CSJ. Decizia nr. 4096/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4096/2003
Dosar nr. 1554/2003
Şedinţa publică din 30 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 113 din 17 februarie 2003, Tribunalul Constanţa a condamnat pe inculpatul G.G. la 3 ani şi 2 luni închisoare şi un an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174, art. 175 lit. i) din acelaşi cod, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) şi a) art. 76 lit. b) C. pen.
În baza art. 113 C. pen., cu referire la art. 429 C. proc. pen., s-a dispus luarea, faţă de inculpat, a măsurii de siguranţă a obligării sale la tratament medical, până la însănătoşire.
Pe latură civilă, în baza art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 998 C. civ. şi conform art. 188 din Legea nr. 3/1978, inculpatul a fost obligat să plătească, cu titlu de despăgubiri civile, sumele de 31.000.128 lei părţii civile Spitalul clinic judeţean Constanţa şi, respectiv, de 5.220.000 lei părţii civile Spitalul municipal Constanţa.
Totodată, în baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile M.M., cu titlu de despăgubiri civile, suma de 70.000.000 lei, din care suma de 30.000.000 lei despăgubiri materiale şi suma de 40.000.000 lei, daune morale.
De asemenea, inculpatul a fost obligat să plătească aceleiaşi părţi civile, suma de 5.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În seara zilei de 23 aprilie 2002, inculpatul şi M.M.Ş., finul său, vecini, se aflau în stare de ebrietate, fiecare dintre ei după consum de alcool în compania unor cunoştinţe.
În acest context, atunci când inculpatul a fost atenţionat, verbal de finul său că este mai bine să-şi vadă de treaba sa decât să înjure, cel dintâi a continuat să-l injurieze, l-a făcut „hoţ” şi ambii s-au certat câteva minute, timp în care G.G. a aruncat o cratiţă şi pietre în curtea lui M.M.Ş., acesta la rândul lui, rearuncând cratiţa în curtea inculpatului.
Dorind să stopeze conflictul, M.M.Şt. l-a invitat pe inculpat să bea împreună vin, invitaţie refuzată însă de cei doi, până la urmă, au convenit să discute în faţa porţii. Aici inculpatul, care între timp luase cu sine o furcă, l-a lovit cu coarnele acesteia în cap pe finul său, doborându-l la pământ.
Intervenţia tatălui celui lovit a stopat aplicarea unei a doua lovituri cu furca în capul lui M.M.Şt. şi îndepărtarea inculpatului.
La internarea în spital, partea vătămată a prezentat diagnosticul „traumatism cranio-facial acut deschis şi contuzii cerebrale, hemoragie subarahnoidiană post-traumatică cu flegmon palpebral inferior stâng”.
Raportul de constatare medico-legală a înscris că, partea vătămată a suferit un traumatism cranio-facial şi cerebral grav, a necesitat spitalizare de urgenţă şi tratament intensiv, leziunile au fost produse prin lovire cu corp dur şi înţepător, au pus în primejdie viaţa şi au necesitat pentru vindecare 45-50 zile de îngrijiri medicale. Raportul de expertiză psihiatrică a evidenţiat, că inculpatul prezintă „tulburare organică de personalitate cu deteriorare cognitivă, pe fond mixt vascular şi toxi-etilic”, având discernământul diminuat în raport cu fapta.
Împotriva sentinţei, inculpatul a declarat apel, motivele invocate fiind greşita încadrare juridică a faptei, netemeinicia pedepsei aplicate şi greşita soluţionare a laturii civile a cauzei.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia penală nr. 79 din 14 martie 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Nemulţumit şi de hotărârea pronunţată în apel, în termen legal, inculpatul a declarat recurs, cale de atac motivată pe greşita încadrare juridică a faptei, în opinia sa, aceasta fiind infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen. şi netemeinicia pedepsei aplicate.
Recursul declarat de inculpat, nu este fondat.
Pentru existenţa infracţiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută în art. 182 C. pen., este necesar ca, pe plan subiectiv, în raport cu rezultatul produs, inculpatul să fi acţionat cu praeterintenţie.
Pentru delimitarea infracţiunii de vătămare corporală gravă de tentativa la infracţiunea de omor, în stabilirea laturii subiective, trebuie să se ţină seama de toate datele de fapt, începând cu obiectul folosit, intensitatea cu care au fost aplicate loviturile, zona spre care au fost îndreptate acestea, urmările ce se puteau produce.
În cauză, fapta inculpatului de a aplica, cu intensitate, o lovitură cu coarnele unei furci, deci obiect din fier, în capul victimei, aceasta producându-i traumatism cranio-facial şi cerebral grav, care a pus în pericol viaţa, constituie tentativă la infracţiunea de omor, iar nu infracţiunea de vătămare corporală gravă, viaţa victimei fiind salvată numai prin asistenţa medicală calificată şi de urgenţă ce i s-a asigurat.
În ce priveşte motivul de recurs ce vizează individualizarea pedepsei aplicată, se reţine că instanţa, în acord cu criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), stabilind pedeapsa de 3 ani şi 2 luni închisoare, a considerat pericolul social grav al faptei, aceasta aducând atingere vieţii părţii lezate, împrejurările în care ea a fost săvârşită, respectiv într-un loc public şi pe fondul consumului de alcool de către cei implicaţi, dar şi persoana inculpatului, fără antecedente penale şi având o vârstă înaintată, în cauză apreciindu-se că se justifică reţinerea, în favoarea sa, de circumstanţe atenuante.
Executarea pedepsei în regim de privare de libertate va răspunde şi scopului ei, aşa cum prevede art. 52 C. pen., respectiv prevenţia generală şi specială.
Ca atare, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Conform art. 192 C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat să plătească cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.G. împotriva deciziei penale nr. 79/P din 14 martie 2003 a Curţii de Apel Constanţa.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 26 aprilie 2002 la 30 septembrie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 30 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4095/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4098/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
