CSJ. Decizia nr. 4054/2003. Penal. Art.197 alin.3 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4054/2003
Dosar nr. 2384/2003
Şedinţa publică din 26 septembrie 2003
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 317 din 23 decembrie 2002 a Tribunalului Giurgiu a fost condamnat inculpatul R.D. la pedeapsa de 17 ani închisoare şi 7 ani interzicerea unor drepturi pentru săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a computat perioada arestării preventive de la 21 august 2002 la zi.
Totodată, inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile Spitalul Clinic de Urgenţă pentru copii Bucureşti, suma de 2.175.856 lei, cheltuieli de spitalizare, cu dobânda legală aferentă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul s-a aflat în relaţii de concubinaj cu M.I., fiecare având câte un copil din alte legături, şi anume R.L.A. în vârstă de 9 ani şi M.D., în vârstă de un an şi 8 luni.
La data de 16 august 2002, M.I. a plecat la servici, inculpatul rămânând acasă pentru a aduce lemne din pădure. În cursul zilei, inculpatul a consumat băuturi alcoolice, iar în jurul orelor 19,30, l-a trimis pe fiul său R.L.A. să mai cumpere ţuică, context în care a rămas singur cu minora M.D.
Fiind în stare de ebrietate, inculpatul s-a îndreptat spre patul în care se afla copilul, i-a dat jos chiloţeii şi a întreţinut cu ea un raport sexual, după care a şters-o de sânge şi a aruncat chiloţii în WC.
În urma violului fetiţa a suferit o plagă vulvo vaginală cu ruptură de vagin posterior, fiind internată la Spitalul de Urgenţă Grigore Alexandrescu Bucureşti, unde a fost supusă unei intervenţii chirurgicale.
Din raportul medico-legal întocmit în cauză, s-a reţinut că minora M.D. a prezentat leziuni traumatice genitale care s-au putut produce prin penetrare vaginală cu corp dur.
Situaţia de fapt expusă a fost stabilită pe baza proceselor verbale întocmite de organele de cercetare, raportului medico-legal încheiat de Serviciul judeţean de medicină legală Giurgiu, depoziţiilor martorilor V.M., V.D., B.G., V.G., declaraţiilor părţii vătămate M.I., probe coroborate în declaraţiile inculpatului care a recunoscut infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată (inculpatul precizând în declaraţiile date că în mod intenţionat a penetrat vaginul minorei cu două degete, expertiza medico-legală concluzionând că „cel mai posibil leziunile constatate au fost produse prin penetrare cu penis, posibil şi degete").
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 244 din 8 mai 2003, a respins apelul formulat de inculpat, apel ce a vizat netemeinicia sentinţei apelate.
Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs reiterând motivul de apel, şi anume reindividualizarea pedepsei aplicate care este prea aspră.
Recursul nu este fondat.
Instanţa de fond şi de apel au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului încadrând corespunzător din punct de vedere juridic fapta comisă în dispoziţiile art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei, Curtea constată că au fost respectate criteriile prevăzute de art. 52 şi art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în speţă ţinându-se seama atât de pericolul social concret al faptei comise, cât şi de persoana făptuitorului.
Pericolul social al faptei săvârşită constă în aceea că au fost lezate integritatea şi sănătatea fizică a unui copil în vârstă de numai un an şi 8 luni, în consecinţele ireparabile ale faptei comise, acestea marcând-o în viitor pe minoră (chiar dacă vârsta acesteia nu-i permite conştientizarea celor întâmplate) în ecoul faptei în rândul unei comunităţi săteşti în care locuiesc minora şi mama acesteia.
Periculozitatea inculpatului este reliefată de faptul că inculpatul intenţionat a comis infracţiunea deranjat de faptul că minora plângea, precum şi de conduita inculpatului după comiterea infracţiunii care a încercat să ascundă urmele faptei, adaptând iniţial o atitudine nesinceră şi numai după prezentarea probelor, iar ulterior după supunerea sa la biodetectorul stresului emoţional, a recunoscut infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată.
Fapta comisă de inculpat fiind foarte gravă în raport cu împrejurările concrete în care a fost săvârşită impunea aplicarea unei sancţiuni severe, de natură a se asigura rolul coercitiv şi preventiv educativ al sancţiunii penale, motiv pentru care recurentul declarat va fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va computa perioada arestării preventive, iar în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.D. împotriva deciziei penale nr. 244 din 8 mai 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 21 august 2002 la 26 septembrie 2003.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4051/2003. Penal. Art.20 rap. la art.174 c.pen.... | CSJ. Decizia nr. 4064/2003. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
