilor audiaţi şi cu raportul de constatare tehnico – ştiinţifică întocmit cu ocazia verificării armei de vânătoare şi a cartuşelor folosite la executarea focului. De asemenea, încadrarea juridică dată faptei este corespunzătoare.
Este adevărat că inculpatul s-a apărat, în mod constant, că a executat focurile de armă în momentul în care se afla în interiorul curţii sale, lângă poarta de acces spre iaz, crezând că este o pisică.
Însă, pe de o parte, susţinerile inculpatului nu sunt confirmate de nici o altă probă administrată în cauză, iar pe de altă parte, din declaraţiile părţii vătămate şi ale martorilor L.M.C., P.M. şi H.N., rezultă că inculpatul a executat focul de armă spre victimă, lângă iaz şi nu din curtea sa.
Tot astfel este neîntemeiată şi susţinerea recurentului că a săvârşit fapta fără intenţia specifică infracţiunii reţinute în sarcina sa.
În speţă, intenţia inculpatului de a ucide rezultă din materialitatea faptelor; folosind o armă de vânătoare în stare de funcţionare şi muniţie aptă de a ucide şi trăgând două focuri, de la distanţă mică, ţintind în partea superioară a corpului victimei şi producându-i leziunile reţinute, inculpatul a prevăzut că prin săvârşirea acestor fapte victima ar putea să moară, şi chiar dacă nu a dorit, a acceptat posibilitatea survenirii acestei urmări.
În atare situaţie chiar dacă leziunile produse părţii vătămate nu au pus în pericol viaţa acesteia, nu se poate reţine, aşa cum pretinde inculpatul, că a comis doar infracţiunea de lovire, din moment ce s-a stabilit că a acţionat cu intenţia manifestă de a ucide, dar nu a reuşit din motive independente voinţei sale.
Aşadar, instanţele au dat o încadrare juridică corectă faptei reţinute în sarcina inculpatului, urmând deci să se respingă susţinerea acestuia cu privire la necesitatea de a i se reţine în sarcina sa infracţiunea de lovire şi nu tentativă la infracţiunea de omor.
Hotărârile criticate, fiind, prin urmare, temeinice şi legale, recursul inculpatului este nefondat şi se va respinge, ca atare, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.N. împotriva deciziei penale nr. 308 din 22 octombrie 2002 a Curţii de Apel Iaşi.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3727/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3730/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen.... → |
|---|
