CSJ. Decizia nr. 4362/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4362/2003
Dosar nr.1957/2003
Şedinţa publică din 9 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 144 din 30 noiembrie 2002, Tribunalul Călăraşi a condamnat pe inculpatul E.S. la 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., combinat cu art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În baza art. 39 C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa nr. 203 din 19 decembrie 1995 a Judecătoriei Lehliu Gară în pedeapsa pronunţată prin sentinţa nr. 144/2002 a Tribunalului Călăraşi şi potrivit art. 33 şi art. 34 C. pen., inculpatul E.S. va executa 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), a fost menţinută starea de arest, computată durata arestării preventive şi inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că în noaptea de 11 mai 2001, partea vătămată împreună cu doi prieteni au mers cu autoturismul unuia dintre ei, pe la diferite baruri unde au consumat băuturi alcoolice.
Pe fondul consumului de alcool, într-un local a izbucnit un scandal cu care ocazie persoanele implicate inclusiv partea vătămată, s-au lovit între ele.
La un moment dat, toţi romii din local fugind, partea vătămată şi cei doi prieteni ai săi s-au hotărât să meargă în cartierul acestora pentru a-i bate la ei acasă.
Ajungând în acel loc, înarmaţi cu câte o scândură, au provocat un scandal soldat cu lovituri în timpul căruia recurentul, având asupra sa un par, pe la spate, s-a apropiat de partea vătămată şi a lovit-o în cap de două trei ori cu putere trântind-o la pământ în stare de inconştienţă.
În urma agresiunii întreprinse, victimei i s-au produs leziuni care i-au pus viaţa în primejdie, aceasta fiind salvată ca urmare a intervenţiei chirurgicale efectuate.
Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 632 din 7 iunie 2001 al Laboratorului de Medicină Legală Călăraşi, victima a prezentat diagnosticul „Traumatism cranio-cerebral mediu, hematom extradural fronto-temporal stâng”, leziunile necesitând 80-90 zile îngrijiri medicale pentru vindecare dacă nu survin complicaţii şi au pus în primejdie viaţa victimei.
Partea vătămată, ca urmare a loviturilor pronunţate a rămas cu infirmitate fizică permanentă.
Apelul declarat de inculpat a fost respins prin Decizia nr. 149 din 12 martie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Împotriva acestor soluţii, inculpatul a declarat recurs.
Apărătorul a menţionat că din probele administrate nu rezultă cu certitudine că recurentul este vinovat de comiterea faptei imputate, deoarece cu ocazia incidentului, victima a fost lovită în cap, cu beţe, de mai multe persoane.
Pentru acest motiv, apărătorul a solicitat admiterea recursului, casării hotărârilor şi în principal achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar, în subsidiar, schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de încăierare prevăzută de art. 322 C. pen. În ipoteza în care instanţa nu este de acord cu aceste concluzii, apărătorul a cerut reducerea pedepsei.
Recursul nu este fondat.
Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârilor prin prisma motivului invocat, cât şi din oficiu rezultă că instanţele au stabilit corect starea de fapt şi vinovăţia inculpatului pe baza probelor care au fost complet administrate şi corect interpretate.
Astfel, din declaraţia unui martor (O.V.) reiese că recurentul i-a spus acestuia că a lovit-o pe partea vătămată în cap cu un par până când aceasta a căzut la pământ unde a fost lovită şi cu pumnii şi „crede că a omorât-o”.
Din declaraţiile altor martori (M.G., A.P. şi L.D.) rezultă că aceştia au văzut când recurentul a lovit victima în cap cu parul, de două ori şi apoi cu pumnii după ce aceasta a căzut, iar unul din martori a precizat că inculpatul l-a rugat să nu-l denunţe lucrătorilor de poliţie.
Faptul că martorii, cu ocazia anchetei penale au dat declaraţii care contrazic pe cele de la urmărirea penală, nu duce la concluzia că inculpatul nu a comis fapta imputată, deoarece aceştia au fost ameninţaţi de membrii familiei recurentului să le retracteze după cum au precizat în instanţă.
Faţă de cele menţionate mai sus este evident că încadrarea juridică dată faptei de către instanţe, este corectă, astfel încât, cererea apărătorului de schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 322 C. pen., se respinge ca atare.
Pedeapsa aplicată a fost bine individualizată, instanţele având în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul ridicat de pericol social al faptei determinat de urmările produse şi de timpul de îngrijiri medicale necesar pentru vindecare.
Totodată, s-a avut în vedere şi persoana inculpatului care s-a sustras de la urmărirea penală, nu a recunoscut săvârşirea faptei a încercat să influenţeze martorii pentru a declara în favoarea sa şi este recidivist ceeace denotă perseverenţă infracţională şi că executarea pedepsei anterioare nu şi-a atins scopul ei educativ.
Întrucât inculpatul a fost judecat în stare de arest urmează ca din pedeapsa aplicată să se compute durata detenţiei preventive.
Cheltuielile efectuate de stat cu ocazia soluţionării cauzei vor fi restituite de către inculpat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul E.S. împotriva deciziei nr. 149 din 12 martie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, ca nefondat.
Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 29 octombrie 2002, la zi.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4361/2003. Penal. Art.20 rap. la art.174 c.pen.... | CSJ. Decizia nr. 4363/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... → |
|---|
