CSJ. Decizia nr. 4012/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4012/2003
Dosar nr.2263/2003
Şedinţa publică din 25 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 293 din 2 decembrie 2002, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârşită de inculpatul C.F. din infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 208 şi art. 209 lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi în baza acestor ultime texte de lege l-a condamnat pe inculpatul C.F. la 3 ani şi 3 luni închisoare.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus prevenţia inculpatului de la 2 septembrie 2002, la zi.
În baza art. 61 alin. (1) C. pen., a revocat liberarea condiţionată pentru restul neexecutat de 64 de zile din pedeapsa aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1531 din 19 noiembrie 2001 a Judecătoriei Giurgiu, rest pe care îl contopeşte în pedeapsa aplicată prin prezenta.
Inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 3 luni închisoare.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului.
Inculpatul a fost obligat să plătească părţii vătămate C.I. suma de 600.000 lei despăgubiri civile.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond, a reţinut următoarele: la data de 26 august 2002, partea vătămată C.I., în vârstă de 72 de ani, a primit suma de 743.000 lei, reprezentând pensia acesteia lunară. În jurul orelor 9,00, partea vătămată a făcut mai multe cumpărături din magazinele de pe raza comunei Vedea. În momentul când a intrat în localul SC N. SRL în incinta acestuia se afla inculpatul C.F., care consuma alcool la una dintre mese. Partea vătămată s-a oprit lângă masa acestuia, a pus sacoşa pe care o avea asupra sa pe masă, scoţând, în faţa inculpatului C.F., mănuşa în care se afla în mare parte pensia pe care tocmai o ridicase de la poştă. După ce a luat o bancnotă de 50.000 lei, partea vătămată a pus restul banilor în aceeaşi mănuşă, pe care a aşezat-o în sacoşă, sacoşa a fost lăsată pe masa la care consuma alcool inculpatul.
Partea vătămată s-a îndreptat spre bar pentru a face cumpărături, după care, privind în urmă, l-a observat pe inculpatul C.F. că îi caută în sacoşă, reuşind să-şi însuşească mănuşa în care se aflau banii, două cupoane de pensie şi buletinul de identitate aparţinând părţii vătămate.
Partea vătămată s-a îndreptat spre inculpat, reproşându-i comportamentul său, însă el a devenit agresiv, a lovit partea vătămată, după care a fugit.
În urma loviturilor primite, partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 3-4 zile de îngrijiri medicale (raportul medico-legal nr. 436/E/II din 3 septembrie 2002 I.M.L. Giurgiu).
La data de 30 august 2002, organele de poliţie au efectuat o percheziţie asupra inculpatului C.F., găsind asupra sa buletinul de identitate aparţinând părţii vătămate.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu şi inculpatul C.F.
În apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, se susţine că în mod greşit s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din tâlhărie în infracţiunea de furt calificat şi că la pedeapsă nu au fost aplicate dispoziţiile art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Inculpatul în apelul său a solicitat micşorarea pedepsei.
Curtea având în vedere apelul declarat de parchet, în limita motivelor invocate, precum şi apelul inculpatului şi analizând cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept potrivit dispoziţiilor art. 371 şi art. 378 C. proc. pen., constată ca fondat apelul parchetului şi nefondat al inculpatului pentru următoarele considerente:
S-a reţinut că, din probele administrate la urmărire, partea vătămată C.I. a fost deposedată de bani şi buletinul de identitate prin violenţă. Inculpatul recunoaşte că i-a luat părţii vătămate banii şi buletinul, că a lovit-o pe aceasta cu palma şi reversul palmei, ocazie cu care partea vătămată s-a dezechilibrat.
În prezentarea materialului de urmărire penală, de asemenea, recunoaşte că regretă fapta, iar la declaraţia luată de procuror în prezenţa apărătorului, susţine că nu a lovit partea vătămată, însă a împins-o şi a fugit.
Că asupra părţii vătămate s-au exercitat violenţe rezultă din raportul medico-legal, astfel că în mod greşit a reţinut tribunalul că urmările de violenţă constatate de actul medical în raport şi de starea confuză în care s-a prezentat victima la consult, nu ar fi rezultatul agresiunii.
Starea de confuzie de care a dat dovadă partea vătămată, femeie în vârstă de 72 ani, aspectul schizoid deteriorativ, constatat în actul medical, sunt circumstanţe ce pledează în favoarea acesteia, în sensul că ceea ce contează în ultimă instanţă sunt leziunile constatate pe faţa părţii vătămate în zona în care a avut loc sustragerea banilor de către inculpat şi nu faptul că partea vătămată nu a putut, datorită incoerenţei determinată de starea psihică, să prezinte fapta, în cauză nu s-a făcut dovada că partea vătămată a fost victima unei alte agresiuni decât cea a inculpatului.
În raport de această situaţie de fapt, rezultată din probele dosarului în mod greşit instanţa a schimbat încadrarea juridică. Instanţa fondului condamnându-l pe inculpat la pedeapsa închisorii avea obligaţia să facă în cauză aplicarea dispoziţiilor art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), care reglementează pedeapsa complimentară şi accesorie a interzicerii unor drepturi, dispoziţii care au caracter imperativ când se dispune de instanţă executarea pedepsei prin detenţie.
Avându-se în vedere aspectele de mai sus, Curtea a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu în conformitate cu dispoziţiile art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a desfiinţat parţial sentinţa penală şi în fond a schimbat încadrarea juridică în conformitate cu dispoziţiile art. 334 C. proc. pen., din infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. e), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiţionată pentru restul de pedeapsă neexecutat de 64 zile din pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 1531/2001 a Judecătoriei Giurgiu, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa de 5 ani închisoare, pe care o va executa inculpatul cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A dedus prevenţia la zi şi s-au menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii.
Referitor la apelul inculpatului, Curtea l-a respins, având în vedere că din probele dosarului rezultă că inculpatul a săvârşit infracţiunea de tâlhărie, faptă deosebit de gravă şi în raport şi de persoana inculpatului, cu statutul de recidivist, pedeapsa de 5 ani închisoare, minimul special prevăzut de lege pentru fapta săvârşită este corect individualizată cu respectarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs, prin care a solicitat menţinerea sentinţei penale sau în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate.
Curtea examinând cauza, în raport de motivele invocate prin prisma dispoziţiilor art. 3859 pct. 14 şi 17 C. proc. pen., cât şi din oficiu potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, constată că recursul este nefondat.
Aşa cum a rezultat din probele administrate în cauză, inculpatul la data de 26 august 2002 a deposedat prin violenţă pe partea vătămată C.I. de suma de 650.000 lei şi buletinul de identitate; în urma loviturilor primite partea vătămată a necesitat 3-4 zile îngrijiri medicale.
În consecinţă, în mod corect s-a reţinut că încadrarea juridică corectă este cea reţinută de instanţa de apel, respectiv tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. h), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Nici motivul cu privire la individualizarea pedepsei nu este întemeiat, instanţa orientându-se către minimul special, în condiţiile în care inculpatul este recidivist, astfel că o reindividualizare, în sensul reducerii pedepsei nu se impune.
În consecinţă, în baza art. 35815 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C.F. împotriva deciziei penale nr. 239 din 7 mai 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul C.F. împotriva deciziei penale nr. 239 din 7 mai 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, ca nefondat.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 2 septembrie 2002, la 25 septembrie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4011/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4014/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
