CSJ. Decizia nr. 4011/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4011/2003
Dosar nr.2253/2003
Şedinţa publică din 25 septembrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 107 din 7 februarie 2003, Tribunalul Bucureşti a condamnat pe inculpaţii:
- D.C. la 10 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 85 alin. (1), combinat cu art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1602 din 4 octombrie 2001 a Judecătoriei Buftea urmând ca, prin contopirea acesteia cu pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus prevenţia de la 24 noiembrie 2000, până la 29 noiembrie 2000 şi de la 22 mai 2002, până la 7 februarie 2003.
- M.B. la 5 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 85 alin. (1), combinat cu art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus anularea suspendării condiţionate a pedepsei de un an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 148 din 21 martie 2002 a Judecătoriei Răcari, urmând ca, prin contopirea acesteia cu pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a computat prevenţia de la 28 iunie 2001, la 25 septembrie 2001 şi de la 27 mai 2002, la 7 februarie 2003.
Cei doi inculpaţi au fost obligaţi în solidar, iar minorul în solidar şi cu părţile responsabile civilmente să plătească suma de 30.000.000 lei cu titlu de despăgubiri, părţii civile S.C. A. S.A., cât şi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
S-a luat act că partea vătămată P.C.L. nu s-a constituit parte civilă în cauză, iar prejudiciul provocat prin infracţiune părţii vătămate S.C. U.E. S.R.L. a fost acoperit integral.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond, a reţinut că la data de 20 iulie 2000, cei doi inculpaţi au pătruns în casa de schimb valutar aparţinând S.C. U.E. S.R.L. din Bucureşti, şi prin acte de violenţă au determinat-o pe angajata societăţii respective să le dea suma de 30.000.000 lei rezultată din încasări.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia penală nr. 241/ A din 23 aprilie 2003, a respins, ca nefondate, apelurile prin care inculpaţii solicitau reducerea pedepselor aplicate, pe care le considerau prea severe în raport de circumstanţele personale.
Împotriva menţionatelor hotărâri, cei doi inculpaţi au declarat recurs, reiterând motivul de casare invocat în apel, respectiv greşita individualizare a pedepsei.
Examinând hotărârile pronunţate, în raport de motivele de casare invocate în recurs, cât şi din oficiu, se constată că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, încadrarea juridică fiind corespunzătoare.
Din probele administrate (procesele verbale de constatare întocmite de poliţie cu ocazia cercetării locului faptei şi a recunoaşterii din grup, declaraţiile constante ale persoanei vătămate, raportul de expertiză medico-legală întocmit cu ocazia examinării victimei, declaraţiile martorilor M.C. şi S.F.) care au fost analizate în considerentele hotărârilor atacate, rezultă, fără dubiu că la data de 20 iulie 2000, cei doi inculpaţi au pătruns în incinta casei de schimb valutar aparţinând S.C. U.E. S.R.L., şi prin acte de violenţă au deposedat pe casiera de serviciu P.C.L. de suma de 30.000.000 lei.
Referitor la pedepsele aplicate inculpaţilor se constată că acestea au fost corect individualizate, la stabilirea sancţiunilor, instanţele ţinând seama de gradul de pericol social sporit al infracţiunii comise (sustragerea unei importante sume de bani prin acte de violenţă exercitate asupra angajatei unei case de schimb valutar), cât şi de circumstanţele personale, cei doi inculpaţi fiind cunoscuţi cu antecedente penale.
Întrucât criticile formulate în recurs nu sunt fondate, iar din examinarea actelor dosarului nu rezultă existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (2) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, urmează a respinge recursurile declarate de cei doi inculpaţi cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce, din pedepsele aplicate inculpaţilor, perioada arestării preventive de la 24 noiembrie 2000, la 29 noiembrie 2000 şi de la 22 mai 2002, la 25 septembrie 2003, pentru D.C., iar pentru M.B., de la 28 iunie 2001, la 25 septembrie 2001 şi de la 27 mai 2002, la 25 septembrie 2003.
Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de inculpaţii D.C. şi M.B. împotriva deciziei penale nr. 241 din 23 aprilie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, ca nefondate.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, perioada arestării preventive de la 24 noiembrie 2000, la 29 noiembrie 2000 şi de la 22 mai 2002, la 25 septembrie 2003, pentru inculpatul D.C., iar pentru inculpatul M.B., de la 28 iunie 2001, la 25 septembrie 2001 şi de la 27 mai 2002, la 25 septembrie 2003.
Obligă pe recurenţi să plătească statului câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4008/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4012/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
