CSJ. Decizia nr. 3765/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3765/2003
Dosar nr.2148/2003
Şedinţa publică din 16 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 87 din 5 martie 2003, Tribunalul Prahova, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. c) şi a art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat pe inculpatul L.F. la 9 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Instanţa a menţinut starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 18 decembrie 2002 la zi, a constatat recuperat prejudiciul produs părţii vătămate S.V., a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 175.000 lei, în baza art. 118 lit. d) C. pen. şi l-a obligat la plata sumei de 1.500.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Hotărând astfel, instanţa a reţinut, în fapt, că, la data de 17 decembrie 2002, în jurul orei 22,30, inculpatul se afla în barul din comuna Blejoi, unde a consumat băuturi alcoolice şi unde se aflau şi minorii M.L., 12 ani şi M.I.D., 14 ani.
Inculpatul a observat că partea vătămată S.V., aflată şi ea în bar, avea bani asupra sa, fapt ce l-a determinat să le propună celor doi minori, ca la plecarea acestuia să-l urmărească şi să-i ia banii, propunere cu care cei doi au fost de acord.
Minorii au urmărit partea vătămată, iar când aceasta a ajuns în zona gării C.F.R. Blejoi, inculpatul L.F. a trântit-o la pământ, reuşind s-o imobilizeze, timp în care a strigat la cei doi copii să vină să-i ia banii.
Minorul M.L. a mers şi i-a luat părţii vătămate din buzunarul interior al hainei, suma de 2.300.000 lei în bancnote de 50.000 lei, pe care a scăpat-o pe jos, banii fiind luaţi de M.I.D., aflat în imediata apropiere, care i-a dat-o lui L.F., iar, ulterior, acesta le-a dat şi lor o parte din ei.
După săvârşirea faptei, cei doi minori (fraţi) au mers la domiciliul lor şi s-au ascuns în podul casei, unde au fost găsiţi de organele de poliţie a doua zi. Asupra lui M.I.D., faţă de care instanţa a luat măsura educativă prevăzută în art. 103 C. pen., a fost găsită suma de 650.000 lei, iar în pod, mama acestora, M.E. a mai găsit 750.000 lei, sumele au fost predate organelor de poliţie.
Identificat de către organele de poliţie, inculpatul L.F. avea asupra sa suma de 750.000 lei, predată, de asemenea, părţii vătămate, care şi-a recuperat astfel prejudiciul.
Împotriva sentinţei a declarat apel, în termen legal, inculpatul L.F., care a criticat-o pentru netemeinicie, în sensul că pedeapsa aplicată este prea aspră.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală, prin Decizia nr. 201 din 21 aprilie 2003, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, având în vedere împrejurările în care a fost săvârşită fapta, gradul de pericol social ridicat al acesteia, cât şi persoana inculpatului, recidivist, care a atras în această activitate şi doi minori, dintre care unul cu răspundere penală.
În termen legal, inculpatul a declarat recurs împotriva deciziei, prin care o consideră netemeinică, deoarece minorii au săvârşit fapta de deposedare a părţii vătămate de bani, el fiind atât de beat încât nu a putut să contribuie cu nimic la realizarea ei, dar a primit partea sa de la cei doi făptuitori.
Examinând hotărârea atacată în raport de cazul de recurs prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., referitor la comiterea de către instanţe a unei grave erori de fapt, Curtea constată, în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, recursul nefondat, urmând a fi respins.
În acest sens, din coroborarea declaraţiilor constante ale părţii vătămate cu cele ale inculpatului minor M.I.D. şi ale inculpatului L.F. se constată că, după ce a părăsit barul, partea vătămată, a fost urmărită de inculpaţi, precum şi de numitul M.L.N. şi atacată de către L.F., care i-a pus piedică iar după ce a căzut jos, în zăpadă, cei doi minori i-au luat banii din buzunarul de la haină, lăsându-i pe jos doar actele.
Aşa fiind, fapta şi împrejurările săvârşirii ei, precum şi vinovăţia inculpatului L.F. pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie rezultă fără putinţă de tăgadă din probele complet analizate şi just apreciate de către cele două instanţe care nu au comis nici o eroare gravă de fapt în stabilirea situaţiei reale.
În consecinţă, secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie, constatând neîndeplinite cerinţele cazului de recurs invocat nici a celor care se iau în considerare din oficiu, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.F., va deduce din pedeapsa aplicată timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 18 decembrie 2002, la 16 septembrie 2003 şi îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.F. împotriva deciziei penale nr. 201 din 21 aprilie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 18 decembrie 2002, la 16 septembrie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.300.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3763/2003. Penal. Srt.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3766/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
