CSJ. Decizia nr. 4263/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4263/2003
Dosar nr. 213/2003
Şedinţa publică din 7 octombrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 376 din 24 septembrie 2002, Tribunalul Prahova a condamnat pe inculpaţii:
- S.S.C. ş.
- N.M. la câte 18 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pentru infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. c) C. pen.
S-au aplicat prevederile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), iar inculpatului N.M. i s-a aplicat şi degradarea militară, prevăzută de art. 67 C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpaţilor şi s-a computat detenţia preventivă la zi.
Prin aceeaşi sentinţă inculpaţii au fost obligaţi în solidar la 40.000.000 lei despăgubiri civile şi 100.000.000 lei daune morale către partea civilă A.C., sora victimei, care a suportat cheltuielile de înmormântare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în baza probelor administrate, următoarea situaţie de fapt:
În seara de 28 iunie 2002, inculpaţii S.S.C. şi N.M., se aflau împreună cu alţi consumatori printre care martorii U.A. şi C.M., în barul O.D., judeţul Prahova.
Pe la orele 23,00, barul s-a închis, iar inculpaţii şi cei doi martori au luat sticlele de bere, pe cale le mai aveau de consumat şi au ieşit pe terasa barului. Printre ultimii consumatori a ieşit din bar şi victima P.G., care avea în mână o sticlă de ţuică şi s-a aşezat la o masă pe terasă. A cerut o ţigară, iar inculpatul S.S.C. l-a servit cu o ţigară şi în timp ce o fuma, datorită stării de ebrietate în care se afla, victimei i-a căzut ţigara din gură peste balustrada terasei, s-a aplecat să o ridice, dar a căzut, spre hazul celor de faţă.
Victima s-a simţit jignită şi le-a reproşat celor de faţă să plece la muncă, însă cei prezenţi au început să arunce cu mucuri de ţigară, iar S.S.C. i-a băgat chiar un muc de ţigară în sân, astfel că victima a părăsit localul, inculpaţii aruncând şi cu sticle goale în urma sa, care se spărgeau pe asfalt.
Inculpatul S.S.C. s-a ridicat de la masă şi le-a spus că el tot îl bate pe P.G. şi a plecat în urmărirea acestuia, urmat de inculpatul N.M.
Ajungându-l din urmă inculpaţii au lovit victima în mod repetat cu pumnii şi picioarele, i-a provocat şi o fractură de piramidă nazală urmată de o hemoragie masivă, care a fost aspirată în condiţiile impregnării etilice acute, ceea ce a determinat moartea victimei prin asfixiere mecanică.
A reţinut instanţa că au fost recunoscute de inculpaţi prin declaraţiile date atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată şi se coroborează cu raportul medico-legal întocmit de Serviciul de medicină-legală Prahova, după autopsierea cadavrului victimei, procesul-verbal al cercetării locului faptei întocmit de organele de urmărire penală şi depoziţiile martorilor U.A., C.M., S.G.I. şi T.V.
S-a mai reţinut că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen.
În latură civilă s-a reţinut că sora victimei A.C. din comuna Teişani, a suportat cheltuielile de înmormântare în valoare de 30.000.000 lei şi i se cuvin şi daune morale stabilite la un cuantum de 100.000.000 lei.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică, susţinând, în esenţă, că fapta comisă de inculpaţi, greşit a fost încadrată în prevederile art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., deoarece inculpaţii nu au avut nici un moment intenţia să ucidă victima, ci numai să-i administreze o corecţie, aşa încât s-a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor calificat, în aceea de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.
În subsidiar au solicitat reindividualizarea pedepselor.
În latură civilă s-a cerut înlăturarea obligaţiei inculpaţilor de la plata daunelor morale, deoarece nu se justifică ţinând seama că moartea victimei nu putea să provoace o durere profundă părţii civile, care este sora victimei.
Curtea de Apel Ploieşti prin Decizia penală nr. 596 din 16 decembrie 2002 a admis apelurile declarate de cei doi inculpaţi şi a modificat latura civilă, în sensul că a înlăturat obligarea inculpaţilor la plata daunelor morale, în sumă de 100.000.000 lei către partea civilă A.C., sora victimei.
A motivat instanţa de apel nu este întemeiat motivul de apel, prin care s-a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea, prevăzută de art. 183 C. pen., întrucât lovirea repetată şi cu intensitate a victimei în zone vitale, care în cele din urmă i-au provocat decesul, justifică încadrarea juridică reţinută de omor calificat.
În legătură cu pedepsele aplicate de câte 18 ani închisoare, acestea au fost just individualizate şi nu se justifică reducerea lor.
Inculpaţii greşit au fost obligaţi la despăgubiri morale către partea civilă A.C., care este sora victimei, faţă de care nu se poate aprecia că a suferit o traumă psihică, care să impună recompensarea sub forma daunelor morale.
Împotriva acestei decizii penale inculpatul S.S.C. şi N.M. au declarat recurs criticând-o, cu privire la încadrările juridice reţinute şi au solicitat schimbarea în infracţiunea, prevăzută de art. 183 C. pen. şi cu privire la cuantumul pedepselor aplicate, pentru care au solicitat reducerea acestora.
Recursurile declarate de inculpaţi nu sunt fondate.
Instanţa de fond a administrat toate probele necesare aflării adevărului, care au fost complet şi just apreciate, încadrările juridice reţinute sunt legale, iar pedepsele aplicate au fost just individualizate.
Modul în care inculpaţii au agresat victima, lovind-o în mod repetat cu pumnii şi picioarele, cu intensitate, provocându-i leziunile constatate în raportul medico-legal de autopsie, care au dus la decesul victimei, caracterizează intenţia de omor.
Lipsa unui mobil în agresarea victimei, în modalitatea în care au acţionat împotriva victimei cu consecinţa morţii acesteia, justifică tratamentul sancţionator aplicat.
În conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţi.
Se va deduce pentru fiecare arestarea preventivă la zi.
Recurenţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii S.S.C. şi N.M., împotriva deciziei penale nr. 596 din 16 decembrie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti.
Deduce din pedeapsă pentru ambii inculpaţi, arestarea preventivă de la 29 iunie 2002, la 7 octombrie 2003.
Obligă pe recurentul inculpat S.S.C. la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă pe recurentul inculpat N.M. la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4259/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs... | CSJ. Decizia nr. 4265/2003. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs → |
|---|
