CSJ. Decizia nr. 4138/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4138/2003
Dosar nr. 3767/2003
Şedinţa publică din 1 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 611 din 24 iunie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost condamnat inculpatul L.M., în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., la 5 ani închisoare.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a computat reţinerea şi arestarea preventivă de la 30 aprilie 2003, la zi.
Totodată, s-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind acoperit prin restituire.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În ziua de 29 aprilie 2003, în jurul orelor 21,00, inculpatul observând că partea vătămată A.N. are la gât un telefon mobil ataşat cu un şnur şi că are mâinile ocupate cu bagaje, s-a apropiat de aceasta şi cu un gest rapid i-a smuls telefonul de la gât şi a încercat să fugă de la locul faptei, fiind imobilizat însă de lucrătorii de poliţie din cadrul secţiei 8, care supravegheau zona şi l-au sesizat pe acesta.
Telefonul mobil a fost găsit asupra inculpatului şi restituit părţii vătămate.
Situaţia de fapt a fost stabilită în baza plângerii şi declaraţiilor părţii vătămate, procesului verbal de constatare a infracţiunii, procesului verbal de percheziţie, procesului-verbal de recunoaştere a bunurilor, probe coroborate cu declaraţiile de recunoaştere a inculpatului.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 1462 din 8 august 2003 a respins apelul declarat de inculpat, împotriva sentinţei primei instanţe, considerând neîntemeiată critica formulată, în sensul greşitei individualizări a pedepsei.
Astfel, instanţa de apel a considerat că au fost respectate cerinţele art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi că nu este cazul redozării pedepsei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul, care invocând dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a susţinut că pedeapsa aplicată este prea severă şi a solicitat reducerea ei prin admiterea recursului şi casarea hotărârii atacate.
Recursul declarat este neîntemeiat.
Din examinarea probelor administrate se constată că instanţele au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului în săvârşirea, în noaptea de 29 aprilie 2003, a infracţiunii de tâlhărie în formă calificată, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., constând în sustragerea prin violenţă, noaptea într-un loc public a unui telefon mobil, de la partea vătămată A.N.
Referitor la pedeapsa de 5 ani închisoare, egală cu minimul special prevăzut de lege, se constată că a fost individualizată cu respectarea cerinţelor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), avându-se în vedere pericolul social al faptei, împrejurările săvârşirii ei şi persoana inculpatului, care nu a mai fost anterior condamnat, a recunoscut şi regretat fapta.
Această pedeapsă este de natură a asigura, conform art. 52 C. pen., prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni şi reintegrarea în comunitate a condamnatului.
În consecinţă, nu este cazul reconsiderării pedepsei, aşa cum s-a solicitat de către recurent.
Întrucât motivul de casare este neîntemeiat iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existenţa unor cazuri de casare din cele, prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, urmează a respinge recursul inculpatului ca nefondat, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Se va deduce din pedeapsă timpul arestării preventive de la 30 aprilie 2003, la 1 octombrie 2003, şi se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.M., împotriva deciziei penale nr. 1462 din 8 august 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsă, perioada arestării preventive a inculpatului de la 30 aprilie 2003, la 1 octombrie 2003.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.4000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4137/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 4139/2003. Penal → |
|---|
