CSJ. Decizia nr. 4139/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4139/2003
Dosar nr. 3816/2003
Şedinţa publică din 1 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 428 din 16 iunie 2003 a Tribunalului Timiş, a fost condamnat inculpatul B.S.C., în baza art. 211 alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 74 lit. a), b) şi c) şi art. 76 lit. b) C. pen., la 3 ani închisoare.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus arestarea preventivă de la 4 decembrie 2002 la zi.
Conform art. 113 C. pen., s-a dispus obligarea inculpatului la tratament medical şi ambulator în reţeaua sanitară a D.G.P.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut în fapt că, în ziua de 4 decembrie 2002, în jurul orelor 13,00, inculpatul B.S.C. a hotărât să îi facă o vizită unchiului său şi pentru a ajunge din Hunedoara la Timişoara, a apelat la taximetristul particular G.L. urmând ca taxa de transport să fie suportată la destinaţie de unchiul său.
În municipiul Lugoj inculpatul a cerut şoferului să oprească maşina, coborând şi îndreptându-se spre un tânăr care intrase într-un magazin alimentar, revenind ulterior la maşină însoţit de acesta, sub pretextul unor discuţii legate de sora sa.
Partea vătămată H.C.D. a acceptat şi a urcat în maşină. După pornire, inculpatul fără nici o explicaţie a aplicat părţii vătămate o lovitură de pumn în zona feţei, iar la ieşirea din Lugoj inculpatul i-a cerut şoferului să oprească şi să coboare, pentru a purta o discuţie cu victima.
Martorul G.L. a coborât şi a ridicat capota maşinii, timp în care inculpatul prin acte de ameninţare şi agresiune fizică a deposedat victima de bijuteriile pe care le purta asupra sa respectiv lănţişor, inel şi brăţară în valoare totală de 26.000.000 lei.
După comiterea faptei, a abandonat victima, a urcat în maşină şi şi-a continuat drumul spre Timişoara.
Partea vătămată a reclamat fapta la Poliţia Lugoj, reuşindu-se depistarea autoturismului la intrarea în Timişoara.
Bunurile sustrase au fost găsite în maşină, ascunse în spatele scaunului şoferului şi restituite părţii vătămate.
Inculpatul a recunoscut infracţiunea săvârşită, stabilindu-se potrivit expertizei medico-legale psihiatrice că prezintă tulburare de personalitate de tip antisocial şi că a comis fapta cu discernământ păstrat.
Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, prin Decizia penală nr. 300 din 13 august 2003, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş, a desfiinţat sentinţa primei instanţe, numai cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 C. pen. şi rejudecând cauza a înlăturat circumstanţele atenuante şi a majorat pedeapsa la 7 ani închisoare.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a considerat că nu se justifică reţinerea circumstanţelor atenuante şi că faţă de pericolul social grav al faptei se impune majorarea pedepsei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul care, invocând dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a susţinut că pedeapsa aplicată este prea severă, solicitând menţinerea soluţiei primei instanţe.
Recursul declarat este fondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepsei se ţine seama, printre altele, de gradul de pericol social al faptei, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Or, instanţa de apel avea posibilitatea să constate că, în raport de datele ce îl caracterizează pe inculpat, respectiv lipsa condamnărilor penale, recunoaşterea şi regretul pentru fapta comisă, de antecedentele psihopatologice („reacţie depresivă, tentativa de suicid”) şi de diagnosticul actual („tulburare de personalitate de tip antisocial”) pentru care expertiza medico-legală psihiatrică a recomandat măsura de siguranţă prevăzută de art. 113 C. pen., o pedeapsă individualizată chiar la minimul prevăzut de lege, era de natură a asigura, conform art. 52 C. pen., prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni şi reintegrarea în comunitate a inculpatului.
Întrucât nu a procedat astfel şi a stabilit o pedeapsă neconformă cu cerinţele legale arătate, critica din recursul inculpatului, în sensul greşitei individualizări a sancţiunii este întemeiată.
În consecinţă, Curtea, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a admite recursul, a casa Decizia atacată şi a reduce pedeapsa la minimul legal de 5 ani închisoare.
Se va deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 4 decembrie 2002, la 1 octombrie 2003 şi se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii.
Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul B.S.C. împotriva deciziei penale nr. 300 din 13 august 2003 a Curţii de Apel Timişoara.
Casează Decizia numai cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen.
Modifică pedeapsa, în sensul că, o reduce de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare.
Deduce din pedeapsă, perioada reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 4 decembrie 2002, la 1 octombrie 2003.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii.
Onorariul în sumă de 400.000 lei pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4138/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 4140/2003. Penal → |
|---|
