CSJ. Decizia nr. 4121/2003. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4121/2003
Dosar nr. 2467/2003
Şedinţa publică din 1 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 176 din 18 martie 2003, Tribunalul Constanţa l-a condamnat pe inculpatul T.M.:
- în baza art. 174 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 174 şi art. 176 lit. d) C. pen., la 18 ani închisoare şi interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani;
- în baza art. 211 alin. (2) lit. f) C. pen., la 10 ani închisoare.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul execută pedeapsa de 18 ani închisoare şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 4 ani, cu aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen.
A fost dedusă prevenţia de la 18 ianuarie 2002, la zi şi menţinută arestarea preventivă.
Inculpatul a fost obligat la 40.000.000 lei despăgubiri materiale către partea civilă C.A., la 50.000.000 lei daune morale părţii civile B.E.M. şi 1.000.000 lei prestaţie periodică lunară pentru partea civilă B.E.M., prin tutore C.A., cu începere de la data de 18 martie 2003 şi până la împlinirea vârstei de 18 ani.
A fost respinsă acţiunea civilă exercitată din oficiu de reprezentantul parchetului, pentru partea civilă U.C.D.
Inculpatul a mai fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, că inculpatul T.M., domiciliat în Constanţa, căsătorit şi aflat în relaţii conflictuale cu soţia, apela la serviciile intime ale unor persoane de sex feminin disponibile.
În luna mai 2001 inculpatul a luat cunoştinţă prin anunţul făcut în ziarul local de către victima B.E.M., din Constanţa, că aceasta oferă servicii intime la domiciliu şi a dat curs acestei oferte, deplasându-se la domiciliul sus-numitei, după aranjarea, telefonic a întâlnirii şi întreţinut relaţii intime contracost.
La data de 7 iunie 2001, după o altă convorbire telefonică, inculpatul a mers la domiciliul victimei B.E.M. şi fiind sub influenţa alcoolului nu a consumat raportul sexual, întrerupându-l şi comunicându-i totodată, victimei că nici nu are bani.
Aceasta a enervat-o pe victimă, care i-a adus insulte.
Inculpatul a lovit-o cu pumnul în faţă, producându-i hemoragie nazală. Încercând să părăsească încăperea, inculpatul a fost împiedicat de victimă care, având un prosop în jurul gâtului s-a aşezat în uşă.
Inculpatul a strâns-o de gât pe victimă atât cu mâna cât şi cu prosopul, până ce aceasta nu a mai reacţionat, lăsând-o să cadă pe podea.
În acest timp inculpatul a luat hotărârea să sustragă bunuri din locuinţă şi, de urmare, a răscolit prin garsonieră, răvăşind lucrurile şi luând de pe masă un telefon mobil, dintr-o bluză suma de 1.000.000 lei, iar dintr-un sertar al bibliotecii o pereche de cercei, un inel şi o verighetă din aur.
După ce a înlăturat urmele prezenţei sale în garsonieră, inculpatul a părăsit încăperea.
Telefonul mobil a fost vândut iar bijuteriile depuse la o casă de amanet, identificată, pe baza declaraţiilor inculpatului, ca fiind SC C. SRL, în registrul de evidenţă al acestei societăţi apărând inculpatul, ca depunător al bijuteriilor sus-menţionate.
Cadavrul victimei a fost descoperit abia la 15 iunie 2001, stabilindu-se prin autopsia efectuată de Serviciul de Medicină-legală Constanţa că decesul s-a datorat asfixiei mecanice, prin sugrumare.
Neputând fi învinuit de la început, inculpatul T.M. a comis la data de 3 ianuarie 2002 un alt omor, în scop de jaf în Municipiul Bucureşti, victimă fiind S.L., cunoscută prostituată, ucisă tot prin strangulare, cu un cablu telefonic, de la care apoi a sustras un telefon mobil şi o pereche de cercei.
În data de 15 ianuarie 2002, s-a emis mandat de arestare preventivă a inculpatului T.M., de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
Fiind identificat în Municipiul Constanţa şi arestat la 17 ianuarie 2002, inculpatul a sfârşit prin a recunoaşte şi omorul comis la data de 7 iunie 2001, în Municipiul Constanţa, furnizând elemente de fapt care, verificate, se constituie în probe care îi dovedesc vinovăţia.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, care a criticat-o pentru greşita încadrare juridică, fiind în cauză omor pentru a săvârşi o tâlhărie, prevăzut de art. 174 şi art. 176 lit. d) C. pen., ceea ce implică majorarea pedepsei, precum şi inculpatul T.M., care a solicitat reducerea pedepsei prin reţinerea stării de provocare, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
Prin Decizia penală nr. 144 din 9 mai 2003, Curtea de Apel Constanţa a admis apelul declarat de parchet, a desfiinţat hotărârea atacată şi, dispunând, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice în infracţiunea, prevăzută de art. 174 şi art. 176 lit. d) C. pen., l-a condamnat pe inculpat la 25 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele au fost contopite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 25 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A fost respins apelul inculpatului, ca nefondat.
S-a dedus arestul preventiv de la 18 martie 2003, la zi şi a fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.
Instanţa de control judiciar a reţinut că lipsa de venituri a inculpatului, demonstrată de imposibilitatea de a achita prestaţia sexuală, sugrumarea şi aducerea victimei în stare de inconştienţă şi sustragerea, în timp ce aceasta agoniza, a bunurilor, evidenţiază realizarea omorului pentru a săvârşi tâlhăria.
S-a mai arătat că şi conduita ulterioară a inculpatului, constând în înlăturarea urmelor infracţiunii, pentru a nu fi identificat, lăsarea victimei în stare de inconştienţă, cu hemoragie puternică şi de a o încuia la plecare, aruncând cheia, dovedeşte atât intenţia inculpatului de a ucide victima cât şi scopul de a o tâlhări.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către inculpat, invocând, în scris şi oral, netemeinicia şi nelegalitatea acesteia prin greşita încadrare juridică în dispoziţiile art. 176 lit. d) C. pen., faptele realizând, distinct, conţinutul infracţiunilor, prevăzute de art. 174 C. pen., art. 208 şi art. 209 lit. d) şi e) C. pen., precum şi severitatea pedepsei, solicitând reducerea acesteia.
Verificând hotărârea atacată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată următoarele:
Motivul de casare invocat, prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., referitor la greşita încadrare juridică a faptei, nu este fondat.
Aşa cum rezultă din datele obiective ale cauzei, inculpatul a intrat în garsoniera victimei cu acordul acesteia, după care a ucis-o prin strangulare şi i-a sustras mai multe bunuri.
Din nici un mijloc de probă nu rezultă şi nici inculpatul nu susţine aşa ceva, că ar fi existat din precedent vreun motiv să ucidă victima.
Pornind de la această realitate obiectivă, în apărarea sa inculpatul declară în cursul urmăririi penale la procuror şi în prezenţa apărătorului, că „am comis faptele pentru că eram beat şi cred că mi-a venit ideea să jefuiesc atunci când o loveam şi după ce a căzut în faţa uşii”, iar la instanţă susţine că „nu am mers în garsoniera victimei cu intenţia de a o jefui, această hotărâre am luat-o în momentul în care eram în garsonieră, dar nu pot preciza cu exactitate în ce moment”.
Potrivit art. 69 C. proc. pen., declaraţiile inculpatului pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probator existent în cauză.
Examinând mijloacele materiale de probă din această perspectivă, se constată că declaraţiile inculpatului nu sunt sincere în privinţa acelor împrejurări faptice, care au putut fi verificate, date fiind împrejurările comiterii infracţiunilor.
Astfel, deşi inculpatul susţine că doar a lovit victima cu pumnul în faţă şi apoi a strangulat-o, din raportul de constatare medico-legală, necropsie, rezultă că victima prezintă numeroase echimoze şi excoriaţii la nivelul obrazului dr. şi stg., sprâncenos dr., toracal stg., sub sânul stg., braţ şi antebraţ stg., lobul urechii stg, subclavicular dr., retroauricular dr., infiltrate hemoragice hemitoracele stg. şi C 5 parasternal stg.
Se concluzionează că leziunile de violenţă de la nivelul gâtului şi toracelui au putut fi produse prin comprimare cu corp dur (mână, braţ) iar cele faciale şi membre prin lovire cu corp dur.
Nu mai puţin semnificativ este constatarea medico-legală, potrivit căreia în secreţiile vaginală, anală şi bucală, recoltate de la victimă, nu se găsesc urme de spermă.
Faţă de aceste constatări medico-legale, se impune concluzia că inculpatul nu a venit la victimă cu scopul de a întreţine relaţii intime (motivaţia acestuia în sensul că nu a finalizat actul sexual, pentru că era beat este contrazisă de întreaga sa conduită ulterioară, caracterizată prin forţă şi vigilenţă să nu lase urme) ci a folosit acest pretext pentru a putea pătrunde în locuinţă, în scopul de a ucide pentru a jefui.
Inculpatul nu avea nici o sursă de venit şi cunoştea, din vizita precedentă, că victima locuieşte singură şi realizează câştiguri din practicarea prostituţiei.
În acest sens se impune a fi interpretate declaraţiile inculpatului, sus-citate, relative la apariţia ideii de a jefui victima.
Nici critica privind netemeinicia hotărârii sub aspectul individualizării pedepsei, constituind cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., apreciată ca severă, nu este fondată.
La stabilirea pedepselor au fost avute în vedere criteriile, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), apreciindu-se corect că, prin modul în care au fost comise, măsurile ulterioare luate de inculpat pentru ştergerea urmelor şi de a se sustrage răspunderii penale, faptele prezintă un ridicat grad concret de pericol social, iar făptuitorul o periculozitate deosebită.
Pedeapsa este în limitele speciale legale şi nici nu reprezintă alternativa cea mai severă, prevăzută de lege, pentru infracţiunea cea mai gravă săvârşită.
Examinând cauza şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. şi neconstatând existenţa vreunui caz de casare a hotărârii atacate, recursul inculpatului urmează să fie respins ca nefondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., din pedeapsa aplicată inculpatului se va deduce timpul arestării preventive de la 18 ianuarie 2002, la 1 octombrie 2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.M., împotriva deciziei penale nr. 144/ P din 9 mai 2003 a Curţii de Apel Constanţa.
Deduce din pedeapsă, perioada arestării preventive a inculpatului de la 18 ianuarie 2002, la 1 octombrie 2003.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4120/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen.... | CSJ. Decizia nr. 4123/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
