CSJ. Decizia nr. 4331/2003. Penal. Art.215 alin.4 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4331/2003
Dosar nr.2635/2003
Şedinţa publică din 8 octombrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 199/ S din 28 iunie 2001, Tribunalul Braşov a condamnat pe inculpatul N.G., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (4) C. pen., la 3 ani închisoare şi 100.000 lei amendă, pentru săvârşirea infracţiunii de emitere de file C.E.C. fără acoperire prevăzute de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/934, s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare. S-a dispus totodată, suspendarea executării pedepsei în temeiul prevederilor art. 861 C. pen.
A mai fost obligat inculpatul să plătească în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E.C. SRL Braşov, părţii civile SC F. SA Medgidia suma de 20.025.110 lei cu titlu de despăgubiri civile la care se adaugă dobânda legală, calculată de la data de 3 septembrie 1997, până la achitarea efectivă, după cum urmează:
- dobânda legală de 6% pe an, potrivit art. 1088 C. civ., începând cu data de 3 septembrie 1997, până în data de 25 ianuarie 2001;
- dobânda legală, potrivit taxei de scont a B.N.R. astfel cum prevede OG nr. 9 din 21 ianuarie 2000 începând din data de 25 ianuarie 2000 până la achitarea efectivă.
A constatat că SC T. SA nu are calitate de parte civilă în cauză.
În final, inculpatul a fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente, să plătească statului suma de 1.800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:
Inculpatul N.G. a îndeplinit funcţia de administrator al SC E.C. SRL Braşov, calitate în care a încheiat cu partea vătămată SC F. SA Medgidia, contractul de vânzare-cumpărare nr. 3704 din 26 august 1997, privind achiziţionarea de vinuri şi fructe, stabilindu-se ca modalitate de plată C.E.C. - ul, cu termen de scadenţă la 7 zile de la livrarea mărfii.
În baza contractului menţionat, partea vătămată a livrat, conform facturii F.R. 4389232 din 26 august 1997, către SC E.C. SRL, vin în valoare de 50.175.110 lei pentru care inculpatul a emis fila C.E.C. seria B, nr. 34000007313, pe care l-a completat cu denumirea societăţii pe care o reprezenta, adresa sediului social al acesteia, banca emitentă, codul fiscal, nr. contului bancar şi semnătura sa, precum şi ştampila societăţii.
Fila C.E.C., astfel completată a fost lăsată de inculpat la biroul facturări al părţii vătămate, spunându-i numitei G.G. să o introducă la plată după trecerea termenului de 7 zile, prevăzut în contract.
După expirarea celor 7 zile, G.G. a completat fila C.E.C. cu suma ce trebuia plătită, data plăţii şi contul spre decontare şi a depus-o la B.C.A. SA Braşov, care a plătit suma de 6.150.000 lei, pentru restul de 4.025.110 lei fiind întocmită justificare de refuz datorită lipsei disponibilului.
Ca urmare a incidentului de plată SC E.C. SRL a fost declarată în interdicţie bancară de a mai emite C.E.C. - uri, în intervalul 3 septembrie 1997 – 3 septembrie 1998.
La data de 2 septembrie 1997, inculpatul a achiziţionat de la SC T. SA Tulcea, mărfuri în valoare de 114.620.476 lei, potrivit facturilor 1808696 din 2 septembrie 1997, pentru suma de 12.478.320 lei, 1708697 din 2 septembrie 1997, pentru suma de 50.397.240 lei şi 1708698 din 2 septembrie 1997, pentru suma de 51.840836 lei, pentru care a convenit cu reprezentanţii SC T. SA Tulcea ca valoarea primei facturi să o achite după 60 zile.
Cu privire la celelalte facturi, inculpatul a convenit cu partea contractantă ca suma de 5.000.000 lei să fie plătită în numerar, iar restul cu filă C.E.C. În legătură cu acest aspect, numita U.E., la solicitarea inculpatului, a completat o filă C.E.C. pentru restul sumei, respectiv 96.979.076 lei cu data depunerii pentru decontare, respectiv data de 30 septembrie 1997.
În continuare, inculpatul a achitat suma de 41.199.810 lei şi 35.000.000 lei la data de 25 septembrie 1997 şi de două ori câte 3.000.000 lei la data de 29 septembrie 1997.
Pentru restul sumei, reprezentanţii SC T. SA Tulcea au introdus fila C.E.C. la B.C.A. SA care a refuzat plata cu motivarea „client aflat în interdicţie, fila C.E.C. anulată”.
Ulterior la data de 20 noiembrie 1997, inculpatul a achitat şi suma de 24.681.420 lei, reprezentând debitul datorat SC T. SA.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi inculpatul N.G.
Prin apelul declarat Parchetul a criticat hotărârea primei instanţe cu privire la:
- greşita stabilire a pedepsei rezultante aplicată inculpatului, având în vedere natura juridică diferită a pedepselor contopite;
- pedeapsa aplicată şi modalitatea de executare a acesteia o consideră necorespunzătoare în raport de gradul de pericol social pe care îl prezintă faptele şi persoana inculpatului.
Cu ocazia judecării apelului parchetul a arătat oral, că modifică motivul de apel referitor la nelegalitate (primul motiv de casare), în sensul că în momentul ce Decretul nr. 544/1953 cu privire la amenda corecţională a fost abrogat, inculpatului nu i se mai putea aplica, pentru infracţiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 şi pedeapsa amenzii ci numai aceea a închisorii.
Inculpatul a criticat aceeaşi hotărâre, în principal cu privire la greşita sa condamnare, întrucât din probele de la dosar nu rezultă că faptele imputate întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat, motiv pentru care se impune achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar, având în vedere că a stăruit în recuperarea prejudiciului, nu a avut intenţia de a prejudicia părţile vătămate, că prejudiciul este recuperat integral, starea precară a sănătăţii sale, cât şi sinceritatea de care a dat dovadă pe parcursul procesului penal, să se reţină în favoarea sa circumstanţe atenuante cu consecinţe asupra pedepsei, în sensul reducerii acesteia.
Curtea de apel prin Decizia penală nr. 259/ Ap din 7 decembrie 2001, a respins, ca nefondat, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi inculpatul N.G.
Împotriva acestei decizii penale, a declarat recurs Parchetul Curţii de Apel Braşov şi inculpatul.
Prin recursul declarat de parchet a criticat Decizia instanţei de apel cu privire la:
- greşita aplicare inculpatului, pentru infracţiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 a pedepsei amenzii corecţionale din moment ce aceasta, amenda corecţională, a fost abrogată prin Decretul nr. 544/1953, critică care a fost învederată şi la judecata în apel care instanţa nu a răspuns în motivarea deciziei;
- modalitatea de executare a pedepsei, în sensul că în cauză, raportat la pericolul social al faptelor, la împrejurarea că inculpatul a comis mai multe fapte de natura celor pentru care este judecat în cauza de faţă, în prezent fiind arestat pentru fapte similare, nu se impunea suspendarea executării acesteia sub supraveghere ci executarea acesteia prin privare de libertate.
Inculpatul a criticat aceeaşi decizie pentru acelaşi motiv invocat şi la judecata în apel şi anume greşita sa condamnare, întrucât din probele de la dosar nu se desprinde existenţa vinovăţiei sale şi respectiv nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, motiv pentru care a solicitat a se dispune achitarea.
Prin Decizia nr. 5217 din 3 decembrie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală, s-au admis recursurile declarate de parchet şi inculpat, s-a casat Decizia penală nr. 259/ Ap din 7 decembrie 2001 menţionată şi s-a trimis cauza pentru rejudecare la Curtea de Apel Braşov.
Prin Decizia penală nr. 91/ BI din 2 aprilie 2003, Curtea de Apel Braşov a admis apelurile declarate de parchet şi de inculpat.
Potrivit art. 234 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor din infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (4) şi (5) C. pen., în aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi emitere de file C.E.C. fără acoperire prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 37 lit. a) în două infracţiuni de emitere file C.E.C. fără a avea provizia necesară prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, text de lege în baza căruia s-a dispus condamnarea inculpatului la două pedepse de câte 6 luni închisoare.
S-au contopit pedepsele, intimatului inculpat să execute pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.
S-a luat act că SC T. SA nu s-a constituit parte civilă şi s-a respins, acţiunea civilă pronunţată de partea vătămată SC F. SA Medgidia.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză şi s-a dispus obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs partea civilă SC E.C. SRL Braşov pentru greşita încadrare juridică dată faptei inculpatului şi individualizarea pedepsei aplicate.
Partea vătămată SC F. SA Medgidia a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 28.948.640 lei plus dobânda de 0,4% pe zi întârziere până la achitarea integrală a debitului.
Recursurile urmează a fi admise pentru următoarele considerente:
Analizând actele şi lucrările din dosar atât prin prisma motivelor de casare invocate de parchet, cât şi de partea civilă cât şi din oficiu, în temeiul prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată că, instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală.
Din expunerea pe larg a situaţiei de fapt, rezultă că în mod constant inculpatul a încercat să denatureze adevărul, încercând să inducă în eroare organele judiciare prin acreditarea ipotezei că ar fi încunoştiinţat partenerii de afaceri că nu ar avea disponibil în cont, situaţie acceptată de aceştia.
Or, în raport de prevederile art. 215 alin. (3) C. pen., constituie infracţiune de înşelăciune inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, în aşa fel încât, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate.
La alin. (4) al aceluiaşi text de lege, se prevede că emiterea unui C.E.C. asupra unei modalităţi de credit sau persoană, ştiind că nu are provizii sau acoperirea necesară, dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului C.E.C. - ului se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de alin. (2)
Or, din analiza probelor „contractul încheiat cu partea civilă SC F. SA Medgidia, declaraţia martorului G.D. şi SC F. SA Medgidia cum că, nu a existat o înţelegere prealabilă, în sensul ca plata să se facă după 7 zile cât şi faptul că nu aveau cunoştinţă că inculpatul nu deţine disponibil în cont, rezultă că, inculpatul a indus în eroare partea civilă asupra unui aspect fundamental în favoarea voinţei acesteia de a contracta făcând-o să creadă cu prilejul încheierii contractului, atât prin acceptarea clauzei contractuale menţionate şi emiterea C.E.C. - ului, cât şi prin susţinerile sale ulterioare că SC E.C. SRL Braşov, are disponibilul necesar şi ca atare, este în măsură să-şi onoreze obligaţiile contractuale.
Totodată, trebuie observat că partea civilă a făcut numeroase demersuri pentru recuperarea pagubei ceea ce demonstrează că în altă situaţie, nu ar fi încheiat acest contract.
În această situaţie, fapta inculpatului nu reprezintă o simplă încălcare a normelor juridice financiare ci ale infracţiunii de înşelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4) C. pen., text potrivit căruia urmează ca inculpatul să fie condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
Se mai constată totodată, că faţă de infracţiunea săvârşită, referitor la partea vătămată SC T. SA Tulcea sunt aplicabile prevederile Legii nr. 543/2002 privind graţierea pedepselor.
Totodată, în raport cu considerentele precedente, Curtea va admite şi recursul părţii civile SC F. SA Medgidia la plata sumei de 28.948.640 lei reprezentând paguba pricinuită prin ridicarea mărfii şi neachitarea preţului şi dobânda aferentă până la achitarea efectivă a datoriei.
Pentru considerentele sus-arătate, Curtea în temeiul prevederilor art. 3859 pct. 3 C. proc. pen., va admite recursurile declarate de parchet şi de partea civilă SC F. SA Medgidia şi va dispune potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi de partea civilă SC F. SA Medgidia împotriva deciziei penale nr. 91/ Ap din 2 aprilie 2003 a Curţii de Apel Braşov, privind pe inculpatul N.G.
Casează Decizia sus-menţionată cu privire la încadrarea juridică a faptei, omisiunea aplicării dispoziţiilor Legii nr. 543/2002 privind graţierea pedepselor şi modul de soluţionare a laturii civile.
Înlătură prevederile art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen. şi descontopeşte pedeapsa rezultantă în pedepsele componente de câte 6 luni închisoare, pentru două infracţiuni de emitere file C.E.C. fără a avea provizia necesară, prevăzute de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei comisă în paguba părţii civile SC F. SA Medgidia din infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 în infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4) C. pen., text de lege în baza căruia îl condamnă pe inculpatul N.G., la 3 ani închisoare.
Face aplicarea prevederilor art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 1 şi art. 7 din Legea nr. 543/2002 constată graţiată integral şi condiţionat pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, parte vătămată SC T. SA Tulcea.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 28.948.640 lei şi dobânda legală către partea civilă SC F. Medgidia.
Respinge recursul declarat de inculpat împotriva aceleiaşi decizii, ca nefondat,
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 octombrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 433/2003. Penal. Art.178 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4332/2003. Penal → |
|---|
