CSJ. Decizia nr. 3763/2003. Penal. Srt.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3763/2003
Dosar nr.2068/2003
Şedinţa publică din 16 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 33 din 28 februarie 2003, Tribunalul Neamţ, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) din acelaşi cod, a condamnat pe inculpatul C.C., poreclit „S.” la 8 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie.
În temeiul art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiţionată pentru restul de 717 zile închisoare rămas din pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 205 din 17 mai 2001 a Judecătoriei Târgu Neamţ, care a fost contopită cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 8 ani închisoare.
A aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsă, durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 5 decembrie 2002, până la data pronunţării sentinţei, 28 februarie 2003.
În temeiul art. 346 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile A.V. suma de 8.000.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile, reactulizată la data executării.
Inculpatul a fost obligat să plătească statului cheltuieli judiciare, în sumă de 5.000.000 lei.
Hotărând astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că în ziua de 16 noiembrie 2002, inculpatul C.C. a exercitat acte de violenţă asupra părţii vătămate A.V., în timp ce, fratele său minorul C.P.A., la îndemnul inculpatului de a „buzunări” pe partea vătămată, a deposedat-o de banii pe care-i avea asupra sa, după care au fugit adăpostindu-se în diverse locuri până când au fost prinşi de organele de poliţie.
Împotriva sentinţei penale a declarat apel inculpatul C.C. care a solicitat reducerea pedepsei aplicate, întrucât a manifestat o atitudine sinceră pe tot parcursul procesului penal.
Prin Decizia penală nr. 145 din 8 aprilie 2003, Curtea de Apel Bacău a respins apelul, ca nefondat, cu motivarea că instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt dând faptelor încadrarea legală, iar în cauză s-a făcut şi o justă individualizare a pedepsei.
Împotriva acestei decizii, în termenul legal, a declarat recurs inculpatul C.C. criticând-o pentru netemeinicie cu privire la pedeapsa aplicată şi a solicitat reducerea ei.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
În raport de probatoriul administrat, starea de fapt reţinută este în deplină concordanţă cu acesta, încadrarea juridică dată faptei este legală, iar vinovăţia recurentului rezultă neîndoielnic din actele dosarului.
Aspectul netemeiniciei invocat de recurentul inculpat privitor la proporţionalizarea pedepsei se constată că nu este întemeiat, întrucât instanţele prin considerarea criteriilor de individualizare au procedat la stabilirea acesteia, evaluând corespunzător atât gradul de pericol concret pe care l-a prezentat infracţiunea comisă, cât şi datele ce caracterizează persoana sa, cunoscut cu antecedente penale.
Se constată astfel că, pedeapsa de 8 ani închisoare răspunde cerinţelor legale şi este de natură să asigure finalitatea preventivă, cât şi cea educativă, neexistând temeiuri pentru modificarea ei.
Pentru considerentele ce preced şi cum verificând hotărârea atacată şi prin prisma prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existenţa unor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat în cauză este nefondat şi a fi respins în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a se dispune potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.C. împotriva deciziei penale nr. 145 din 8 aprilie 2003 a Curţii de Apel Bacău.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 5 decembrie 2002, la 16 septembrie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.300.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3762/2003. Penal. Art.211 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3765/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
