CSJ. Decizia nr. 4099/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4099/2003
Dosar nr. 926/2003
Şedinţa publică din 30 septembrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 182 din 13 septembrie 2002, Tribunalul Buzău a condamnat pe inculpaţii:
C.M.M. la:
- 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi art. 21 lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) şi 74 şi art. 76 lit. b) C. pen.;
- un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 74 şi art. 76 lit. b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea şi anume 2 ani închisoare.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa pe care inculpatul urmează să o execute s-a dedus timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 23 mai 2002, la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest.
Pe durata executării pedepsei, în temeiul art. 71 C. pen., inculpatului i-a fost interzis exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
N.M.V. la:
- un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (2) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi art. 109 C. pen. şi art. 74 şi art. 76 lit. c) C. pen.;
- un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire în mod ilegal de libertate, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi art. 109 C. pen. şi art. 74 şi art. 76 lit. a) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea şi anume un an închisoare.
În baza art. 110 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani.
Inculpatului i s-a atras atenţia asupra consecinţelor comiterii unei alte infracţiuni în cursul termenului de încercare.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa aplicată numitului inculpat a fost dedus timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 25 mai 2002, până la 29 mai 2002.
S-a constatat recuperat prejudiciul material şi moral în sumă de 7.000.000 lei cauzat părţii vătămate L.E.C.
Prin aceeaşi sentinţă, inculpatul C.M.M. a fost obligat să plătească statului suma de 2.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 750.000 lei reprezintă onorariu de avocat cuvenit pentru apărarea din oficiu, iar inculpatul N.M.V. a fost obligat la plata sumei de 1.000.000 lei cu acelaşi titlu, din care suma de 450.000 lei reprezintă onorariu de avocat cuvenit pentru apărarea din oficiu, sumă pe care acesta din urmă urmează să o plătească în solidar cu părţile responsabile civilmente N.V. şi N.M.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
În ziua de 21 mai 2002, partea vătămată L.E.C. cu domiciliul în municipiul Brăila s-a deplasat în municipiul Buzău pentru a-şi vizita prietena L.M. care locuia în cartierul Micro V.
În jurul orelor 2,00, partea vătămată a plecat de la prietena sa spre gară, dar în apropierea Spitalului C.F.R. a fost acostat de trei indivizi, care, ulterior, s-a dovedit a fi inculpaţii C.M.M. şi N.M.V. şi numitul B.M., faţă de care s-a disjuns cauza, deoarece s-a sustras urmăririi penale.
Inculpaţii au purtat pe partea vătămată timp de 4 ore prin holurile a două blocuri din cartierul Micro V, a fost tăiat cu un cuţit, fript cu ţigara pe tot corpul şi deposedat de bani, acte, o geantă, pantalonii şi hanoracul cu care era îmbrăcat.
Cu greutate, spre dimineaţă, partea vătămată a reuşit să ajungă la poliţie unde i s-a prezentat un album cu fotografii, din care a recunoscut pe cei doi inculpaţi.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău şi inculpaţii C.M.M. şi N.M.V.
Parchetul a criticat hotărârea primei instanţe cu privire la:
- greşita obligare a inculpatului minor N.M.V., în solidar cu părţile responsabile civilmente la plata cheltuielilor judiciare către stat, din moment ce în cauză nu a exercitat obligare la plata de despăgubiri civile ori daune morale;
- greşita individualizare a pedepselor aplicate celor doi inculpaţi, deoarece acestea nu corespund pericolului social al faptelor săvârşite, solicitându-se majorarea acestora.
Inculpatul N.M.V. a criticat aceeaşi hotărâre, cu privire la greşita sa condamnare, solicitând a se dispune achitarea, deoarece nu el a fost acela care a exercitat acte de violenţă asupra părţii vătămate ci numitul B.M.
Inculpatul C.M.M. a criticat hotărârea primei instanţe, în principal, cu privire la greşita sa condamnare solicitând a se dispune achitarea, deoarece el nu a participat la săvârşirea faptelor, ci numai a privit la derularea acestora, iar în subsidiar, cu privire la pedeapsa aplicată pe care o consideră prea severă, solicitând a se dispune reducerea ei.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia penală nr. 571 din 9 februarie 2002, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, a casat hotărârea primei instanţe, în parte, şi după descontopirea pedepselor aplicate inculpaţilor în pedepsele rezultante, a înlăturat, aplicarea dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 C. pen. şi a dispus condamnarea acestora după cum urmează:
- inculpatul C.M.M. la două pedepse de câte 7 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunilor de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., urmând ca, în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea şi anume 7 ani închisoare;
- inculpatul N.M.V. la două pedepse de câte 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunilor de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi art. 109 C. pen., şi lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi art. 109 C. pen., urmând ca, în temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea şi anume 3 ani şi 6 luni închisoare.
Au fost înlăturate prevederile art. 81 şi art. 110 C. pen. şi a aplicat inculpatului N.M.V. prevederile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost înlăturată dispoziţia de obligare în solidar, a părţilor responsabile civilmente N.V. şi N.M. la plata cheltuielilor judiciare către stat alături de inculpatul minor N.M.V.
Din pedeapsa aplicată inculpatului C.M.M. s-a dedus durata arestării preventive de la 23 mai 2002, la zi.
Au fost respinse ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii C.M.M. şi N.M.V., pe care i-a obligat să plătească statului suma de câte 500.000 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare.
În motivarea acestei decizii instanţa de apel a arătat că situaţia de fapt a fost bine reţinută de prima instanţă, în sensul că „ambii inculpaţi au participat alături de inculpatul B.M., care a avut iniţiativa acostării părţii vătămate în vederea tâlhăriei acesteia, pe toată durata celor 4 ore, cât a fost purtată pe holurile blocurilor şi deposedată de bunuri” şi că inculpatul N.M.V. „la cererea lui B.M., s-a dezbrăcat de tricou şi a legat victima la ochi, deplasându-se prin cartierul Micro V la mai multe blocuri în holuri, aceasta fiind supusă la acte de violenţă greu de suportat, fiind înţepată cu cuţitul de mai multe ori şi arsă cu ţigara”.
În aceste condiţii, a arătat instanţa de apel „Conduita deosebit de dură a inculpaţilor faţă de victimă nu justifică reţinerea în favoarea acestora de circumstanţe atenuante şi coborârea pedepselor sub limita minimă prevăzută de lege şi cu atât mai puţin, suspendarea executării pedepsei de un an închisoare aplicată inculpatului minor N.M.V.”
Motivul de casare invocat de parchet sub acest aspect fiind întemeiat, urmează a fi admis, a înlătura prevederile art. 74 şi art. 76 reţinute în favoarea ambilor inculpaţi, precum şi a prevederilor art. 110 în ce priveşte pe inculpatul minor N.M.V., urmând a se proceda la o nouă individualizare şi aplicarea unor pedepse majorate care să fie executată prin privare de libertate.
S-a apreciat întemeiată şi critica privind greşita obligare a părţilor responsabile civilmente în solidar cu inculpatul minor la plata cheltuielilor judiciare către stat, deoarece procedând în acest fel prima instanţă a încălcat prevederile art. 191 alin. (3), potrivit căruia această obligaţie subzistă numai în cazul în care inculpatul minor este obligat la repararea pagubei, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă.
Cu privire la recursurile declarate de inculpaţi s-a arătat că motivele de casare prin care susţin că nu se fac vinovaţi de comiterea faptelor pentru care au fost condamnaţi nu pot fi primite deoarece „Din probele dosarului rezultă clar acţiunea lor activă asupra victimei, inculpatul minor dezbrăcându-se de tricou pentru a fi legată victima la ochi, iar deposedarea de bunuri s-a realizat de către toţi trei participanţi la comiterea infracţiunilor”.
Referitor la pedepsele aplicate, pentru considerentele arătate în motivarea făcută referitor la apelul declarat de parchet ce vizează acest aspect, s-a arătat că nu sunt motive care să justifice reducerea lor ci, dimpotrivă, faptele fiind grave se impune majorarea acestora.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi inculpaţii C.M.M. şi N.M.V.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a criticat Decizia instanţei de apel cu privire la greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor solicitând majorarea acestora, întrucât faptele comise prezintă un grad ridicat de pericol social, iar executarea lor în cuantumul stabilit de instanţa de apel nu sunt în măsură să realizeze prevederile art. 52 C. pen.
Prin motive comune de recurs inculpaţii C.M.M. şi N.M.V. au criticat aceeaşi decizie, cu privire la greşita individualizare a pedepselor aplicate de instanţa de apel pe care le consideră deosebit de severe solicitând reducerea lor prin reaprecierea criteriilor de individualizare.
Diferit, inculpatul minor N.M.V. a solicitat că pedeapsa ce i se va aplica să fie suspendată condiţionat, în cauză fiind îndeplinite prevederile art. 110 C. pen.
Asupra recursurilor de faţă:
a) Cu privire la recursurile declarate de inculpaţii C.M.M. şi N.M.V.
Analizând actele şi lucrările de la dosar se constată că atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au reţinut o corectă situaţie de fapt, confirmată de probele de la dosar, şi a încadrat faptele comise de aceştia în textele de lege corespunzătoare.
În ce priveşte însă, pedepsele aplicate inculpaţilor se constată că nu au fost individualizate în mod corespunzător nici de prima instanţă, nici de instanţa de apel.
În timp ce prima instanţă a manifestat o indulgenţă prea mare, în opoziţie, instanţa de apel a dat dovadă de o exigenţă exagerată.
Este fără îndoială că faptele comise de inculpaţi, prezintă un grad de pericol social ridicat, însă la individualizarea pedepselor nu trebuie să se ţină seama numai de acest aspect ci, în egală măsură şi de celelalte criterii care ţin de persoana făptuitorului cum sunt vârsta, lipsa ori existenţa antecedentelor penale, starea de recidivă, poziţia avută pe parcursul procesului penal şi alte asemenea împrejurări.
În cauză având în vedere faptul că la data comiterii faptei inculpatul C.M.M. avea vârsta de 20 ani, iar inculpatul N.M.V. era minor, cât şi împrejurarea că persoana care a declanşat şi dirijat comiterea infracţiunilor a fost numitul B.M., care de altfel s-a şi sustras urmăririi penale, se impunea ca în favoarea inculpaţilor să se menţină circumstanţele atenuante reţinute de prima instanţă, însă pedepsele aplicate să fie majorate către limita maximă permisă de lege în aceste condiţii.
De asemenea, se constată că este justificată şi măsura suspendării condiţionate a executării pedepsei ce se va aplica inculpatului minor N.M.V., având în vedere faptul că acesta este la prima abatere şi a fost atras în săvârşirea faptelor de către ceilalţi doi inculpaţi majori, astfel încât, în cauză urmează a se face şi aplicarea art. 110 C. pen.
Pentru considerentele arătate, urmează a se admite recursurile declarate de inculpaţii recurenţi, a casa Decizia atacată şi a se proceda la o nouă individualizare a pedepselor aplicate acestora, în sensul celor ce vor rezulta din conţinutul dispozitivului prezentei decizii.
b) În ce priveşte recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, pentru considerentele arătate în motivarea recursurilor declarate de inculpaţi şi care au vizat tot greşita individualizare a pedepselor, urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpaţii C.M.M. şi N.M.V. împotriva deciziei penale nr. 571 din 9 decembrie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti.
Casează Decizia atacată, numai cu privire la pedepsele privative de libertate aplicate inculpaţilor.
Înlătură aplicarea art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului C.M.M., de 7 ani închisoare, în pedepsele componente de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi b), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului N.M.V., de 3 ani şi 6 luni închisoare, în pedepsele componente de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi b), cu aplicarea art. 99 şi art. 109 C. pen. şi de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2), cu aplicarea art. 99 şi art. 109 C. pen.
Modifică pedepsele aplicate inculpaţilor şi prin reţinerea dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 C. pen., le reduce după cum urmează:
- pentru inculpatul C.M.M. de la 7 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi b), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., la 4 ani şi 6 luni închisoare şi de la 7 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 189 alin. (2), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., la 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 4 ani şi 6 luni închisoare;
- pentru inculpatul N.M.V., de la 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi b), cu aplicarea art. 99 şi a art. 109 C. pen., la un an şi 6 luni închisoare şi de la 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 189 alin. (2), cu aplicarea art. 99 şi a art. 109 C. pen., la un an închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de un an şi 6 luni închisoare.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 23 mai 2002 la 30 septembrie 2003, pentru inculpatul C.M.M. şi de la 25 mai 2002, la 29 mai 2002 pentru inculpatul N.M.V.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti împotriva aceleiaşi decizii.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4098/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 41/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
