CSJ. Decizia nr. 4335/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4335/2003
Dosar nr.4725/2002
Şedinţa publică din 8 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 115 din 31 mai 2002 a Tribunalului Buzău, a fost condamnat inculpatul F.S. la 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) În baza art. 61 alin. (1) C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată pentru restul de pedeapsă de 377 de zile închisoare, neexecutat din pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1147 din 8 decembrie 1992 a Judecătoriei Buzău, definitivă prin Decizia penală nr. 125 din 25 octombrie 1993 a Tribunalului Buzău şi prin Decizia nr. 176 din 13 mai 1994 a Curţii de Apel Ploieşti.
S-a contopit pedeapsa aplicată cu restul de pedeapsă neexecutat, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 6 ani închisoare, sporită cu 6 luni, în final, 6 ani şi 6 luni închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) S-a dedus din pedeapsă perioada arestării preventive şi a reţinerii din 11 august 2001 la 16 august 2001.
S-a luat act că partea vătămată P.S. nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind acoperit prin restituire.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 600.000 lei, onorariu avocat din oficiu.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în fapt că, la data de 11 august 2001, partea vătămată împreună cu martorul O.I. s-a deplasat în oraşul Buzău pentru a achiziţiona un televizor şi a dorit să-şi amaneteze telefonul mobil pentru că nu îi ajungeau banii.
Dorind să intre într-o casă de amanet, a fost întrebat de către inculpatul aflat într-un taxi staţionat în imediata apropiere, dacă are valută de vânzare. Inculpatul a coborât apoi din maşină şi constatând că partea vătămată are în mână un telefon mobil, a vrut să îl vadă, l-a luat, a intrat în maşină, l-a dat şi celeilalte persoane din autoturism şi a încercat să o lovească în faţă pe partea vătămată, când aceasta a cerut restituirea bunului şi chiar a aplicat o lovitură cu palma peste ceafă martorului O.I. când acesta a cerut la rândul său restituirea aparatului de telefon. Partea vătămată a atras atenţia şoferului inculpatului că va reclama la poliţie, dar inculpatul a cerut să se pornească maşina şi să plece în cartierul Micro XIV.
Ulterior, partea vătămată a anunţat organele de Poliţie şi apoi, în curtea maternităţii din localitate, s-a reîntâlnit cu inculpatul, a chemat poliţia şi s-a procedat la reţinerea inculpatului.
Bunul sustras a fost recuperat şi restituit părţii vătămate.
Starea de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite prin administrarea următoarelor mijloace de probă: plângerea părţii vătămate şi declaraţiile acesteia, declaraţiile inculpatului şi ale martorilor, dovada de ridicare a bunului de care a fost deposedată partea vătămată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, susţinând că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia nr. 445 din 30 septembrie 2002, dosar 6442/2002, în temeiul dispoziţiilor art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul inculpatului, apreciind ca legală şi temeinică hotărârea de fond, fiind corect reţinute starea de fapt şi vinovăţia inculpatului, precum şi cuantumul pedepsei aplicate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, inculpatul solicitând achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar casarea cu trimitere spre rejudecare pentru efectuarea unei expertize medicale conform art. 38515 alin. (2) lit. c) şi alin. (3) C. proc. pen., care să constate lipsa sa de discernământ şi, în final, conform art. 3859 pct. 14 din acelaşi cod, redozarea pedepsei.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:
Referitor la starea de fapt reţinută prin hotărârile anterioare, Curtea apreciază că aceasta a rezultat în mod evident şi indubitabil din probele administrate în cauză după cum la fel a rezultat şi vinovăţia inculpatului în forma intenţiei directe, acesta având reprezentarea acţiunilor sale şi a consecinţelor acestora, neimpunându-se efectuarea unei expertize medicale pentru stabilirea existenţei discernământului, cu atât mai mult cu cât nu s-au dispus dovezi din care responsabilitatea penală a inculpatului să fie pusă la îndoială.
În legătură cu aplicarea dispoziţiilor privind individualizarea pedepsei, Curtea consideră că instanţele au realizat o justă aplicare a prevederilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), luând în considerare circumstanţele reale şi personale, starea de recidivă, perseverenţa infracţională, natura faptei săvârşite anterior, repetatele sustrageri de la executare, fiind dat în urmărire penală, săvârşirea unei noi infracţiuni la scurt timp după liberarea condiţionată, atitudinea procesuală nesinceră.
Aşadar, scopurile conform art. 52 C. pen., nu pot fi realizate decât prin aplicarea unei sancţiuni privative de libertate în cuantum corespunzător, după cum în mod corect s-a şi dispus prin hotărârile judecătoreşti criticate.
Faţă de cele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins ca nefondat.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat inculpatul la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.S. împotriva deciziei penale nr. 445 din 30 septembrie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4333/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4349/2003. Penal. Art.289,254 c.pen. Recurs → |
|---|
