CSJ. Decizia nr. 4137/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4137/2003
Dosar nr. 3765/2003
Şedinţa publică din 1 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 599 din 17 iunie 2003, Tribunalul Bucureşti i-a condamnat pe inculpaţii:
- S.L.;
- în baza art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la 4 ani închisoare.
I-au fost interzişi inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.
- în baza art. 211 alin. (21) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la 7 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe 2 ani.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. a) C. pen., inculpata va executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen.
- L.V.;
- în baza art. 208 şi art. 209 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 541 alin. (2) C. pen. şi art. 99 şi urm. C. pen., la un an şi 6 luni închisoare, suspendând condiţionat executarea acesteia, conform art. 81 şi art. 82 C. pen., pe un termen de încercare de 3 ani şi 6 luni.
S-a constatat că prejudiciile cauzate părţilor vătămate au fost acoperite prin restituirea bunurilor.
A fost menţinută starea de arest a inculpatei S.L. şi dedusă prevenţia de la 20 martie 2003, la zi.
S-a constatat că inculpatul L.V. a fost arestat preventiv în perioada 20 martie 2003, 19 mai 2003.
Inculpaţii au fost obligaţi la cheltuieli judiciare către stat, în care au fost incluse şi onorariile pentru apărătorul din oficiu, avansate din fondul Ministerului Justiţiei.
În fapt s-a reţinut că la data de 19 martie 2003, inculpaţii S.L. şi L.V. au venit în Bucureşti.
Cei doi inculpaţi au intrat în holul blocului şi de pe hol, din faţa uşilor apartamentelor, au sustras o pereche de pantofi bărbăteşti aparţinând părţii vătămate J.M. şi o pereche pantofi bărbăteşti şi o pereche pantofi damă, aparţinând părţii vătămate T.V.
După comiterea faptelor inculpaţii au părăsit blocul şi s-au deplasat, intrând în holul blocului şi apoi în uscătoria acestuia, de unde au sustras mai multe rufe, introducându-le în sacoşe.
Inculpatul L.V. a părăsit uscătoria, aşteptând-o afară pe inculpată.
În acest timp, însă, inculpata S.L. a fost surprinsă în uscătorie de către partea vătămată M.C. care, înţelegând ce se întâmplă, a încercat să o blocheze pe făptuitoare. Inculpata a replicat violent, împingând-o pe partea vătămată în uşă, al cărei geam s-a spart şi apoi muşcând-o de mână pentru a se elibera, producându-i acesteia o rană deschisă.
Datorită zgomotului produs de geamul spart s-au sesizat vecinii, care i-au imobilizat pe ambii inculpaţi, predându-i organului de poliţie.
Prejudiciile au fost recuperate prin restituirea bunurilor.
Împotriva acestei hotărâri inculpata S.L. a declarat apel, solicitând reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 448 din 8 august 2003, Curtea de Apel Bucureşti a respins apelul inculpatei ca nefondat, constatând că la aplicarea pedepsei s-a ţinut seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), între care cel referitor la persoana făptuitorului impune reţinerea antecedentelor penale constând în condamnări pentru infracţiuni de furt, care îi conferă statutul de recidivistă.
Decizia penală susmenţionată a fost atacată cu recurs de către inculpata S.L., solicitând, ca şi în precedenta cale de atac, casarea acesteia şi reducerea pedepsei.
Verificând hotărârea atacată, pe baza materialului şi lucrărilor din dosar, Curtea constată că motivul invocat se întemeiază pe cazul de casare, prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., însă nu este fondat.
Situaţia de fapt a fost corect reţinută şi apreciată sub aspect juridic de această instanţă.
Inculpata şi-a recunoscut vinovăţia iar susţinerile acesteia, în sensul că a muşcat-o de mână pe partea vătămată M.C., care a necesitat pentru vindecare 11–13 zile îngrijiri medicale, conform Raportului de expertiză medico – legală al I.N.M.L, pentru a-şi asigura scăparea, nu afectează legalitatea încadrării juridice dată de instanţă acestei fapte.
La stabilirea şi aplicarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), inclusiv cel referitor la persoana făptuitoarei, care are doi copii minori şi o situaţie materială dificilă, astfel că pedeapsa rezultantă reprezintă minimul special prevăzut de lege.
Pentru a-i fi redusă pedeapsa de executat ar fi necesară reţinerea circumstanţelor atenuante, ceea ce însă nu se justifică atât în raport de gradul ridicat de pericol social al infracţiunii mai grave săvârşite cât şi de antecedentele inculpatei, care este recidivistă tot pentru infracţiuni contra patrimoniului.
Hotărârea instanţei de fond este însă criticabilă pentru modul în care a rezolvat problema pedepsei complementare prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) Astfel, deşi nu era obligatorie, instanţa a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani pentru fiecare dintre infracţiuni, alături de pedeapsa principală.
Aplicând pedeapsa principală, în baza art. 34 C. pen., pentru concursul de infracţiuni, instanţa nu a mai alăturat acesteia, conform art. 35 C. pen., pedeapsa complementară, astfel încât în final inculpata va executa doar pedeapsa închisorii.
Această greşeală nu poate fi înlăturată în recursul inculpatei, având în vedere dispoziţiile art. 3858 C. proc. pen., referitoare la neagravarea situaţiei, pentru cel care a declarat recurs.
Pentru cele ce preced şi întrucât din examinarea hotărârilor nu s-a constatat existenţa vreunui caz de casare care ar putea fi luat în considerare din oficiu, recursul inculpatei urmează să fie respins ca nefondat.
Conform art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., din pedeapsa aplicată inculpatei urmează să fie dedus timpul arestării preventive de la 20 martie 2003, la 1 octombrie 2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata S.L., împotriva deciziei penale nr. 448/ A din 8 august 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsă, perioada arestării preventive a inculpatei de la 20 martie 2003, la 1 octombrie 2003.
Obligă pe inculpată la plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4136/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 4138/2003. Penal → |
|---|
