CSJ. Decizia nr. 3766/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3766/2003
Dosar nr. 2359/2003
Şedinţa publică din 16 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 89 din 30 ianuarie 2003, Tribunalul Iaşi a condamnat, între alţii, pe inculpatul L.I. la:
- 7 ani şi 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen.
Pe durata executării pedepsei, conform art. 71 C. pen., inculpatului i-a fost interzis exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa de executat s-a dedus perioada reţinerii şi arestării preventive de la 4 iunie 2002, la zi.
Conform art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la cei doi inculpaţi condamnaţi în cauză şi anume P.M.C. şi L.I. a sumelor de câte 17.500 lei, obţinute în urma săvârşirii faptei.
S-a constatat recuperat integral prejudiciul cauzat părţii vătămate prin restituirea bunurilor ce au făcut obiectul infracţiunii.
Prin aceeaşi sentinţă, inculpatul L.I. a fost obligat să plătească statului suma de 1.800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, în care a fost inclusă şi suma de 600.000 lei cuvenită apărătorilor desemnaţi pentru apărarea din oficiu atât la urmărirea penală, cât şi la judecata în fond.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
În ziua de 2 iunie 2002, partea vătămată G.C. s-a deplasat din comuna Mogoseşti, sat Hadâmbu spre satul Ciurbeşti pentru a cumpăra porumb, având asupra sa suma de 1.000.000 lei, din care a cumpărat doi saci cu porumb boabe, 10 pâini, 15 kg cartofi, 2 litri de ulei, 1 kg zahăr şi fidea, produse pe care le-a pus în căruţa sa la care era înhămat un cal.
După ce a făcut cumpărături, partea vătămată s-a deplasat la un bar din satul Ciurbeşti unde a consumat băuturi alcoolice, după care s-a îndreptat către casă, circulând pe drumul ce face legătura cu satul Hadâmbu, adormind, la un moment dat, în căruţă.
În jurul orelor 14,00, partea vătămată a trecut prin faţa locuinţei numitei M.M., când a fost observat de inculpatul L.I. care se afla pe drum.
Inculpatul L.I. l-a strigat pe inculpatul P.M.C. (condamnat în cauză) care se afla la locuinţa numitei M.M., căruia i-a făcut propunerea de a sustrage bunuri din căruţa părţii vătămate.
În acelaşi moment, inculpatul L.I. a luat din căruţa părţii vătămate o coasă pe care a aruncat-o peste gard în curtea inculpatului P.M.C.
Inculpatul P.M.C. a fost de acord cu propunerea inculpatului L.I. şi împreună au urmărit pe partea vătămată până la ieşirea din satul Ciurbeşti unde a oprit căruţa pe care au abătut-o de la drum, şi au încercat să-l dea jos pe căruţaş.
Pentru că acesta s-a trezit, inculpaţii l-au dat jos din căruţă, l-au lovit cu pumnii şi picioarele, după care, l-au abandonat, s-au urcat amândoi în căruţă şi s-au deplasat spre pădurea din pct. Corneşti.
În acest loc, inculpaţii au luat din căruţă produsele alimentare şi bunurile cumpărate de partea vătămată şi anume: o pompă pentru roţi, o cameră auto, un ciocan, o cheie fixă, un cuţit, bunuri pe care le-au ascuns la marginea pădurii, după care au alungat calul, iar ei s-au întors către locul de domiciliu.
Din bunurile sustrase, inculpaţii au împărţit o parte între ei, iar o altă parte le-au vândut unor persoane din sat după cum urmează:
- inculpatul P.M.C. i-a vândut numitului P.V. o funie, numitului B.I. o coasă, un ciocan, o cheie fixă şi o cameră de pneu, iar împreună cu inculpatul L.I. i-a vândut numitei M.M. o pompă auto.
Toate obiectele mai sus-menţionate au fost recuperate de către organele de poliţie, iar cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuată la locuinţa inculpatului P.M.C. au fost descoperite o parte din produsele alimentare cum sunt: ulei, fidea, pâine, cartofi, sustrase.
Calul şi căruţa părţii vătămate au fost găsite de numita T.M. în apropierea cantonului silvic „Corneşti”, fiind predaţi ulterior proprietarului care nu s-a constituit parte civilă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii L.I. şi P.M.C.
Prin motive comune de casare, cei doi inculpaţi, au criticat hotărârea primei instanţe cu privire la greşita individualizare a pedepselor pe care le consideră prea severe, solicitând ca prin reaprecierea criteriilor de individualizare să fie reduse, iar inculpatul L.I. şi cu privire la încadrarea juridică pe care o consideră ca fiind cea de tăinuire prevăzută de art. 221 C. pen., întrucât nu a participat la activitatea de deposedare de bunuri a părţii vătămate.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 173 din 13 mai 2003, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii P.M.C. şi L.I.
La motivarea acestei decizii instanţa de apel a arătat că susţinerea inculpatului L.I. potrivit căreia nu a participat la deposedarea părţii vătămate de bunurile pe care le avea în căruţă, nu corespunde adevărului, deoarece, din probele de la dosar rezultă, că anterior comiterii faptei a convenit cu celălalt inculpat să urmărească partea vătămată şi să o deposedeze de bunuri, precum şi faptul că ambii, după ce au tras căruţa în câmp, l-au lovit cu pumnii şi picioarele pe partea vătămată, pe care apoi l-au abandonat, situaţie în care nu poate fi primită critica privind încadrarea juridică a faptei.
Cu privire la critica comună prin care inculpaţii au susţinut că pedepsele aplicate sunt prea severe, s-a arătat că este neîntemeiată, având în vedere modul în care aceştia au conceput şi executat activitatea de deposedare care conferă faptei un sporit grad de pericol social, cât şi persoana acestora, care anterior au mai fost condamnaţi, iar inculpatul P.M.C. are şi calitatea de recidivist, motive pentru care pedepsele aplicate acestora au fost just individualizate cu respectarea prevederilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi nu se impune a fi modificate, fiind în măsură să realizeze prevederile art. 52 C. pen.
Împotriva acestei decizii pronunţată de curtea de apel a declarat recurs inculpatul L.I., pe care a criticat-o cu privire la greşita individualizare a pedepsei, solicitând ca, prin reaprecierea criteriilor de individualizare, să se dispună reducerea acesteia.
Recursul este nefondat.
Analizând actele şi lucrările de la dosar se constată că atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au reţinut o corectă stare de fapt, confirmată de probele existente la dosar, încadrând fapta comisă de inculpat în textele de lege corespunzătoare, pentru care i-a aplicat o pedeapsă just individualizată.
Se constată că la individualizarea pedepsei au fost avute în vedere şi respectate criteriile arătate în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv pericolul social al faptei, rezultat din modul în care a fost concepută şi executată fapta, precum şi datele ce caracterizează persoana inculpatului care anterior a mai săvârşit fapta cu caracter penal, împrejurări care denotă că pentru realizarea prevederilor art. 52 C. pen., se impune aplicarea unei pedepse mai severe.
De altfel, aplicarea inculpatului a unei pedepse de 7 ani şi 2 luni închisoare, cu numai 2 luni peste limita minimă prevăzută de textul de lege incriminator, în situaţia în care limita maximă prevăzută de lege este de 20 ani închisoare nu poate fi considerată, nici din acest punct de vedere, ca fiind prea severă.
Pentru considerentele arătate, analizând Decizia atacată în raport şi cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., în sensul că nu se constată existenţa şi a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul L.I. este nefondat şi a fi respins ca atare în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C ID E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.I. împotriva deciziei penale nr. 173 din 13 mai 2003 a Curţii de Apel Iaşi.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 4 iunie 2002, la 16 septembrie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.300.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3765/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3767/2003. Penal → |
|---|
