CSJ. Decizia nr. 4140/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4140/2003
Dosar nr.3898/2003
Şedinţa publică din 1 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 140 din 2 iunie 2003, Tribunalul Ialomiţa a respins cererea de schimbarea încadrării juridice formulată de inculpatul T.F.
În baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul T.F. la pedeapsa de 6 ani închisoare.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiţionate pentru restul de 804 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 360 din 23 noiembrie 1999 a Judecătoriei Urziceni, pe care a contopit-o în pedeapsa de 6 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.
În baza art. 181 alin. (1) C. pen., cu art. 37 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul T.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiţionată pentru restul de 599 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 360 din 23 noiembrie 1999 a Judecătoriei Urziceni pe care a contopit-o cu pedeapsa de 3 ani închisoare, inculpatul având de executat pedeapsa de 3 ani închisoare.
Au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii la plata sumelor de 800.000 lei despăgubiri civile către partea civilă M.Şt., 5.000.000 lei daune morale către partea civilă T.G. şi 20.000.000 lei daune morale către partea civilă M.O.
Inculpaţii au mai fost obligaţi, în solidar, la plata sumei de 1.126.026 lei despăgubiri civile către Spitalul Urziceni şi 20.434.115 lei despăgubiri către Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, în noaptea de 22 februarie 2003, inculpatul T.F. a sustras păsări din locuinţa părţii M.Şt. În urma strigătelor părţii vătămate T.G., inculpaţii l-au agresat fizic cât şi pe M.O. care a intervenit pentru a scăpa pe partea vătămată.
Ambii au suferit leziuni ce au necesitat 50-55 zile îngrijiri medicale şi respectiv, 5-6 zile îngrijiri medicale.
Împotriva hotărârii de mai sus au declarat apel ambii inculpaţi, dar la termenul din 6 august 2003, inculpatul T.G. şi-a retras apelul.
Prin Decizia penală nr. 412 din 6 august 2003, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat şi a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul T.G.
În motivarea soluţiei de respingere a apelului, instanţa a susţinut că intenţia făptuitorului de a folosi constrângerea în scopul păstrării bunului furat sau pentru a-şi asigura scăparea caracterizează conţinutul infracţiunii de tâlhărie şi nu de furt. În privinţa pedepsei aplicate s-a susţinut că respectă prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În termen legal, împotriva hotărârilor de mai sus a declarat recurs inculpatul T.F. care, în esenţă, a susţinut următoarele:
- greşita încadrare juridică a faptei în infracţiunea de tâlhărie, atâta timp cât inculpatul a participat la sustragerea unor păsări; reţinând încadrarea corectă în infracţiunea de furt s-a solicitat efectuarea unei reindividualizări a pedepsei aplicate;
- în subsidiar s-a solicitat reducerea pedepsei aplicate în raport de datele ce caracterizează persoana sa;
Criticile pronunţate vor fi analizate în raport de cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 12 şi 14 C. proc. pen., constatându-se că hotărârile pronunţate sunt conforme legii.
Recurentul inculpat susţinând că fapta sa de a sustrage păsări constituie doar o infracţiune de furt, scindează şi totodată omite o componentă esenţială a activităţii infracţionale, constând în exercitarea unor violenţe asupra a două persoane, în scopul de a-şi asigura păstrarea bunurilor furate.
În acest context, fapta nu mai poate realiza elementele constitutive ale infracţiunii de furt, ci, pe cele ale unei infracţiuni complexe şi calificate de tâlhărie, aşa cum corect au reţinut instanţele.
Acţionând violent pentru păstrarea bunurilor sustrase, inculpatul a comis de fapt două acţiuni ilicite care lezează atât relaţiile sociale ce ocrotesc viaţa şi sănătatea unei persoane, cât şi cele ce apără patrimoniul unei persoane, ceea ce în drept caracterizează fără echivoc o singură infracţiune complexă, aceea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 C. pen.
Cum inculpatul s-a manifestat agresiv, în scopul păstrării bunurilor furate, pe stradă, deci în loc public, fapta de tâlhărie a fost corect încadrată şi în dispoziţiile alin. (2) lit. a) ale art. 211 C. pen.
Nefondată este şi critica vizând reducerea pedepsei aplicate.
Deşi inculpatul a comis o faptă gravă şi este recidivist, având în antecedente numeroase condamnări pentru fapte de aceeaşi natură, a fost sancţionat cu o pedeapsă aproape de limita minimă legală.
În considerarea dispoziţiilor art. 72 şi art. 52 C. pen., se justifică menţinerea pedepsei aplicate şi neconstatându-se motive de reducere la limita minimă, sau sub această limită se apreciază critica, de asemeni, nefondată.
Pentru considerentele ce preced în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge recursul declarat de inculpat.
Potrivit art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va computa din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi arestării preventive.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat şi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.F. împotriva deciziei penale nr. 412/ A din 6 august 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsă, perioada reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 23 februarie 2003, la 1 octombrie 2003.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4139/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 4143/2003. Penal. Art.208, 209,276 alin.3... → |
|---|
