CSJ. Decizia nr. 3975/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3975/2003
Dosar nr. 3227/2003
Şedinţa publică din 24 septembrie 2003
Asupra recursului penal de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 542 din 5 iunie 2003, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în baza art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (două fapte) a fost condamnat inculpatul I.Ş. la două pedepse de câte 7 ani închisoare.
S-au contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 800.000 lei.
S-a luat act că, părţile vătămate B.M.I. şi D.N. nu s-au constituit părţi civile în cauză.
Pentru a pronunţa această soluţie, pe baza probelor administrate, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 2 aprilie 2002, inculpatul în timp ce se afla într-un bar situat pe str. Iiriceanu Ion, le-a deposedat prin violenţă pe părţile vătămate B.M. şi D.N., de câte o haină din piele.
După săvârşirea faptelor, inculpatul a aruncat una dintre geci care era uzată, iar pe cealaltă a vândut-o în Târgul Vitan unei persoane necunoscute pentru suma de 800.000 lei.
Această sentinţă penală a fost atacată cu apel de inculpatul I.Ş. care a criticat-o sub aspectul greşitei individualizări.
Prin Decizia penală nr. 361 din 4 iulie 2003, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondat, apelul declarat, reţinând în considerente că s-a dat o încadrare juridică corectă faptelor şi s-a făcut o individualizare a pedepsei cu respectarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În termen legal, împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul.
Prin motivele formulate oral, s-a susţinut, în esenţă, netemeinica hotărârilor referitoare la pedeapsa aplicată care este excesiv de severă, în raport de datele ce caracterizează pe inculpat.
În susţinerea criticii a fost invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., dispoziţii legale în raport de care va fi examinată şi critica formulată, constatându-se însă a fi nefondată.
În considerarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanţa de fond a evaluat în egală măsură atât împrejurările concrete în care au fost comise activităţile infracţionale, cât şi datele personale ale inculpatului.
Acţionând cu violenţă pentru deposedarea celor două părţi vătămate de hainele din piele, inculpatul a comis în concurs două infracţiuni complexe şi calificate de tâlhărie.
Împrejurarea că activităţile materiale infracţionale s-au derulat într-un bar, loc public, atrag o încadrare juridică calificată a faptelor şi desigur o răspundere penală accentuată.
Pe de altă parte, chiar dacă recurentul inculpat a avut o conduită procesuală sinceră, nu pot fi ignorate multiplele condamnări pentru fapte de aceiaşi natură care denotă o periculozitate sporită a inculpatului.
În acest context, de fapt şi de drept, pedepsele de câte 7 ani închisoare aplicate se înscriu în limitele legale, reflectând pericolul faptelor şi făptuitorului.
Neconstatându-se motive care să justifice reducerea pedepselor până la limita minimă legală, se constată că, recursul declarat de inculpat este nefondat şi se va respinge conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În temeiul art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va computa din pedeapsa principală aplicată detenţia preventivă la zi.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul I.Ş. împotriva deciziei penale nr. 361 din 4 iulie2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, ca nefondat.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 24 mai 2002 la 24 martie 2003.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3957/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 3983/2003. Penal. întrerupere executare... → |
|---|
