CSJ. Decizia nr. 4004/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4004/2003
Dosar nr. 2191/2003
Şedinţa publică din 25 septembrie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 447 din 19 noiembrie 2002, Tribunalul Brăila a condamnat pe inculpatul N.J. la 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) C. pen.
S-a menţinut starea de arest şi s-a computat prevenţia, de la 21 aprilie 2002, ca zi.
Inculpatul a fost obligat să plătească suma de 1.290.400 lei părţii civile Spitalul Sf. Spiridon Brăila, suma de 11.112.865 lei părţii civile Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti, cât şi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 3.000.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că la data de 20 aprilie 2002, în timp ce se afla în incinta unui parc de distracţii din oraşul Brăila, subofiţerii M.F. şi M.M. împreună cu alţi 4 poliţişti din cadrul Departamentului de Intervenţii Rapide, constatând că mai mulţi tineri de etnie romă încercau să agreseze un grup de elevi excursionişti, au intervenit pentru îndepărtarea agresorilor.
Observând că printre persoanele reţinute de poliţişti se afla şi fratele său minor N.M., inculpatul N.J., angajat al parcului respectiv, s-a înarmat cu o bâtă tip base-ball, cu care a lovit prin surprindere, în regiunea capului pe subofiţerul de poliţie M.F.
În urma loviturilor primite victima a suferit leziuni grave (plagă parietală stânga cu otoragie stângă) care a necesitat 30-35 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, viaţa acestuia fiind pusă în primejdie.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penală nr. 76/ A din 12 februarie 2003, a respins, ca nefondat, apelul prin care inculpatul solicita aplicarea în cauză a scuzei provocării, cu reducerea corespunzătoare a pedepsei.
Împotriva menţionatelor hotărâri, inculpatul a declarat recurs, reiterând motivele de casare invocate în apel, în sensul că pedeapsa aplicată nu a fost corect individualizată, în condiţiile în care victima a fost lovită numai după ce reţinuse şi lovise, la rândul său pe minorul N.M., fratele inculpatului.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 73 lit. b) C. pen., constituie circumstanţă atenuantă, săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă.
Pentru a se putea reţine această circumstanţă atenuantă legală, este necesar ca infracţiunea săvârşită să fie consecinţa unei acţiuni ilicite grave a victimei.
Cum din probele administrate, rezultă, fără dubiu, că victima M.F. cât şi ceilalţi colegi ai săi, au trecut la prinderea grupului de agresori între care se afla şi fratele minor al inculpatului, pentru restabilirea ordinii publice, în calitate de poliţişti, acţiunea acestuia fiind conform cu legea, în mod just cele două instanţe au apreciat că în cauză nu pot fi reţinute dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen.
Întrucât motivele de recurs invocate de inculpat nu sunt fondate, iar din actele dosarului nu rezultă existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, urmează a respinge recursul declarat în cauză, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată, perioada cât inculpatul a fost arestat preventiv, respectiv de la 21 aprilie 2002, la zi.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul N.J. împotriva deciziei penale nr. 76 din 12 februarie 2003 a Curţii de Apel Galaţi, ca nefondat.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 21 aprilie 2002 la 25 septembrie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3984/2003. Penal. Revizuire. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4006/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
