CSJ. Decizia nr. 4349/2003. Penal. Art.289,254 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4349/2003
Dosar nr.2499/2003
Şedinţa publică din 9 octombrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 108 din 11 martie 2003, Tribunalul Dâmboviţa a dispus următoarele:
În baza art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), condamnarea inculpatei O.M. la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 6 luni, stabilit conform art. 82 C. pen. şi s-a atras atenţia inculpatei asupra prevederilor art. 83 C. pen.
În baza art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), a fost condamnat inculpatul M.I. la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 25 C. pen., raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 şi art. 42 C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la 6 luni închisoare.
În baza art. art. 254 alin. (1) C. pen., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.
În conformitate cu art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani, calculat conforma art. 862 C. pen., stabilindu-se măsurile de supraveghere la care inculpatul trebuie să se supună conform art. 863 C. pen.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
În temeiul prevederilor art. 348, C. proc. pen., s-a dispus desfiinţarea înscrisurilor false, respectiv, procesul verbal de licitaţie nr. 26 din 13 martie 2001, factura fiscală din 23 martie 2001 şi chitanţele din 23 martie 2001.
Conform art. 254 alin. (3) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul M.I. suma de 4.000.000 lei.
Prin aceiaşi sentinţă inculpatul M.I. a fost achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 288 alin. (2) C. pen., precum şi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 291 C. pen.
S-a aplicat inculpatului M.I. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani.
La pronunţarea hotărârii pe baza probelor administrate, instanţa de fond a avut în vedere următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul M.I., director la SC A. SA, a condiţionat în luna martie 2001, eliberarea unei adeverinţe din care să rezulte grupa de muncă la care se încadra B.I., un fost salariat al unităţii, de primirea unei sume de bani în valută, respectiv 250 dolari S.U.A.
B.I. a sesizat parchetul, scop în care s-a realizat un flagrant, însă echipa care a organizat acţiunea a constatat că inculpatul a primit suma, dar, în contul acesteia s-au eliberat chitanţe şi faptul că, astfel încât, banii primiţi au intrat în contul societăţii, fiind înregistraţi în contabilitate.
Cu privire la aceiaşi împrejurare, inculpatul M.I. a cerut coinculpatei O.M., contabilă la SC A. SA Dragomireşti să ia suma în valută de la denunţător şi să elibereze o factură din care să rezulte că reprezintă contravaloarea unei remorci cisternă B.C.U. şi care ar fi fost câştigată la licitaţie, deşi niciodată nu s-a organizat o vânzare a autovehicolului.
În această situaţie, inculpatul O.M. a întocmit factura fiscală din 23 martie 2001, cu două zile mai târziu, precum şi procesul-verbal nr. 26 şi el datat cu 23 martie 2001, în care a menţionat nereal că s-a realizat o licitaţie a autocisternei cu ofertele a două persoane ce au licitat, semnând apoi şi în locul celuilalt membru al comisiei, M.G.
Inculpata a mai încheiat mai multe chitanţe cu date anterioare şi toate ca urmare a unei licitaţii care nu a avut loc niciodată.
A mai reţinut instanţa de fond că în vara anului 1998, SC A. Dragomireşti a închiriat utilaje celor interesaţi, printre aceştia numărându-se şi B.D. din com. Voineşti, care, iniţial a închiriat două combine prin contractele nr. 4 şi nr. 5 din 23 iunie 1998, stabilind o chirie lunară de 13.500.000 lei/bucată.
Cu aceste combine, B.D. s-a deplasat în judeţul Buzău, iar la scurt timp, una dintre ele s-a defectat, motiv pentru care a cerut inculpatului să-i mai lase combina care funcţiona încă o lună, martorul susţinând că inculpatul a fost de acord însă i-a solicitat suma de 9.000.000 lei.
Întrucât B.D. a susţinut că nu s-a încheiat nici un contract de locaţie, în cauză s-au efectuat mai multe constatări tehnico-ştiinţifice cu rezultate contradictorii, motiv pentru care s-a efectuat o expertiză criminalistică la nivelul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice care a concluzionat că semnăturile de pe contractele de locaţiune la poziţia locatar nr. 4 şi nr. 5 din 23 iunie 1998 şi nr. 6 din 19 august 1998, aparţin martorului B.D.
Se mai reţine că, la data încheierii contractului nr. 6 din 19 august 1998, B.D. a înmânat inculpatului suma de 9 milioane lei pentru combină, însă în contabilitatea societăţii a fost înscrisă doar suma de 5.000.000 lei conform chitanţei nr. 1737730 din 19 august 1998, restul sumei fiind reţinută în folosul său de inculpatul M.I.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel în termen legal cei doi inculpaţi care au solicitat achitarea pentru faptele deduse judecăţii.
Prin Decizia penală nr. 252 din 23 mai 2003, Curtea de Apel Ploieşti a admis apelul inculpatului M.I., a desfiinţat în parte sentinţa atacată, a descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente şi constatând incidenţa Legii nr. 543/2002 a graţiat integral şi condiţionat pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
A contopit pedepsele susceptibile de executare şi a dispus să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani în condiţiile art. 861 C. pen.
S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpata O.M. împotriva aceleiaşi sentinţe.
În considerentele deciziei s-au reţinut a fi fără suport probator susţinerile celor doi inculpaţi cu privire la greşita lor condamnare, fiind, în totalitate dovedite elementele constitutive ale infracţiunilor deduse judecăţii.
În termen legal, împotriva hotărârilor de mai sus au declarat recurs cei doi inculpaţi care au criticat hotărârile pentru greşita condamnare: în ce priveşte pe inculpatul M.I., pentru infracţiunile de luare de mită, abuz în serviciu în dauna persoanelor şi instigare la fals intelectual neexistând în acest sens probe concludente care să stabilească conţinutul acestor fapte în concret.
Referitor la inculpata O.M. s-a susţinut că nu a avut reprezentarea că actele efectuate, sunt false şi vor produce consecinţe juridice, ca atare.
S-a solicitat de amândoi inculpaţii admiterea recursurilor şi pe fond achitarea de orice penalitate.
Criticile formulate vor fi examinate în raport de cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 17 şi 171 C. proc. pen., constatându-se a fi fondate pentru cele ce urmează.
Astfel, instanţele nu au reţinut o stare de fapt în concordanţă cu totalitatea probelor administrate în cauză şi prin aceasta au stabilit o greşită încadrare juridică a unora din fapte, iar pentru altele, au pronunţat soluţii de condamnare, deşi faptele nu existau.
Afirmaţia de mai sus are în principal în vedere greşita condamnare a inculpatului M.I., pentru infracţiunile prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 254 C. pen.
S-a motivat la urmărirea penală că, condiţionând eliberarea unei adeverinţe de plata unei vidanje, despre care nu există date certe că ar fi fost datorată de B.I., inculpatul a lezat interesele legale ale acestuia.
Dar, condiţionând eliberarea unei adeverinţe martorului B.I. de plata sumei de 250 dolari S.U.A., nu se poate susţine că inculpatul a comis o faptă penală, nici de luare de mită şi nici de abuz contra intereselor unei persoane; aceasta pentru că inculpatul nu a primit banii în scopul efectuării sau neefectuării unui act ce intră în atribuţiile sale de serviciu, după cum nici nu a îndeplinit un act în exercitarea atribuţiilor de natură să lezeze interesele martorului B.I.
Chiar dacă B.I. nu a recunoscut primirea vidanjei sub formă de împrumut, atât inculpaţii, cât şi martorii audiaţi M.G. şi V.I. s-au referit la împrejurarea nerestituirii acestui utilaj împrumutat lui B.I., martorul V.I., prezent la una din discuţiile inculpatului cu martorul B.I., afirmând fără echivoc că, inculpatul a pretins martorului să-i restituie utilajul împrumutat pentru a-i semna adeverinţa solicitată.
Mai mult, este depusă declaraţia dată de B.I. la 7 septembrie 1998 că va aduce o vidanjă R.C.U. 4 de la A. Dragomireşti până la 15 octombrie 1998.
Ori, în acest context, este, evident că, plata celor 250 dolari S.U.A. efectuată de B.I. şi contabilizată în aceiaşi dată în evidenţele societăţii nu poate constitui, în sensul legii un act de lezare a intereselor sale, atâta timp cât, suma a reprezentat contravaloarea unui bun ce aparţine societăţii, împrumutat martorului care refuza să-l restituie.
Împrejurarea că utilajul nu apare lipsă în evidenţa societăţii şi nici împrumutat este fără relevanţă în ce priveşte antrenarea răspunderii penale a inculpatului, pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), atâta timp cât, nici urmărirea penală şi nici judecata nu s-au preocupat să efectueze cercetări de specialitate în acest sens, iar pe de altă parte, există o stare de fapt fără echivoc stabilită cu declaraţiile martorilor audiaţi, actele şi lucrările cauzei.
Ori în aceste condiţii, inculpatul nu putea fi condamnat pentru o faptă care nu există.
Tot astfel, în cauză nu s-a făcut dovada nici existenţei infracţiunii de luare de mită.
Chiar dacă prin denunţul său B.D. susţine că inculpatul nu a înregistrat suma de 4 milioane lei, fiindu-i remisă chitanţă doar pentru 5 milioane lei (din cele 9 milioane primite), în scopul de a întocmi un contract de închiriere a unei combine (contract nr. 6 din 19 august 1998) în care acesta a contrafăcut semnătura locatarului, probele administrate au evidenţiat cu totul altă stare de fapt care exclude existenţa unei infracţiuni.
Mai întâi, denunţătorul a pretins că nu a semnat cele 3 contracte de locaţie a unei combine, susţinând că semnăturile au fost contrafăcute.
Ulterior, aceiaşi persoană a declarat că, pentru contractul de locaţie nr. 6 din august 1998, inculpatul i-a pretins suma de 9 milioane, dar a primit chitanţă doar pentru 5 milioane. În acelaşi context, a afirmat că suma a fost înmânată în prezenţa martorului D.I.C.
Fiind audiat, martorul D.I.C. a confirmat în parte susţinerea denunţătorului, în sensul că a fost prezent în biroul inculpatului când acesta a dat o sumă de bani, fără a cunoaşte exact suma înmânată, deoarece banii nu au fost număraţi în prezenţa sa.
Ori, nu poate fi ignorată conduita nesinceră şi interesată a martorului B.D. care, potrivit concluziilor din raportul de expertiză criminalistică efectuat de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice a executat semnăturile de la poziţia „locator” de pe contractele de închiriere nr. 4 şi nr. 5 din 23 iunie 1998 şi nr. 6 din 19 august 1998.
În raport de această conduită interesată a denunţătorului, dar şi de lipsa unei probe directe şi certe din care să rezulte primirea sumei de 4 milioane de către inculpat şi a scopului în care acesta a fost acceptată este evident că în cauză nu se putea pronunţa o soluţie de condamnare pentru infracţiunea de luare de mită.
Chiar şi pentru faptul că în această privinţă nu s-a realizat de instanţe o clarificare şi elucidare a situaţia aceasta poate constitui un dubiu care nu-i poate profita decât inculpatului.
Aşa fiind, se va pronunţa, prin admiterea recursului şi casarea hotărârilor, o soluţie de achitare a inculpatului M.I., pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 254 C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., combinat cu art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Hotărârile recurate conţin şi alte încălcări ale legii referitoare la greşita încadrare juridică a faptei de fals intelectual şi respectiv instigare la fals intelectual.
Activitatea de falsificare şi respectiv, de instigare la falsificarea unor acte cum ar fi procesul verbal de licitaţie, factura fiscală din 23 martie 2001, precum şi a mai multor chitanţe aparţinând SC A. SA Dragomireşti nu constituie infracţiunea prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), deoarece aceasta este o societate comercială şi nu o persoană juridică de interes public, iar bunurile acesteia, de asemenea, nu sunt de interes public, în sensul prevederilor art. 145 şi art. 152 alin. (2) C. pen.
În consecinţă, fapta inculpatei O.M., contabil la SC A. SA de a întocmi un proces verbal de licitaţie a unei combine o factură şi cinci chitanţe false, constituie în drept infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Tot astfel, activitatea infracţională a inculpatului M.I., director la SC A. SA Dragomireşti, constând în determinarea inculpatei O.M. să întocmească, în fals, un proces verbal de licitaţie, o factură şi mai multe chitanţe, constituie în drept, infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 290 C. pen., în formă continuată.
Sub acest aspect, hotărârile vor fi, de asemeni, casate şi se va proceda la schimbarea încadrării juridice potrivit art. 334 C. proc. pen., pentru ambii inculpaţi.
Având în vedere încadrările juridice legale ale acestor activităţi infracţionale, obiectul material al faptelor, respectiv, falsificarea unor acte în condiţiile în care licitaţia nu era obligatorie, utilajele putând fi înstrăinate prin vânzare, neexistând consecinţe deosebite, cât şi datele favorabile prezentate de inculpaţi se apreciază că faptele comise prin conţinutul lor concret, aduc o atingere minimă relaţiilor sociale apărate de lege, fiind lipsite în mod vădit de importanţă şi neprezentând pericolul social necesar unei infracţiuni.
Pe cale de consecinţă, în condiţiile art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., combinat cu art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen. şi art. 181 C. pen., se va pronunţa achitarea inculpaţilor pentru aceste infracţiuni pe temeiul juridic arătat, iar conform art. 91 C. pen., se va aplica acestora sancţiunea administrativă a amenzii, ţinând cont şi de prevederile art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Pentru totalitatea considerentelor expuse, potrivit art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., vor fi admise recursurile declarate de inculpaţi casate hotărârile şi în rejudecare se va pronunţa achitarea fiecărui inculpat, potrivit temeiului juridic indicat.
Cum pentru infracţiunea de luare de mită s-a pronunţat achitarea, se va dispune înlăturarea confiscării de la inculpatul M.I. a sumei de 4 milioane lei măsură de siguranţă dispusă potrivit art. 254 alin. (3) C. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpaţii M.I. şi O.M. împotriva deciziei penale nr. 252 din 3 mai 2003 a Curţii de Apel Ploieşti.
Casează Decizia şi sentinţa penală nr. 108 din 11 martie 2003 a Tribunalului Dâmboviţa, în parte, după cum urmează:
1. Referitor la inculpata O.M.
Conform art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a infracţiunilor de fals săvârşite de inculpată, din art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., cu referire la art. 181 C. pen., achită pe inculpata O.M., pentru infracţiunea prevăzută de art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Conform art. 91 lit. c) C. pen., aplică inculpatei sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii de 1.000.000 lei.
2. Referitor la inculpatul M.I.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 861 C. pen., în pedepsele componente de 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 25, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 şi art. 42 din acelaşi cod şi 3 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., achită pe inculpatul M.I., pentru infracţiunile prevăzute de art. 246 şi art. 254 C. pen.
Conform art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a infracţiunii din art. 25, raportat la art. 289, cu aplicarea art. 41, 42 C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 25, raportat la art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., cu referire la art. 181 C. pen., achită pe inculpatul M.I. pentru instigare la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25, raportat la art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Conform art. 91 lit. c) C. pen., aplică inculpatului sancţiunea administrativă a amenzii în sumă de 1.000.000 lei.
Înlătură dispoziţia de confiscare a sumei de 4.000.000 lei de la inculpatul M.I.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Cheltuielile judiciare ocazionate de prezentul proces rămân în sarcina statului.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4335/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4359/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 176... → |
|---|
