CSJ. Decizia nr. 4265/2003. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4265/2003
Dosar nr. 2468/2003
Şedinţa publică din 7 octombrie 2003
Deliberând asupra cauzei penale de faţă:
Din actele dosarului rezultă următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 10 pronunţată la 10 ianuarie 2003, în dosarul penal 5357/2002, Tribunalul Brăila, secţia penală, a dat următoarea hotărâre:
În baza art. 174 şi art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., a condamnat pe inculpaţii M.A. şi R.T.M., la câte 20 de ani închisoare fiecare şi 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav.
În baza art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) C. pen.;
A condamnat pe aceiaşi inculpaţi la câte 5 ani închisoare fiecare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la tâlhărie.
În baza art. 192 alin. (2) C. pen.;
A condamnat pe aceiaşi inculpaţi la câte 6 ani închisoare fiecare, pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpaţii M.A. şi R.T.M. va executa fiecare pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare, sporită cu un an şi 6 luni închisoare, astfel că fiecare va executa pedeapsa de 21 ani şi 6 luni închisoare şi 7 ani pedeapsa complimentară.
A interzis fiecărui inculpat exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., anume:
a) dreptul de a alege şi a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice;
b) dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat;
c) dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate, de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul, pentru săvârşirea infracţiunii;
d) drepturile părinteşti;
e) dreptul de a fi tutore sau curator.
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a fiecărui inculpat, iar potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată fiecăruia durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 3 februarie 2002.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpaţi a unui cuţit corp delict.
A luat act că partea civilă R.I., a renunţat la pretenţiile civile solicitate.
Onorariul avocatului din oficiu în sumă de 600.000 lei, pentru inculpatul M.A. a fost suportat din fondul Ministerului Justiţiei, către Baroul Brăila.
A obligat pe acest inculpat să plătească statului 3.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care 600.000 lei reprezentând onorariu avocat oficiu, iar pe inculpatul R.T.M., să plătească statului 2.900.000 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
În ziua de 1 februarie 2002, inculpatul M.A. şi R.T.M., aflând că victima R.N. are bani proveniţi din vânzarea unui cal s-au hotărât să-i sustragă suma.
În acest scop au împrumutat o bicicletă cu care s-au dus unde acesta locuia şi au cerut unui consătean să le arate unde domiciliază victima. Au refuzat oferta acestuia de a striga victima şi au pătruns în curte unde, au constatat că nu era nimeni acasă. Cum între timp victima a sosit acasă, inculpaţii l-au lăsat cât a deschis uşa, apoi l-au lovit cu o scândură în spate, doborându-l la pământ.
Inculpaţii l-au lovit cu pumnii şi picioarele peste tot, apoi i-au secţionat gâtul cu câteva lovituri de cuţit. Au controlat buzunarele şi negăsind banii, au plecat.
Victima a decedat datorită asfixiei cu aspirare de sânge.
Probele pe care s-a bazat reţinerea acestei situaţii de fapt au fost: procesul verbal de cercetare la faţa locului, raportul de autopsie, raportul de constatare tehnico – ştiinţifică biocriminalistică, raportul de expertiză medico legală psihiatrică ale inculpaţilor, planşe foto, declaraţiile martorilor C.I., B.V., T.D., Z.R., B.S., C.L., C.G., S.N., C.P., A.M. şi B.V.; declaraţiile inculpaţilor şi procesele verbale de recunoaştere din grup.
Instanţa de fond a constatat că fapta inculpaţilor de a pătrunde fără drept, noaptea, în curtea victimei, constituie infracţiunea de violare de domiciliu; încercarea de a sustrage în acea noapte o sumă de bani de la victimă, având cuţit şi folosind violenţa, încercare care nu a reuşit deoarece banii nu s-au aflat în locul crezut, întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de tâlhărie calificată, iar suprimarea vieţii victimei în modul şi condiţiile precizate reprezintă infracţiunea de omor calificat deosebit de grav.
Ţinând seama de criteriile art. 72, instanţa le-a aplicat pedepse corespunzătoare gradului de pericol social.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penală nr. 163/ A pronunţată la 20 martie 2003 în dosarul penal nr. 270/2003 a respins ca nefondat recursul inculpatului R.T.M., apreciind că hotărârea este legală şi temeinică.
Împotriva acestei decizii, în termen legal inculpatul a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul încadrării juridice, care s-a făcut greşit (art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen.) şi al netemeiniciei prin aplicarea unei pedepse prea aspre (art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.).
A solicitat reducerea pedepsei.
Examinând hotărârea atacată şi sentinţa de condamnare în raport de critici, probe şi dispoziţii legale, curtea constată că recursul este nefondat.
Ambele instanţe au reţinut corect situaţia de fapt, gradul şi forma de participare, precum şi vinovăţia fiecărui inculpat.
Astfel, din declaraţia inculpatului M.A. a rezultat că inculpatul R.T.M. a plecat de acasă cu un cuţit, a lovit primul victima cu o scândură în spate, împreună l-au lovit cu pumnii şi picioarele şi l-au căutat prin buzunare, apoi l-au imobilizat, cât inculpatul M.A. l-a înjunghiat în gât.
Unele aspecte, parţial sunt recunoscute şi de inculpatul R.T.M.. De reţinut că inculpatul M.A., prin declaraţia dată nu şi-a făcut o situaţie mai uşoară, astfel încât declaraţia sa neinteresată este credibilă.
În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei, aceasta nu poate fi de tăinuire sau favorizarea infractorului, care se referă la cu totul alte situaţii şi contribuţii la faptă.
Nejustificat este şi cel de-al doilea motiv de recurs, deoarece instanţele au avut o orientare corectă în privinţa pedepsei.
Faţă de motivaţia omorului, modul de alegere al victimei, de comitere a faptelor inculpatul apare ca o persoană deosebit de periculoasă societăţii, aşa încât, atât pentru prevenţia specială, cât şi pentru prevenţia generală s-a impus o pedeapsă substanţială, pentru a fi asigurat atingerea scopului pedepsei: reeducarea.
Recursul fiind nefondat pentru considerentele exprimate, urmează a fi respins, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu consecinţa dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., în ceea ce priveşte cheltuielile judiciare către stat.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) se va deduce prevenţia la zi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.T.M., împotriva deciziei penale nr. 163/ A din 20 martie 2003 a Curţii de Apel Galaţi.
Deduce din pedeapsă arestarea preventivă de la 3 februarie 2002, la 7 octombrie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4263/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4268/2003. Penal → |
|---|
