CSJ. Decizia nr. 4359/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 176 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4359/2003
Dosar nr.5449/2002
Şedinţa publică din 9 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 861 pronunţată în dosarul nr. 3209/2002 de către Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 20, raportat la art. 174 – art. 176 lit. b), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat pe inculpatul B.E. la 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A menţinut starea de arest a inculpatului şi a dedus prevenţia de la 18 iunie 2001, la zi.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpat cuţitul folosit la săvârşirea infracţiunii.
A luat act că părţile vătămate S.G. şi P.D. ca şi institutul de Fotoaudiologie şi Chirurgie Funcţională O.R.L. Prof. Dr. Hociota, nu s-au constituit părţi civile.
A obligat inculpatul la plata sumei de 1.110.000 lei despăgubiri către partea civilă Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti.
A obligat inculpatul la 3.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care 300.000 lei onorariu avocat oficiu s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În noaptea de 17 iunie 2001, în jurul orelor 23,00, inculpatul a lovit părţile vătămate P.D. şi S.G. cu un cuţit în zona gâtului provocându-le leziuni traumatice pentru a căror vindecare au necesitat pentru prima parte vătămată 12-14 zile îngrijiri medicale, pentru a doua parte vătămată 25-35 îngrijiri medicale, punându-le în primejdie viaţa.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie vizând greşita condamnare a sa pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 176 lit. b), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), întrucât din probele administrate nu rezultă că este autorul infracţiunii, în subsidiar solicitând redozarea pedepsei aplicate, constând în reducerea ei, în raport de circumstanţele reale şi personale ale sale, de modalitatea de săvârşire ca şi de poziţia procesuală a acestuia.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, examinând apelul declarat sub aspectul criticilor aduse, cât şi din oficiu în conformitate cu disp. art. 371 alin. (2) C. proc. pen., consideră că acesta este nefondat şi îi respinge prin Decizia penală nr. 717 din 12 octombrie 2002.
Pentru a pronunţa astfel, s-a reţinut că vinovăţia inculpatului a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: procesul verbal de cercetare la faţa locului, de imobilizare a inculpatului la faţa locului, declaraţiile părţilor vătămate, ale martorilor M.M., C.Şt., M.C., R.I. din care rezultă că autorul infracţiunii este B.E., martorii, cât şi părţile vătămate au descris în amănunţime şi obiectul tăietor (cuţitul) cu care s-a produs leziunile, avea mânerul din metal, lama 7-8 cm., iar la capătul mânerului o figurină, un cap de leopard.
În declaraţia olografă dată la urmărirea penală inculpatul B.E. descrie împrejurările săvârşirii faptei, arată că între partea vătămată şi el (inculpatul) au ieşit discuţii, P.D. l-a tulburat întrucât a venit în vizită la ora 23,00 noaptea şi pentru faptul că nu a bătut la uşă, moment în care inculpatul l-a lovit la gât în partea stângă după care a plecat acasă şi s-a culcat „P.D. m-a înjurat şi m-a lovit cu pumnul şi eu am scos din buzunar cuţitul şi l-am tăiat pe faţă între timp am luat-o la fugă”.
Susţinerile inculpatului cum că nu a lovit partea vătămată, că aceasta a căzut şi a intrat cu gâtul în lama cuţitului pe care îl luase din bucătărie de pe masă pentru a se apăra, nu se coroborează cu nici o altă probă administrată în cauză, aşa încât, corect instanţa de fond a înlăturat-o ca fiind nesinceră. Mai mult decât atât, cuţitul cu urme de sânge a fost găsit de poliţie asupra inculpatului, a doua când l-au ridicat pentru cercetări, de la locul de muncă.
Cât priveşte individualizarea judiciară a pedepsei, Curtea apreciază că s-au aplicat corect dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), vizând „criteriile generale de individualizare a pedepsei”, astfel că, aplicând inculpatului pedeapsa de 10 ani închisoare se consideră că astfel s-a atins şi scopul pedepsei aşa cum este el definit în disp. art. 52 C. pen., de prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, ca şi pedeapsa, mijloc de reeducare şi constrângere a inculpatului.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul greşitei condamnări, solicitând achitarea potrivit disp. art. 11 pct. 2 lit. a), combinat cu art. 10 alin. (1) lit. c) C. pen., întrucât nu el a săvârşit fapta.
În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei.
Recursul este nefondat.
Instanţele au administrat toate probele necesare lămuririi cauzei sub toate aspectele, iar concluzia vinovăţiei inculpatului concordă cu probele administrate în cauză.
Rezultă fără echivoc chiar din declaraţia inculpatului, care se coroborează cu celelalte probe, că în noaptea de 17 iunie 2001, în jurul orelor 23,00, inculpatul a lovit pe părţile vătămate P.D. şi S.G. provocându-le leziuni traumatice pentru a căror vindecare au necesitat 12-16 zile şi respectiv 25-35 zile îngrijiri medicale, viaţa fiind pusă în primejdie.
În individualizarea pedepsei corespund criteriilor prevăzute de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), dându-se eficienţă atât gradului de pericol social şi împrejurarea săvârşirii faptei, cât şi stării de recidivă şi a comportamentului inculpatului pe parcursul procesului penal.
Cum din oficiu nu se constată aspecte care ar conduce la casarea hotărârii, urmează ca potrivit disp. art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să se respingă ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul B.E. împotriva deciziei nr. 717 din 12 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, ca nefondat.
Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, durata prevenţiei de la 18 iunie 2001, la zi.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 400.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4349/2003. Penal. Art.289,254 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 43/2003. Penal. Strămutare. Strămutare → |
|---|
