CSJ. Decizia nr. 4361/2003. Penal. Art.20 rap. la art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4361/2003
Dosar nr.1727/2003
Şedinţa publică din 9 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 14 din 28 noiembrie 2002, Tribunalul Călăraşi a condamnat pe inculpatul C.N. la 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. şi la 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru tentativă la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., urmând ca, potrivit art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a luat act că partea vătămată M.C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-a menţinut starea de arest şi s-a computat prevenţia de la 17 octombrie 2002, la zi.
Inculpatul a fost obligat să plătească suma de 4.606.080 lei despăgubiri civile către Spitalul Clinic de Urgenţă Dr. Bagdasar-Arseni, cât şi la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 2.500.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în seara zilei de 1 septembrie 2002, pe fondul unui conflict anterior existent între M.C. şi concubina inculpatului, acesta din urmă a pătruns fără drept în curtea locuinţei părţii vătămate, în vârstă de 72 de ani, lovind-o cu un băţ în cap.
În urma loviturilor primite, victima a suferit vătămări corporale grave (un traumatism cranio-cerebral închis) care i-au pus viaţa în pericol.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia penală nr. 149 din 19 martie 2003, a respins, ca nefondat apelul prin care inculpatul solicita schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracţiunea de omor prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., în infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., cu reducerea corespunzătoare a pedepsei, susţinând că prin loviturile aplicate nu a urmărit uciderea victimei.
Împotriva menţionatelor hotărâri, inculpatul a declarat recurs, invocând ca şi în apel, motivele de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14 şi 17 C. proc. pen., în sensul că încadrarea juridică dată faptei în tentativă la infracţiunea de omor este greşită, iar pedeapsa aplicată nu este corect individualizată.
Examinând hotărârile atacate, în raport de motivele de casare invocate în recurs, cât şi din oficiu se constată că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, încadrarea juridică în prevederile art. 20, raportat la art. 174 C. pen., fiind corespunzătoare.
Din probele administrate (declaraţiile constante ale persoanei vătămate, procesul-verbal de constatare întocmit de poliţie cu ocazia cercetării locului faptei, raportul de expertiză criminalistică din care rezultă că pe băţul corp delict s-au constatat urme de sânge, raportul de constatare medico-legală întocmit în urma examinării victimei, declaraţiile martorilor M.S., OG, Z.T., B.N., B.P. şi L.F., coroborate cu recunoaşterile parţiale ale inculpatului) rezultă fără dubiu că la data de 1 septembrie 2002, după lăsarea serii, inculpatul a pătruns fără drept în curtea locuinţei lui M.C. şi pe motiv că acesta avusese anterior un conflict cu concubina sa, i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii, cât şi cu un băţ, în regiunea capului.
Instanţele au reţinut corect intenţia indirectă de omor care rezultă din materialitatea faptei, inculpatul lovind victima, în vârstă de 72 de ani, în mod repetat, în regiunea capului (zonă vitală) cu un băţ (obiect apt de a ucide).
Din certificatul medico-legal aflat la dosar rezultă că victima a prezentat leziuni ce pot data din 1 septembrie 2002, produse prin lovire cu un corp dur, care au necesitat 80-90 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, punând viaţa acestuia în pericol.
Referitor la pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată inculpatului se constată că aceasta a fost corect individualizată, la stabilirea ei, instanţa de fond ţinând seama de gradul de pericol social sporit al faptei comise (pătrunderea inculpatului fără drept în curtea locuinţei părţii vătămate, în vârstă de 72 ani, pe timp de noapte şi lovirea acesteia în mod repetat cu un băţ în regiunea capului, pentru un conflict minor produs anterior între concubina sa şi victimă), de consecinţele produse (victimei i s-au provocat vătămări grave care i-au pus viaţa în pericol), de poziţia oscilantă avută de inculpat în cursul procesului penal, cât şi de împrejurarea că acesta nu posedă antecedente penale.
Întrucât din probele dosarului nu rezultă existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive a inculpatului de la 17 octombrie 2002 la zi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul C.N. împotriva deciziei nr. 149 din 19 martie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, ca nefondat.
Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, durata prevenţiei de la 17 octombrie 2002, la zi.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 300.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 octombrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 43/2003. Penal. Strămutare. Strămutare | CSJ. Decizia nr. 4362/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... → |
|---|
