CSJ. Decizia nr. 4320/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4320/2003
Dosar nr. 1703/2003
Şedinţa publică din 8 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1121 din 28 noiembrie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, inculpatul P.A.Şt. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 lit. b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestului de la 17 iulie 2002, la zi.
S-a constatat că prejudiciul creat părţii vătămate R.C. a fost acoperit prin restituire.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 100 dolari S.U.A. dobândită de acesta prin vânzarea bunului sustras.
În baza art. 191 C. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 5.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În ziua de 15 iulie 2002, pe o alee din apropierea Televiziunii, sub ameninţarea briceagului, inculpatul P.A.Şt. a deposedat-o pe partea vătămată R.C. de telefonul mobil pe care aceasta îl avea asupra sa.
Inculpatul a declarat că a vândut telefonul martorului R.I. pentru suma de 100 dolari S.U.A.
Bunul sustras a fost restituit părţii vătămate.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: plângerea şi declaraţiile părţii vătămate, declaraţiile martorilor R.I.; Şt.A., V.M., proces-verbal de recunoaştere după fotografii judiciare, dovada de restituire a bunului sustras, declaraţiile inculpatului.
Inculpatul a recunoscut sustragerea telefonului mobil cu precizarea că nu a ameninţat partea vătămată cu vreo armă.
Susţinerile sale au fost înlăturate de instanţa de fond, deoarece nu s-au coroborat cu restul ansamblului probator din care a rezultat atât gestul violent prin care inculpatul a sustras telefonul victimei, luată prin surprindere, cât şi folosirea briceagului.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 119 din 28 februarie 2003, a admis recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a desfiinţat în parte sentinţa instanţei de fond şi, rejudecând cauza, a dispus majorarea pedepsei aplicate inculpatului de la 2 ani la 5 ani închisoare. Celelalte dispoziţii ale sentinţei au fost menţinute.
Apelul inculpatului P.A.Şt. a fost respins, ca nefondat.
Totodată, s-a respins cererea privind constatarea încetării de drept a măsurii arestării preventive.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 500.000 lei.
Instanţa de control judiciar a constatat că situaţia de fapt a fost corect reţinută de prima instanţă şi că vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. b) C. pen., este dovedită. S-a apreciat că, în raport de modalitatea şi împrejurările în care a fost comisă fapta (în loc public, prin folosirea unui briceag, asupra unui minor în vârstă de 14 ani), pedeapsa aplicată în cuantum de 2 ani nu este în măsură să-şi atingă scopul educativ şi preventiv şi, în consecinţă, a majorat-o la 5 ani închisoare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate şi, pe fond, schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., întrucât inculpatul nu a avut asupra sa vreo armă şi, prin urmare nu l-a ameninţat pe R.C. cu briceagul.
S-a mai solicitat menţinerea soluţiei instanţei de fond în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei aplicate.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 17 şi 14 C. proc. pen.
Examinând recursul, Curtea constată că acesta nu este întemeiat.
Din materialul probator administrat în cauză rezultă că inculpatul a sustras telefonul mobil prin ameninţarea victimei cu un briceag, împrejurare relatată de partea vătămată R.C. şi confirmată de martorul Şt.A.
Prin urmare, instanţele de judecată au reţinut în mod corect situaţia de fapt, au stabilit în mod temeinic vinovăţia inculpatului şi au dat faptei săvârşite de acesta încadrarea juridică legală.
Cât priveşte cuantumul pedepsei aplicate, Curtea constată că orientarea instanţei de apel cu privire la individualizarea acesteia, corespunde în mai bună măsură cerinţelor art. 72 şi art. 52 C. pen.
Săvârşirea faptei în loc public, împotriva unui minor, prin folosirea unei arme albe constituie împrejurări şi date care denotă pericol social major şi care îndreptăţesc aplicarea unei pedepse ferme; prin cuantumul său de 5 ani, pedeapsa stabilită contribuie la reeducarea inculpatului, în sensul reaprecierii valorilor sociale încălcate.
Pentru aceste motive, Curtea urmează să respingă recursul declarat de inculpat ca nefondat.
Timpul reţinerii şi arestului preventiv se va deduce din durata pedepsei aplicate de la 17 iulie 2002, la 8 octombrie 2003.
Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.A.Şt. împotriva deciziei penale nr. 119/ A din 28 februarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsă, perioada reţinerii şi arestării preventive de la 17 iulie 2002 până la 8 octombrie 2003.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 octombrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 43/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 4330/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs → |
|---|
