CSJ. Decizia nr. 4124/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4124/2003
Dosar nr. 2988/2003
Şedinţa publică din 1 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 357 din 13 decembrie 2002, pronunţată de Tribunalul Mureş a fost condamnat inculpatul G.M.;
- în baza art. 20, raportat la art. 174 şi art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la 9 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 alin. (1) C. pen.;
- în baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la 7 ani închisoare, prin aplicarea art. 334 C. proc. pen.;
- în baza art. 192 alin. (2) C. pen., cu art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la 4 ani închisoare.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele şi s-a dispus să execute pedeapsa cea mai grea, de 9 ani închisoare, cu un spor de un an închisoare, urmând să execute pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 alin. (1) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen.
Inculpatul a fost obligat să plătească 14.291.133 lei părţii civile Spitalul Clinic Târgu Mureş şi 72.318.697 lei Spitalului Clinic Judeţean Mureş.
A mai fost obligat să plătească părţii civile M.P. 10.723.020 lei despăgubiri materiale, 30.000.000 lei daune morale şi 250.000 lei cheltuieli de judecată, iar părţii civile M.M. suma de 10.000.000 lei, daune morale.
Pentru a pronunţa această hotărâre, pe baza probelor administrate, a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Între inculpat şi părţile vătămate M.M. şi M.P. au existat raporturi contractuale derivând din executarea de către inculpat, în favoarea soţilor M. a unor lucrări de zidărie în valoare de 9.500.000 lei, din care a primit doar 2.000.000 lei. Deşi inculpatul a solicitat în mod repetat diferenţa de preţ, în mod constant a fost amânată plata, invocându-se diferite motive.
Pe acest fond, în seara zilei de 5 decembrie 2000, în jurul orelor 12,30, inculpatul s-a deplasat la domiciliul părţilor vătămate, cu intenţia de a-şi recupera banii, în orice modalitate, în situaţia unui refuz. A pătruns în curte, folosind cheia de la poartă, deşi părţile vătămate nu erau acasă. A ştrangulat câinele şi a intrat în şopron, în aşteptarea părţilor vătămate.
La aproximativ 20 de minute au venit acasă părţile vătămate, M.P. s-a deplasat în spatele curţii, pentru a vedea ce s-a întâmplat cu câinele.
Observându-l pe inculpat care i-a cerut din nou bani, i-a solicitat să părăsească curtea, moment în care inculpatul l-a izbit cu capul de nişte bare metalice, încât partea vătămată a căzut la pământ, după care inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri cu piciorul peste cap.
Din actele medico-legale rezultă că M.P. a suferit un traumatism cranio-facial, cu fractură cominutivă a mandibulei, fractură eschiloasă temporo-parieto-occipital stângă, contuzie cerebrală, hematom intracranian temporal stângă, leziunile traumatice putându-se produce prin lovituri directe, repetate cu corp contondent dur.
Viaţa părţii vătămate a fost pusă în primejdie, direct şi imediat, necesitând îngrijiri medicale de 80-90 zile.
Inculpatul a intrat şi în casă, solicitând părţii vătămate banii datoraţi. S-au deplasat în sufragerie unde M.M. avea poşeta.
Aflând de la inculpat ce i s-a întâmplat soţului, M.M. a început să strige, inculpatul a lovit-o cu cuţitul, iar după ce aceasta a căzut pe podea, a mai lovit-o de câteva ori cu cuţitul în cap, partea vătămată pierzându-şi cunoştinţa.
Inculpatul a luat din poşetă suma de 13.500.000 lei, două bonuri valorice şi buletinul de identitate. Apoi a scos banii, iar poşeta a aruncat-o în râul Mureş.
Partea vătămată M.M. a suferit leziuni corporale traumatice care au necesitat pentru vindecare 40-45 zile îngrijiri medicale, dar nu i-au pus în primejdie viaţa.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, cerând reducerea pedepsei şi susţinând că, a umblat după banii săi la familia M., timp de 2 ani.
Prin Decizia penală nr. 102 din 18 iunie 2003, Curtea de Apel Târgu Mureş a admis apelul declarat de inculpat, a desfiinţat, în parte, hotărârea atacată şi a redus pedeapsa aplicată inculpatului pentru tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav, de la 9 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., la 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a schimbat încadrarea juridică din două infracţiuni prevăzute de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 192 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), într-o singură infracţiune prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. d) şi f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), text în baza căruia inculpatul a fost condamnat la 6 ani şi 6 luni închisoare.
S-au contopit pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A fost înlăturat sporul de un an închisoare şi au fost menţinute în rest dispoziţiile hotărârii apelate.
S-a reţinut că, potrivit art. 41 alin. (3) C. pen., infracţiunea este complexă când în conţinutul ei intră, ca element sau circumstanţă agravantă, o acţiune sau inacţiune, care constituie prin ea însăşi o faptă penală.
Aşa fiind, s-a concluzionat că, nu se poate reţine infracţiunea de violare de domiciliu în concurs cu tâlhăria săvârşită într-o locuinţă sau dependinţă, această acţiune intrând în conţinutul tâlhăriei, aşa cum textul a fost modificat prin Legea nr. 140/1966.
S-a mai constatat că, în raport de data comiterii faptei, în cauză are aplicabilitate, potrivit art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), legea veche care este mai favorabilă inculpatului, cu referire la infracţiunea de tâlhărie.
În termen legal împotriva hotărârii de mai sus a declarat recurs inculpatul.
Prin motivele scrise, cât şi oral, inculpatul a cerut reducerea pedepsei, justificată reducerea de conduita părţii vătămate, care în mod sistematic au refuzat să-i plătească suma, pe care i-o datora, urmare a lucrărilor executate de inculpat acestora.
Critica formulată se încadrează în prevederile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., dar recursul este nefondat pentru cele ce urmează:
Instanţa de apel a stabilit nu numai o încadrare corectă activităţilor infracţionale reţinute dar şi pedepse în limite legale, care reflectă atât pericolul faptelor, dar şi al făptuitorului.
Recurentul inculpat, recidivist, a comis, în concurs real două infracţiuni grave de tentativă la omor calificat şi tâlhărie.
Cu toate acestea, fiind apreciată conduita procesuală sinceră, cât şi împrejurarea care a generat comiterea faptelor, instanţa de apel a dispus ca inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 8 ani închisoare, pedeapsă apropiată de limita legală inferioară a tentativei la omor deosebit de grav, infracţiune sancţionată sever de legiuitor.
Mai mult, instanţa de apel rejudecând cauza în limitele desfiinţării ei a aplicat nu numai pedepse mai mici recurentului inculpat, dar a înlăturat şi sporul de un an închisoare, aplicat de instanţa de fond.
În acest context de fapt şi de drept, nu se regăsesc alte împrejurări care să justifice o altă reducere a pedepselor, pentru că dacă s-ar proceda altfel, pedeapsa nu ar corespunde criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), iar pe de altă parte, nu ar realiza cerinţele înscrise în art. 52 C. pen.
Împrejurarea invocată de recurent în apărarea sa nu poate constitui nici o cauză de înlăturare a răspunderii penale şi nici de reducere a pedepsei, prin reţinerea unor circumstanţe judiciare personale, atâta timp cât, este bine cunoscut că, reglementarea oricăror conflicte de interese nu se poate realiza decât pe căi legale.
Pe cale de consecinţă, critica este nefondată şi potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat se va respinge, ca nefondat.
În temeiul art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va computa din pedeapsa aplicată pericolul reţinerii şi arestării preventive.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat şi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.M., împotriva deciziei penale nr. 102/ A din 18 iunie 2003 a Curţii de Apel Târgu Mureş.
Deduce din pedeapsă, perioada reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 27 decembrie 2000 la 1 octombrie 2003.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4123/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4125/2003. Penal → |
|---|
