CSJ. Decizia nr. 3762/2003. Penal. Art.211 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3762/2003
Dosar nr.2054/2003
Şedinţa publică din 16 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 425 din 21 august 2002, Tribunalul Dolj a condamnat, între alţii, pe inculpatul M.B. la:
- 6 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa pe care acesta urmează să o execute, a dedus perioada arestării preventive de la 26 octombrie 2001, la zi.
S-a luat act că partea vătămată P.F. nu s-a constituit parte civilă.
Prin aceeaşi sentinţă, inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 2.300.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei reprezintă onorariu de avocat cuvenit apărătorului desemnat din oficiu.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
Partea vătămată P.F. se deplasa zilnic din comuna de domiciliu Galiciuica, în oraşul Băileşti unde urma cursurile serale ale liceului şi unde îşi are domiciliul şi prietena sa G.L.
În seara zilei de 25 mai 2001, în jurul orei 22,00, în timp ce se afla în autoturismul său, cu prietena sa şi numita A.A.C., pe str. Lt. Beeherescu, au venit inculpaţii M.F. (condamnat în cauză) şi M.B., aflaţi în stare de ebrietate, care i-a cerut părţii vătămate, în mod imperios, să-i transporte la barul J., aflat pe str. Horia, Cloşca şi Crişan.
Iniţial, partea vătămată a refuzat, pretextând că nu are benzină suficientă dar, fiind ameninţat cu un cuţit de către inculpatul M.F., a fost nevoit să accepte, astfel că cei doi inculpaţi s-au urcat în maşină.
Pe drum, partea vătămată a observat un coleg de liceu, respectiv pe numitul M.G.A., motiv pentru care a oprit maşina, rugându-l să-l însoţească, rugăminte pe care, văzând starea de teamă în care se afla partea vătămată, a acceptat-o, urcând în autoturism, după ce numitele G.L. şi A.A.C. au coborât.
După ce au ajuns cu maşina la barul J., inculpaţii au cerut părţii vătămate să-i ducă mai departe, pe str. Poporului, astfel că acesta, timorat de ameninţările inculpaţilor, s-a conformat deplasându-se în direcţia solicitată.
Ajungând pe str. Eroilor, partea vătămată a refuzat să mai continue drumul, motiv pentru care a oprit autoturismul, ocazie în care inculpatul M.F. i-a cerut să coboare.
La refuzul părţii vătămate de a da curs acestei cererii, inculpatul M.F. a scos un cuţit pe care l-a pus la gâtul acestuia, ameninţându-l că îl va omorî. În acelaşi timp, inculpatul M.B. a coborât din maşină, a deschis portiera din partea dreaptă faţă şi l-a scos din maşină pe numitul M.G.A.
În aceste împrejurări, inculpatul M.F. a împins pe partea vătămată pe scaunul din partea dreapta eliberat şi s-a urcat el la volanul autoturismului, după care i-a cerut părţii vătămate să-i dea cheile pentru a porni motorul.
Partea vătămată a refuzat, împrejurare în care a fost lovit de inculpatul M.F., care i-a smuls cheile din mână şi a încercat să pornească autoturismul, în timp ce inculpatul M.B. o ţinea pe partea vătămată în braţe.
Nereuşind să pornească autoturismul, inculpatul M.F. a apelat din nou la partea vătămată care, fiind ameninţată din nou cu un cuţit, a fost determinată să pornească autoturismul.
Între timp, partea vătămată a reuşit să fugă din autoturism, refugiindu-se în curtea numitului R.O., căruia i-a relatat cele întâmplate, anunţând totodată organele de poliţie,
După fuga părţii vătămate, cei doi inculpaţi au plecat cu autoturismul pe care l-a condus inculpatul M.F., deşi se afla în stare de ebrietate şi nu poseda carnet de conducere auto.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi inculpatul M.F. şi M.B.
Parchetul a criticat hotărârea primei instanţe cu privire la greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor pe care le consideră prea blânde, solicitând majorarea acestora, iar pentru inculpatul M.F., care este şi recidivist, aplicarea unui spor de pedeapsă.
Inculpaţii M.F. şi M.B. au criticat aceeaşi hotărâre cu privire la pedepsele aplicate pe care le apreciază ca fiind prea severe, solicitând reducerea lor prin reaprecierea criteriilor de individualizare, urmând a se ţine seama într-o măsură mai mare „de faptul că sunt tineri, au o situaţie materială precară şi au în întreţinere copii minori, iar inculpatul M.F. şi de faptul că nu are antecedente penale.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 146 din 3 aprilie 2003 a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, a desfiinţat hotărârea atacată şi rejudecând cauza a decis:
- aplicarea inculpatului M.F., în temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. c) C. pen., un spor de pedeapsă de un an închisoare, urmând ca în final să execute pedeapsa de 7 ani închisoare;
- majorarea pedepsei aplicată inculpatului M.B. de la 6 ani şi 6 luni închisoare, la 8 ani închisoare.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate şi au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi, care au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
A fost menţinută starea de arest a inculpaţilor şi s-a dedus, în continuare, timpul arestării preventive a acestora.
În motivarea acestei decizii, instanţa de apel a arătat că deşi prima instanţă a reţinut o corectă situaţie de fapt şi a încadrat corespunzător fapta în drept, la stabilirea pedepselor „nu a acordat semnificaţia corespunzătoare criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi, pe cale de consecinţă, a aplicat pedepse greşit cuantificate, care nu corespuns gravităţii faptelor şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana inculpatului”
În acelaşi sens s-a mai arătat că „instanţa de fond nu a avut în vedere că inculpatul M.F. a săvârşit un număr de trei infracţiuni în concurs, iar inculpatul M.B. este recidivist, fiind condamnat prin sentinţa penală nr. 645/1992 a Judecătoriei Băileşti la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 197 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Împotriva deciziei pronunţată de curtea de apel, a declarat recurs inculpatul M.B. pe care a criticat-o cu privire la greşita individualizare a pedepsei pe care o consideră ca fiind excesiv de severă, urmând ca prin reaprecierea criteriilor de individualizare să fie redusă la un cuantum rezonabil.
Recursul declarat de inculpatul M.B. este nefondat.
Din actele şi lucrările de la dosar rezultă că instanţa de fond şi apel au reţinut o corectă situaţie de fapt, confirmată de probele administrate în cauză, încadrând fapta în textele de lege corespunzătoare, iar majorarea pedepsei aplicate inculpatului de prima instanţă şi de către instanţa de apel, este justificată.
Aplicând inculpatului-recurent o pedeapsă de 8 ani închisoare, cu numai 3 ani peste limita minimă prevăzută de textul de lege incriminator, în condiţiile în care maximul de pedeapsă prevăzut şi care se putea aplica, este de 20 ani închisoare, cu posibilitatea aplicării unui spor pentru starea de recidivă, nu se poate spune că este exagerată.
Este evident că aplicând această pedeapsă instanţa de apel a dat semnificaţia cuvenită atât pericolului social al faptei comise rezultat din modul în care a fost concepută şi executată, dar şi datelor ce ţin de persoana inculpatului care are statutul de recidivist, fiind respectate criteriile arătate în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), dar şi prevederile art. 52 C. pen.
Faţă de cele mai sus arătate, având în vedere că verificând Decizia atacată în raport şi cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., în sensul că nu au fost identificate motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul M.B. este nefondat şi a fi respins ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.B. împotriva deciziei penale nr. 146 din 3 aprilie 2003 a Curţii de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 26 octombrie 2001, la 16 septembrie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.300.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3761/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3763/2003. Penal. Srt.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
