CSJ. Decizia nr. 4327/2003. Penal. Art.183 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4327/2003
Dosar nr.2560/2003
Şedinţa publică din 8 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1049 din 11 noiembrie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a condamnat pe inculpatul D.N., pentru comiterea infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. c) C. pen., la 2 ani închisoare.
S-a dedus arestarea preventivă şi s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 61.669.969 lei cheltuieli de spitalizare plus dobânda legală.
În sfârşit a fost obligat la plata sumelor de 150 milioane lei despăgubiri materiale şi 150 milioane lei daune morale către L.N., parte civilă.
S-a reţinut de instanţa de fond că pe fondul unor neînţelegeri între familiile L. şi D., generat de folosirea unor unelte, reclamate ca aparţinând familiei L., în data de 14 mai 2000 victima L.I. a insultat-o pe soţia inculpatului în timp ce trecea pe stradă, situaţie reclamată de aceasta ulterior soţului.
După ce a consumat băuturi alcoolice, victima, în jurul orelor 21,30, împreună cu martorii B.S. şi P.I., în drum spre casă i-a cerut inculpatului să iasă din casă. Partea vătămată cu o bâtă în mână a intrat în curtea inculpatului, bruscând-o pe fiica acestuia şi afirmând că va omorî pe fiica minoră a inculpatului.
Inculpatul a ieşit din casă, a încercat să-i ia bâta şi i-a aplicat 4 lovituri cu pumnii în faţă şi piept. Imobilizată cu ajutorul martorilor partea vătămată a fost scoasă din curte unde a revenit, în jurul orelor 23,00, cu o lopată, o sticlă de bere şi o cărămidă pe care a aruncat-o în locuinţa inculpatului. Cu toate insistenţele acestuia, inculpatul şi membrii săi de familie nu au ieşit din casă, ceea ce a determinat pe partea vătămată şi soţia acestuia să se reîntoarcă la domiciliu.
Urmare loviturilor primite, peste noapte L.I. s-a simţit rău şi a fost internat la spital cu diagnosticul de traumatism toraco-abdominal, ruptură de splină. Deşi s-a intervenit chirurgical acesta în final a decedat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul.
Parchetul în critica formulată cu privire schimbarea încadrării juridice a faptei, în infracţiunea de omor calificat, arată faptul că, instanţa, cu prea multă uşurinţă a reţinut faptul că, inculpatul a aplicat loviturile de pumni victimei „la întâmplare”. Se omite faptul că s-au aplicat lovituri reperate, deşi la întâmplare, cu o anumită intensitate, ceea ce poate conduce la ideea că, făptuitorul a prevăzut şi acceptat urmarea. Simpla aparenţă că moartea nu se va produce, nesprijinită pe nici o circumstanţă reală, nu este de natură, prin ea însăşi, a atrage culpa subiectului activ şi, pe cale de consecinţă, nici încadrarea faptei în art. 183 C. pen.
Pe latură civilă, solicită înlăturarea obligării inculpatului la plata de dobânzi către partea civilă Spitalul Universitar Bucureşti, nefiind solicitate.
Apelantul-inculpat critică sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, considerând că îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 45 C. pen., astfel încât, solicită achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 153 din 20 martie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi a dispus majorarea pedepsei aplicate inculpatului de la 2 ani la 3 ani închisoare cu obligarea acestuia la plata sumei de 61.669.969 lei despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs parchetul care a cerut în primul motiv schimbarea încadrării juridice a faptei din lovituri cauzatoare de moarte în cea de omor calificat prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen. şi în al doilea motiv majorarea pedepselor.
Recursul este nefondat.
Analizând actele şi probele din dosarul cauzei, prin prisma criticilor formulate de parchet.
Din expunerea pe larg a situaţiei de fapt rezultă că victima fiind sub influenţa alcoolului, după ce a insultat-o pe soţia inculpatului, în seara aceleiaşi zile a revenit la poarta locuinţei inculpatului, lovind cu bâta poarta, bruscând pe fiica acestuia pentru a-l determina să iasă din casă, intrând în final în curte.
În aceste împrejurări inculpatul a ieşit în curte şi a aplicat victimei 4 lovituri de pumn în zona feţei şi a pieptului pentru a-l determina să părăsească curtea, cei doi lovindu-se reciproc.
Această situaţie de fapt a fost probată prin declaraţiile martorilor oculari.
Ca atare inculpatul a acţionat cu praeterintenţie realizând că în urma loviturilor îi va provoca o vătămare corporală, fără, însă să prevadă că urmare acestor lovituri va surveni decesul deşi putea şi trebuia să-l prevadă.
De altfel, corect s-a reţinut că, inculpatul a acţionat ca urmare a provocării, dat fiind comportamentul scandalos şi violent al victimei, fără a avea intenţia de a ucide victima.
De altfel, leziunile produse nu prezentau un grad ridicat de gravitate, victima, după incident s-a dus la locuinţa sa, apoi a revenit cu soţia, aruncând cu cărămizi şi sticle în casa inculpatului, fiind transportată la spital, după circa 6 ore de la incident şi internarea sa.
Or, în speţă, deosebit de importantă este şi poziţia psihică a infractorului, în concret în cazul infracţiunii prevăzută de art. 183 C. pen., vinovăţia faţă de rezultatul produs este cea sub forma culpei, făptuitorul urmărind doar lezarea victimei nu şi uciderea ei. Inculpatul aplicând lovituri cu pumnul în zona toraco-abdominală a victimei, acţiune săvârşită cu intenţie deşi nu a prevăzut rezultatul letal putea să-l prevadă dat fiind zona în care s-au aplicat loviturile şi intensitatea acestora. Cum acestea nu au produs ele însăşi moartea victimei se constată că între decesul acesteia şi leziunile produse prin loviturile aplicate există raport de cauzalitate, astfel că în mod corect instanţele au reţinut încadrarea juridică a faptelor în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen.
Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate instanţa constată că au fost respectate prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), avându-se în vedere limitele pedepsei prevăzute de lege, gradul concret de pericol social al faptei săvârşite în raport de împrejurările concrete de săvârşire, starea conflictuală produsă de victimă, de atitudinea acesteia de agresivitate şi ameninţătoare, precum şi persoana inculpatului cunoscut fără antecedente penale, cu o bună comportare în societate, căsătorit, tatăl a doi copii minori, precum şi atitudinea sinceră şi de regret faţă de fapta comisă, încât o majorare a pedepsei nu se justifică.
Pentru considerentele sus-arătate, Curtea în temeiul prevederilor art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de parchet, ca nefondat.
Se va computa durata arestării preventive.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 153 din 20 martie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe inculpatul D.N.
Deduce din pedeapsă, perioada arestării preventive de la 22 mai 2001, până la 8 octombrie 2003.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţie.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4326/2003. Penal. Art.183 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4329/2003. Penal. Art.211 alin.2, 208, 209... → |
|---|
