CSJ. Decizia nr. 4010/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4010/2003
Dosar nr. 1723/2003
Şedinţa publică din 25 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 136 pronunţată la data de 25 noiembrie 2002, în dosarul nr. 492/P/2002 al Tribunalului Călăraşi s-au dispus: în baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul I.N. la 5 ani închisoare.
În baza art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. d), e) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la 4 ani închisoare.
În baza art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat acelaşi inculpat la 4 ani închisoare.
În baza art. 33 – art. 34 C. pen., inculpatul execută pedeapsa cea mai grea, respectiv 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A menţinut liberarea condiţionată privind restul de pedeapsă de 377 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 844 din 15 august 2000 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, definitivă.
A menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus prevenţia de la 12 septembrie 2002 la zi.
A luat act că părţile vătămate P.V., D.V., C.G., S.C. şi H.F. nu s-au constituit părţi civile în cauză.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 600.000 lei către partea civilă T.M.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., a dispus confiscarea specială în folosul statului de la inculpat, a sumelor de 125.000 lei dobândită de la martorul S.C. şi 160.000 lei sumă dobândită de inculpat de la cumpărătorul de bună credinţă H.F.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa fondului a reţinut că inculpatul I.N. în ziua de 6 septembrie 2002 a săvârşit mai multe infracţiuni astfel: prin escaladare şi folosire fără drept a unei chei adevărate a sustras din locuinţa părţii vătămate P.M. un radiocasetofon în valoare de 800.000 lei; apoi, a sustras o bicicletă în valoare de un milion lei aparţinând părţii vătămate C.G., profitând de faptul că acesta se afla în stare de ebrietate şi dormea pe marginea şanţului, iar în aceeaşi dată, în halta C.F.R. Luica, a deposedat-o pe partea vătămată T.M. de 13 ani de o bicicletă în valoare de un milion lei şi de suma de 20.000 lei după ce i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnul, provocându-i leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 3-4 zile îngrijiri medicale.
Împotriva hotărârii pronunţate au declarat apel atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi, cât şi inculpatul, considerând-o nelegală şi netemeinică cu privire la greşita individualizare a pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 144 din 18 martie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis apelul procurorului şi s-a dispus casarea hotărârii atacate, majorându-se pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., de la 5 ani la 6 ani şi 6 luni închisoare.
S-au menţinut celelalte dispoziţii.
Recursul inculpatului a fost respins ca nefondat.
Împotriva deciziei penale sus-menţionate, inculpatul a declarat recurs reiterând motivele formulate în cererea introductivă.
Recursul declarat este nefondat.
Din examinarea probelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţa de apel a reţinut corect situaţia de fapt pe baza probelor administrate în cauză, dealtfel necontestată de către inculpat şi a făcut, de asemenea, o corectă încadrare juridică a faptei reţinută.
Totodată, instanţa a individualizat în mod just pedeapsa în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), evaluând corect gradul de pericol social al faptei săvârşite, precum şi al persoanei inculpatului, astfel că pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare aplicată este corespunzătoare criteriilor enumerate şi nu sunt temeiuri de reducere.
În consecinţă, recursul va fi respins ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce la zi arestarea preventivă.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul I.N. împotriva deciziei penale nr. 144 din 18 martie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, ca nefondat.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 12 septembrie 2003 la 25 septembrie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4006/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4022/2003. Penal → |
|---|
