CSJ. Decizia nr. 4332/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4332/2003
Dosar nr. 590/2002
Şedinţa publică din 8 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 139/2001 Tribunalul Braşov a condamnat pe inculpaţii:
- Z.M. la un an şi 6 luni închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP); la câte 3 ani închisoare, pentru două infracţiuni de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în paguba părţilor vătămate SC A. SA Făgăraş şi SC R.R.C. SRL Penticeu; la câte 6 luni închisoare, pentru două infracţiuni de uz de fals prevăzute de art. 291 C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 33 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor în cea mai grea de 3 ani închisoare.
Conform art. 861 s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate pe termenul de încercare de 6 ani.
S-a computat din pedeapsă durata arestului preventiv.
- N.G. la un an şi 10 luni închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen., părţi vătămate R. SA Dej; la 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în paguba părţii vătămate SC A. SA Făgăraş; la 10 luni închisoare, pentru infracţiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; la un an şi 10 luni închisoare, pentru infracţiunea de tăinuire, prevăzută de art. 221 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate şi s-a dispus executarea pedepsei celei mai grele de 3 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 39 alin. (2) C. pen., s-a contopit pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare cu restul de un an, o lună şi 20 zile rămas neexecutat din pedeapsa de un an şi 4 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1407 din 23 mai 1997 a Judecătoriei Oradea, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare. S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a computat din pedeapsă durata arestului preventiv.
Inculpaţii au fost obligaţi în solidar la 22.608.620 lei, despăgubiri către partea civilă SC A. SA Făgăraş.
Inculpatul Z.M. a fost obligat la 43.507.169 lei către partea civilă SC R.P.C. SRL Penticeu, iar inculpatul N.G. la 8.115.031 lei despăgubiri către aceiaşi parte civilă.
Inculpaţii au fost obligaţi fiecare la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, în cursul lunii mai 2000, inculpatul Z.M. prezentându-se în mod mincinos ca fiind reprezentantul SC a.i. SRL Craiova a achiziţionat de la SC R.P.C. SRL Cluj telemea de oaie, caşcaval şi telemea mixtă în valoare de 51.622.2000 lei, fără să plătească.
Pentru a creea reprezentanţilor părţii vătămate convingerea că este de bună credinţă a remis acesteia o filă cec semnată şi ştampilată în alb.
Marfa achiziţionată a fost valorificată de inculpaţii Z.M. şi N.G., primul obţinând 30.654.400 lei, al doilea 8.115.031 lei.
La data de 31 mai 2000, inculpaţii după o înţelegere prealabilă au indus în eroare pe reprezentanţii părţii civile SC A. SA Făgăraş, Z.M. prezentându-se sub identitatea falsă de B.R. delegat al firmei SC T.C. SRL Braşov, în numele căreia a achiziţionat 826 kg brânză telemea în valoare de 22.068.620 lei. Actele firmei T.C. SRL au fost procurate de inculpatul N.G. Cei doi inculpaţi au valorificat marfa pe care n-au plătit-o, prin documente false către SC Z.I. SRL Braşov şi SC P. SRL Braşov.
S-a mai reţinut că inculpaţii la data de 1 iunie 2000 au încercat să inducă în eroare pe reprezentanţii legali ai părţii vătămate SC R. SA Dej prin prezentarea sub identităţi şi calităţi mincinoase şi prin încercarea de a efectua plăţi cu bilete la ordin falsificate în scopul de obţine foloase materiale în sumă de 232.645.000 lei. Această ultimă activitate infracţională nu s-a realizat datorită intervenţiei organelor de poliţie care au întrerupt-o.
Prin Decizia penală nr. 258 din 7 decembrie 2001, Curtea de Apel Braşov a admis apelul inculpatului N.G. împotriva hotărârii menţionate pe care a desfiinţat-o în întregime şi în temeiul art. 332 C. proc. pen., a restituit cauza pentru completarea urmăririi penale la Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov.
S-a respins ca nefondat apelul Parchetului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a motivat în esenţă următoarele:
Inculpatul N.G. a solicitat să se constate nulitatea absolută a actului de sesizare a instanţei prin care a fost trimis în judecată pentru infracţiuni ce nu au fost cercetate şi pentru care nu s-a pus în mişcare acţiunea penală şi nu i-a fost prezentat materialul de urmărire penală.
Instanţa de apel a reţinut că împotriva inculpatului N.G. a fost începută urmărirea penală la 12 iunie 2000 pentru comiterea unei infracţiuni de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (4) C. pen. Se motivează că audierea inculpaţilor de către poliţie s-a efectuat fără încunoştinţarea lor despre fapta pentru care sunt învinuiţi şi încadrarea acesteia, fiind nesocotite dispoziţiile art. 6 alin. (3) C. proc. pen.
La procuror s-a adus la cunoştinţă inculpaţilor că sunt învinuiţi de săvârşirea a două infracţiuni de înşelăciune.
Acţiunea penală a fost pusă în mişcare numai pentru infracţiuni de înşelăciune.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov din 24 iulie 2000, inculpaţii au fost trimişi în judecată şi pentru infracţiuni de uz de fals şi tăinuire pentru care în cauză nu se începuse urmărirea penală, nu se prezentase materialul de urmărire penală, iar acţiunea penală nu fusese pusă în mişcare.
S-a mai motivat că în şedinţa din 9 noiembrie 2000, instanţa de fond a fost sesizată de apărătorii inculpaţilor despre împrejurarea că împotriva lor s-a pus în mişcare acţiunea penală numai pentru infracţiuni de înşelăciune.
Concluzionând instanţa de apel a reţinut că inculpaţilor nu li s-a adus la cunoştinţă învinuirile înainte de a li se lua prima declaraţie şi nici faptele pentru care sunt cercetaţi; nu s-a început urmărirea penală pentru toate faptele, nu s-a pus în mişcare acţiunea penală pentru toate faptele şi nici nu li s-a prezentat urmărirea penală pentru toate faptele pentru care au fost trimişi în judecată.
S-a motivat că prin aceasta a fost grav încălcat dreptul la apărare al inculpaţilor.
S-a mai motivat că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 333 C. proc. pen., cauza urmând a fi restituită la procuror pentru completarea urmăririi penale.
În raport de aceste considerente s-a motivat că recursul parchetului care critică individualizarea pedepsei va fi respins.
Împotriva deciziei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, criticând-o pentru greşita aplicare a legii prin restituirea dosarului la procuror, motiv de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.
În recursul parchetului se motivează că instanţa de apel trebuia să constate că în ce priveşte judecarea infracţiunilor de înşelăciune săvârşite de inculpaţi au fost respectate prevederile procesual penale, iar pentru infracţiunile de uz de fals şi tăinuire trebuia să dispună încetarea procesului penal conform art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.
Recursul parchetului este întemeiat.
Restituirea cauzei la procuror poate fi făcută numai când cercetarea penală a fost efectuată de un organ necompetent (art. 332 C. proc. pen.), ceea ce evident nu este cazul în speţă sau când este necesară completarea urmăririi penale (art. 333 C. proc. pen).
Din examinarea dispoziţiilor art. 333 alin. (1) C. proc. pen., rezultă că două sunt condiţiile care trebuiesc a fi neapărat întrunite pentru ca instanţa să poată dispune restituirea:
- urmărirea penală nu este completă;
- în faţa instanţei nu s-ar putea face completarea acesteia decât cu mare întârziere.
Or, în cauză urmărirea penală este completă, faptele şi împrejurările deduse judecăţii au fost în întregime stabilite. Nu se poate uza de prevederile art. 333 C. proc. pen. şi restitui cauza la procuror numai pentru punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpaţi.
În cauză nu sunt aplicabile nici prevederile art. 300 C. proc. pen., cu privire la restituirea dosarului pentru refacerea actului de sesizare prin punerea în mişcare a acţiunii penale, întrucât acest lucru putea fi făcut numai la prima înfăţişare, ceea ce în cauză nu s-a petrecut.
Nici prevederile art. 336 C. proc. pen., cu privire la extinderea procesului penal nu sunt aplicabile, deoarece faptele inculpaţilor din cauză n-au fost descoperite în cursul judecăţii condiţie necesară pentru incidenţa acestor dispoziţii legale, şi de altfel procurorul nici n-a cerut această extindere.
De fapt punerea în mişcare a acţiunii penale în lipsa începerii urmăririi penale faţă de inculpaţi pentru infracţiunea de uz de fals şi tăinuire, în condiţiile neprezentării materialului de urmărire penală pentru aceste infracţiuni ar echivala cu încălcarea dreptului la apărare al inculpaţilor.
Potrivit art. 24 din Constituţie dreptul la apărare este garantat.
Garantarea dreptului la apărare este reglementat între altele în art. 6 C. proc. pen.
Potrivit alin. (3) din acest articol, organele judiciare au obligaţia să încunoştinţeze pe învinuit sau inculpat despre fapta pentru care este învinuit, încadrarea juridică a acestuia şi să-i asigure posibilitatea pregătirii şi exercitării apărării.
Or, din examinarea dosarului rezultă că în cursul urmăririi penale inculpaţii n-au fost cercetaţi şi pentru infracţiunea de uz de fals şi tăinuire şi nu li s-a prezentat materialul de urmărire penală şi pentru aceste infracţiuni.
Prin urmare, aceste deficienţe legate de garantarea dreptului la apărare nemaiputând fi reparate prin aplicarea art. 333 C. proc. pen. sau 336 lit. b) C. proc. pen., în cauză lipsesc condiţiile pentru exercitarea acţiunii penale faţă de inculpaţi pentru infracţiunile prevăzute de art. 221 şi art. 291 C. pen., fiind aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.
Aşa fiind, Curtea va admite recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, va casa Decizia atacată, va înceta procesul penal faţă de inculpaţii Z.M. şi N.G. pentru infracţiunile de uz de fals şi tăinuire şi va trimite cauza pentru continuarea judecării apelurilor Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov şi a inculpatului N.G. pentru infracţiunile de înşelăciune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Cu majoritate de voturi:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva deciziei penale nr. 258 din 7 decembrie 2001 a Curţii de Apel Braşov, privind pe inculpaţii N.G. şi Z.M.
Casează Decizia penală sus-menţionată.
Încetează procesul penal faţă de inculpatul Z.M., pentru infracţiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. şi faţă de inculpatul N.G., pentru infracţiunea de tăinuire, prevăzută de art. 221 C. pen., şi infracţiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291 din acelaşi cod, făcând aplicarea prevederilor art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.
Trimite cauza pentru continuarea judecării apelului în ce priveşte infracţiunile de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) şi tentativă la această infracţiune prevăzută de art. 20, raportat la art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen., la Curtea de Apel Braşov.
Onorariile în sumă de câte 300.000 lei pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4331/2003. Penal. Art.215 alin.4 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4333/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
