CSJ. Decizia nr. 3724/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3724/2003
Dosar nr.2023/2003
Şedinţa publică din 12 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 28 din 12 martie 2003 a Tribunalului Vâlcea, secţia penală, în baza art. 335 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., s-a reunit cauza ce formează obiectul dosarului nr. 1399/2000 al Tribunalului Vâlcea, cu cauza penală vizând dosarul penal nr. 7661/2002 al Tribunalului Sibiu.
A fost desfiinţată sentinţa penală nr. 195 din 9 octombrie 2002, rămasă definitivă prin neapelare, pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia penală, în dosarul nr. 7661/2002 şi s-a anulat mandatul de executare a pedepsei de 7 ani şi 6 luni închisoare, mandat având nr. 245 din 24 octombrie 2002 emis de acelaşi tribunal.
S-a constatat că infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., comisă de inculpatul D.I.C., la 20 august 2002, intră în conţinutul infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 211 alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.I.C., la o pedeapsă de 11 ani închisoare.
În baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă de 414 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 170 din 7 februarie 2001 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, rest care a fost contopit cu pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare la care s-a aplicat un spor de un an închisoare, în total, să execute 12 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului, i s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive şi i s-a prelungit durata arestării preventive, la zi.
A fost obligat inculpatul D.I.C. să plătească părţilor civile M.D.V., suma de 7.400.000 lei despăgubiri civile şi 5.000.000 lei daune morale; A.G., suma de 5.550.000 lei despăgubiri civile şi 25.000.000 lei daune morale; E.I., să-i restituie 3 lănţişoare din aur de 14 K, în greutate de 18 grame, sau contravaloarea acestora de 6.660.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile; V.F., suma de 2.500.000 lei, despăgubiri civile; P.M., suma de 1.500.000 lei; C.M., suma de 6.000.000 lei, iar către Spitalul Judeţean Vâlcea, suma de 5.600.000 lei, cu acelaşi titlu de despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de spitalizare.
A mai fost obligat inculpatul să plătească către stat 7.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, în care se includ şi onorariile de avocat din oficiu în sumă de 1.050.000 lei, ce se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a se pronunţa această sentinţă, instanţa de fond, faţă de actele şi dovezile de la dosar, a reţinut, ca situaţie de fapt că, în perioada 20 iulie - 15 august 2002, în mod repetat, pe străzile din municipiul Râmnicu Vâlcea, inculpatul recidivist, D.I.C., a urmărit 7 femei ce purtau la gât bijuterii din aur, le-a atacat şi, prin surprindere şi violenţă, le-a deposedat de aceste bijuterii.
Prejudiciul cauzat celor 7 victime constă în 100 grame de bijuterii din aur, în valoare de 38.000.000 lei, din care s-au recuperat 14,5 grame aur.
Inculpatul şi-a început activitatea infracţională încă din perioada minorităţii, când prin sentinţa penală nr. 2136 din 2 decembrie 1998 a Judecătoriei Deva, a fost condamnat la o pedeapsă de un an închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pentru art. 208 şi art. 209, cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.
De asemenea, Judecătoria Râmnicu Vâlcea, prin sentinţa penală nr. 170 din 7 februarie 2001, l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 4 ani închisoare, cu executarea în regim de detenţie pentru comiterea aceluiaşi gen de infracţiuni, fiind arestat la 31 ianuarie 1999 şi liberat condiţionat la 27 decembrie 2001, când mai avea un rest de executat de 414 zile.
Inculpatul a locuit iniţial cu părinţii săi în municipiul Râmnicu Vâlcea „până în momentul în care s-au mutat în comuna Şiria, Judeţul Arad, însă în vara anului 2002 a revenit în municipiul Râmnicu Vâlcea, şi pentru a-şi procura mijloacele necesare existenţei, s-a hotărât să tâlhărească în serie femei ce purtau la gât lănţişoare din aur de o constituţie fragilă sau vârstă înaintată, bijuterii pe care, apoi, le valorifica la preţuri derizorii.
La data de 29 ianuarie 2003, faţă de faptul că inculpatul a învederat instanţei că, în ziua de 20 august 2002, a comis o infracţiune de tâlhărie pe raza municipiului Sibiu, a constatat că, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 335 alin. (2) C. proc. pen., şi a reunit cauza penală nr. 1399/2002, ce face obiectul prezentului dosar, cu dosarul penal nr. 7661/2002 al Tribunalului Sibiu, pe considerent că ultimul act material comis în municipiul Sibiu intră în conţinutul infracţiunii de tâlhărie în formă agravată.
În dosarul penal nr. 7661/2002 al Tribunalului Sibiu, s-a constatat că inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest, pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie, în formă agravantă constând în aceea că, în ziua de 20 august 2002, în jurul orelor 19,00, a sustras prin violenţă, de la gâtul părţii vătămate C.D.S., care se afla pe str. Semaforului, din Sibiu, un lanţ din aur în greutate de 40 grame.
Prin sentinţa penală nr. 195 din 9 octombrie 2002, inculpatul a fost condamnat de către Tribunalul Sibiu la o pedeapsă de 7 ani închisoare, la care s-a mai adăugat un spor de 6 luni, în total trebuind să execute 7 ani şi 6 luni închisoare, în regim de detenţie.
Apreciind că, în cauză se impune reunirea cauzelor, această sentinţă a Tribunalului Sibiu a fost desfiinţată, şi, pe cale de consecinţă, s-a anulat mandatul de executare a pedepsei de 7 ani şi 6 luni emis de tribunal, urmare a faptului că sentinţa menţionată a acestui tribunal a rămas definitivă prin neapelare.
Reţinând că inculpatul D.I.C., prin întrebuinţarea de violenţă cu intenţie directă într-un interval de 26 de zile a comis, în mod repetat, în locuri publice, opt acte materiale de sustragere de la gâtul părţilor vătămate lănţişoare din aur, prin violenţă, a comis infracţiunea de tâlhărie în formă agravantă şi continuată, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 37 lit. a) C. pen., vizând starea de recidivă postcondamnatorie, primul termen, constituindu-l pedeapsa de 4 ani închisoare, la care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 170 din 7 februarie 2001 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, din care s-a liberat condiţionat când mai avea un rest de 414 zile.
S-a arătat că, la individualizarea şi aplicarea pedepsei, au fost avute în vedere toate criteriile înscrise în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), inclusiv faptul că într-o perioadă scurtă de numai 26 zile, inculpatul a comis un număr de opt acte materiale de sustragere, prin violenţă, precum şi datele personale ale acestuia care este recidivist, apreciindu-se că o pedeapsă de 11 ani închisoare este de natură să ducă la reeducarea acestuia.
Constatând că inculpatul s-a liberat condiţionat din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 170 din 7 februarie 2001 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, când mai avea un rest de executat de 414 zile şi că în termenul de încercare a comis infracţiunea de faţă, de tâlhărie, în formă agravantă şi continuată, s-a dispus revocarea liberării condiţionate pentru restul rămas neexecutat, rest care a fost contopit cu pedeapsa aplicată prin sentinţa de faţă, astfel că s-a dispus să execute pedeapsa cea mai grea, de 11 ani închisoare, la care s-a aplicat un spor, sporul apreciind că este justificat în limita de un an închisoare, în total, deci, să execute 12 ani închisoare.
Instanţa a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă timpul executat preventiv, prelungindu-se perioada arestării, cu 30 de zile.
Latura civilă a cauzei a fost soluţionată în raport de dispoziţiile înscrise în art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., cum şi de art. 998 C. civ., fiind obligat inculpatul la despăgubiri civile privind contravaloarea bunurilor sustrase prin violenţă, precum şi la daune morale, justificate cu actele şi dovezile de la dosar, cu declaraţiile inculpatului care a arătat că înţelege să despăgubească pe părţile civile cu sumele solicitate, astfel că, inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile în cuantumul indicat în considerente.
Apelul declarat de inculpatul D.I.C. a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Piteşti, secţia penală, prin Decizia nr. 108/ A din 22 aprilie 2003.
Împotriva acestei din urmă sentinţe, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o, pentru netemeinicie, constând în faptul că a realizat o greşită individualizare a pedepsei, cu consecinţa stabilirii şi aplicării unei pedepse în cuantum prea mare.
Recursul nu este fondat.
Analiza criticii formulate prin recurs, în raport de activitatea inculpatului rezultată din probele dosarului, arată, contrar celor spuse de inculpat că, dimpotrivă, prima instanţă a făcut o corectă individualizare a pedepsei, ţinând seama, de toate criteriile rezultate din dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Instanţa a ţinut seama că inculpatul, într-o perioadă relativ scurtă de timp, a comis un număr de opt acte de sustragere, prin violenţă, că este recidivist şi că în activitatea sa infracţională există o anume continuitate, încă din perioada minoratului, stăruinţa infracţională arătată, făcând necesară, pedeapsa aplicată.
În raport cu cele arătate, recursul declarat de inculpat apare ca nefondat şi va trebui respins, ca atare, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinând, astfel, hotărârea atacată.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), timpul arestării preventive, la zi.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv, a onorariului de avocat, pentru apărarea din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.I.C. împotriva deciziei penale nr. 108 A din 22 aprilie 2003 a Curţii de Apel Piteşti.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 20 august 2002, la 12 septembrie 2003.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care 300.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3723/2003. Penal. Art.211 alin.3 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3727/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs → |
|---|
