CSJ. Decizia nr. 4329/2003. Penal. Art.211 alin.2, 208, 209 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4329/2003
Dosar nr. 1735/2003
Şedinţa publică din 8 octombrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 915 din 10 octombrie 2002, Tribunalul Bucureşti a condamnat pe inculpaţii minori:
- D.C. şi M.S.V. pentru infracţiunile prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a), c) şi f) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi art. 109 C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), la două pedepse de câte 3 ani închisoare, respectiv, două pedepse de câte 2 ani şi 6 luni închisoare şi pentru infracţiunile prevăzute de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 99, art. 109 şi art. 13 C. pen, la două pedepse de câte 3 ani şi, respectiv, două pedepse de câte 3 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul D.C. va executa 3 ani închisoare, iar inculpatul M.S.V. la 3 ani şi 6 luni închisoare.
Instanţa a menţinut starea de arest a inculpaţilor şi a dedus din pedeapsă durata arestului preventiv.
Inculpaţii au fost obligaţi la despăgubiri către părţile civile şi la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, în dimineaţa de 7 noiembrie 2001, inculpaţii minori au pătruns, prin escaladare, în apartamentul părţii vătămate N.G. din Bucureşti, de unde au furat bunuri în valoare de 36 milioane lei.
S-a mai reţinut că la 28 noiembrie 2001, inculpaţii au pătruns, prin escaladare, în apartamentul situat în Bucureşti, şi după ce au exercitat violenţe fizice asupra părţilor vătămate C.F. şi C.A., le-au furat bunuri în valoare de 10 milioane lei.
În ziua de 18 februarie 2002, inculpaţii au pătruns, prin escaladare, în locuinţa părţii vătămate H.S. din Bucureşti, de unde au furat bunuri în valoare de 7 milioane lei.
Inculpaţii au avut o atitudine sinceră în cursul procesului şi au recunoscut faptele.
Prin Decizia penală nr. 83 din 21 februarie 2003, Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi a casat hotărârea atacată numai cu privire la omisiunea confiscării sumei de 450.000 lei de la fiecare inculpat. A făcut aplicarea art. 78 lit. d) C. pen. Concomitent, a dispus ca inculpaţii să fie obligaţi în solidar între ei şi fiecare în solidar cu părţile responsabile civilmente, la despăgubirile stabilite de prima instanţă.
S-au menţinut restul dispoziţiilor.
Împotriva deciziei au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpaţii.
Toate recursurile critică hotărârile pentru modul de individualizare a pedepselor.
În recursul parchetului se solicită majorarea pedepselor.
Inculpaţii, dimpotrivă, cer reducerea pedepselor.
Motivul de casare invocat în recursuri este cel prevăzut la art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recursurile nu sunt fondate.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale ale codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În cauză, inculpaţii minori care comit infracţiuni contra patrimoniului. Pedepsele aplicate lor sunt situate între limitele prevăzute de lege.
La data comiterii faptelor, inculpaţii aveau vârsta de doar 15 ani. Deşi faptele lor pot fi apreciate ca fiind de pericol grav, în raport de această vârstă, de faptul că inculpaţii au avut o conduită sinceră în cursul procesului penal, de împrejurarea că au trecut mai mult de doi ani de la săvârşirea faptelor, o majorare a pedepselor ar fi excesivă şi nepotrivită pentru atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
Nici o reducere a pedepselor, aşa cum cer inculpaţii nu ar corespunde criteriilor generale de individualizare prevăzute la art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) S-ar nesocoti astfel pericolul social concret a faptelor şi făptuitorilor, atitudinea persistentă a inculpaţilor în comiterea infracţiunilor, iar pedepsele ar fi lipsite de conţinut educativ.
Prin urmare, Curtea, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate, recursurile parchetului şi ale inculpaţilor.
Se va computa din pedepse, perioada arestului preventiv.
Inculpaţii vor fi obligaţi, fiecare în solidar cu părţile responsabile civilmente, la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de inculpaţii D.C. şi M.S.V. împotriva deciziei penale nr. 83 din 21 februarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedepse, perioada arestării preventive a inculpaţilor de la 19 februarie 2002 până la 8 octombrie 2003.
Obligă pe recurentul inculpat D.C. în solidar cu partea responsabilă civilmente D.F. la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Obligă pe recurentul inculpat M.S.V. în solidar cu partea responsabilă civilmente M.G. la plata sumei de 1.400.000 lei, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 8 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4327/2003. Penal. Art.183 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 433/2003. Penal. Art.178 c.pen. Recurs → |
|---|
