CSJ. Decizia nr. 4367/2003. Penal. Art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4367/2003
Dosar nr.2600/2003
Şedinţa publică din 9 octombrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara înregistrat sub nr. 1567/2002 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului O.R.G.
Prin actul de trimitere în judecată s-a reţinut că inculpatul în data de 9 august 2001 a ucis-o prin sufocare şi ştrangulare pe victima K.M., după care i-a luat mai multe bunuri ce-i aparţineau.
Prin sentinţa penală nr. 323 din 25 octombrie 2002 a Tribunalului Hunedoara a fost condamnat inculpatul O.R.G. la:
- 17 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută şi pedepsită de art. 174 C. pen. şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
- 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt prevăzută şi pedepsită de art. 208 alin. (1) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 17 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 5 ani.
A privat pe inculpat de exerciţiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive începând cu 14 august 2001, până la 25 octombrie 2002.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., au fost confiscate obiectele corp delict înregistrate la poziţia 43/2002 (sârmă cu izolaţie verde, cordelină, 2 cravate şi un ziar).
În baza art. 169 C. proc. pen., s-a dispus restituirea bunurilor aparţinând victimei.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 7.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă K.I.
Inculpatul a mai fost obligat la plata sumei de 8.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Victima K.M. după ce a absolvit facultatea nu a profesat, obţinând câştiguri din practicarea prostituţiei, sens în care dădea anunţuri în presă şi pe internet.
În anul 2001 în urma unui astfel de anunţ l-a cunoscut pe inculpatul O.R.G. cu care a întreţinut de mai multe ori raporturi sexuale în schimbul unor sume de bani.
Relaţia dintre aceştia s-a întrerupt câteva luni fiind reluată la începutul lunii august 2001 prin intermediul unor anunţuri în ziar pe care inculpatul le-a adresat pe numele de cod M. la care răspundea victima. În ziarul din 6 august 2001 a apărut anunţul dat de către inculpat „Vino marţi sau miercuri la ora 12,30 în faţa Romtelecom cod „R. 2000”. La redacţia ziarului A.B.C. a fost găsit talonul pentru anunţ gratuit completat de inculpat pentru fixarea întâlnirii.
Victima i-a relatat surorii sale K.I. despre faptul că avea o întâlnire cu inculpatul, că nu a reuşit să-l întâlnească în 7 august ci doar a doua zi în 8 august în faţă la Romtelecom Hunedoara şi i-a lăsat numărul de telefon pentru a o suna.
Martora S.R. a văzut-o pe victimă însoţită de inculpat în data de 9 august 2001 în zona centrală a municipiului Hunedoara de unde aveau posibilitatea să se deplaseze la Deva.
Din declaraţia inculpatului a rezultat că în data de 9 august 2001 s-a întâlnit cu victima în Deva şi s-au dus într-o boxă situată în subsolul blocului unde a funcţionat B.P. Deva, martora R.S. a menţionat în declaraţia sa că victimei îi era indiferent unde întreţinea relaţii sexuale prin urmare nu a avut nici o ezitare în a-l urma pe inculpat în acea boxă.
Inculpatul a susţinut că după ce a întreţinut relaţii sexuale, victima a început un joc erotic periculos prin faptul că l-a strâns de gât cu o sfoară, iar el a ripostat pentru a se apăra. Expertiza medico-legală psihiatrică a stabilit că inculpatul prezintă „hipertonie erotică”, ceea ce ar motiva agresiunea cu caracter sexual, fie prin refuzul victimei de a întreţine un nou raport sexual fie prin remarca acesteia referitoare la actul sexual „că nu a făcut bine ceea ce a făcut”.
Din depoziţia martorei R.S. se desprinde împrejurarea că victima era „acidă şi cinică în relaţiile cu clienţii”. Tot prin expertiză s-a stabilit că între victimă şi inculpat a avut loc o luptă care la un moment dat inculpatul superior ca forţă fizică a apăsat victima cu mâinile pe nas şi gură, obturându-i căile respiratorii, victima decedând datorită asfixierii mecanice. Leziunile traumatice constatate în urma examenului intern şi extern au putut fi produse prin loviri repetate cu un corp dur sau comprimare într-un plan dur şi un corp dur.
După săvârşirea infracţiunii inculpatul a luat de lângă victimă ochelarii acesteia, telefonul mobil, cheile de la locuinţa victimei şi cheia de la lacătul cu care a fost închisă uşa boxei. Victima a fost găsită în data de 11 august 2001 de către numitul J.N., care obişnuia să doarmă în boxe. Inculpatul era familiarizat cu subsolurile blocului şi a locuit în vara anului 2001 într-o boxă situată la subsolul blocului 37 de pe strada I. Creangă în care s-au găsit ochelarii, telefonul mobil şi cheile victimei. În boxa ocupată de inculpat s-au mai găsit, de asemenea, bucăţi de sârmă cu izolaţie verde de genul celei cu care a fost legată victima, mai multe cravate asemănătoare celei cu care şi-a ucis victima, iar asupra inculpatului a fost găsit un set de 10 chei, ială şi materiale cu caracter erotic.
În porţiunea interioară a boxei în care a fost găsită victima a fost ridicat un fragment de urmă palmară, iar constatarea tehnico-ştiinţifică a stabilit că a fost creată de zona hipotenară a palmei stângi a inculpatului.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara şi inculpatul O.R.G.
În expunerea motivelor de apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara arată că în cauză s-a făcut o individualizare greşită pedeapsa aplicată fiind prea mică, fapt pentru care aceasta nu este îndestulătoare pentru o reeducare completă a inculpatului.
Parchetul mai arată că şi latura civilă a fost greşit soluţionată, instanţa de fond acordând părţii civile cu titlu de despăgubiri suma de 7.000.000 lei, deşi până la citirea actului de sesizare a instanţei partea civilă a solicitat suma de 5.000.000 lei.
Inculpatul a solicitat desfiinţarea sentinţei atacate cu privire la soluţionarea laturii penale şi în rejudecare să se procedeze la reducerea pedepsei aplicate pe care o consideră prea aspră în raport cu fapta comisă şi conduita sa pe tot parcursul procesului penal, în sensul că şi-a recunoscut fapta, colaborând cu organele de urmărire penală pentru aflarea adevărului.
Curtea de Apel Alba Iulia, verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei prin prisma criticilor formulate şi din oficiu, constată că apelurile sunt nefondate reţinând că din probele administrate în cauză se constată că s-a stabilit o stare de fapt corectă şi a făcut o încadrare juridică legală a faptei.
S-a mai reţinut că aspectele critice formulate de părţi cu privire la pedeapsă au fost avute în vedere de instanţa de fond, pedeapsa aplicată fiind de natură să conducă la reeducarea inculpatului.
Faptul că inculpatul a avut o conduită bună pe tot parcursul procesului penal, în sensul că a recunoscut fapta încă din faza urmăririi penale deşi nu erau probe directe împotriva sa constituie un aspect care atenuează răspunderea penală.
În concluzie se constată că în cauză s-a făcut justă individualizare, instanţa de fond raportându-se la toate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Şi soluţionarea laturii civile a fost corect făcută de către instanţa de fond, reţinându-se că, partea civilă încă din faza de urmărire penală a solicitat despăgubiri civile în cuantum de 5.000.000 lei, reprezentând cheltuieli de înmormântare, iar cu ocazia judecării cauzei instanţa de fond a procedat doar la reactualizarea acestuia, care nu poate fi considerată o majorare a pretenţiilor.
Aşa fiind, prin Decizia penală nr. 125/A/2003, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondate, apelurile declarate de parchet şi inculpat.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi inculpatul O.R.G., a căror critică a vizat individualizarea pedepsei.
Parchetul apreciază că pedeapsa aplicată nu corespunde cerinţelor dispoziţiilor art. 52 C. pen., existând temeiuri suficiente pentru aplicarea unei pedepse mai severe, iar inculpatul a solicitat reducerea pedepsei.
Examinând cauza în funcţie de motivul invocat, cât şi din oficiu se constată că, recursurile sunt fondate numai cu privire la omisiunea aplicării dispoziţiilor de graţiere prevăzute de Legea nr. 543/2002.
Critica cu privire la individualizarea pedepsei este nefondată, întrucât pedeapsa aplicată este corespunzătoare gradului de pericol social, împrejurărilor în care a fost săvârşită fapta, cât şi datelor ce caracterizează persoana inculpatului, instanţele dând eficienţa cuvenită tuturor acestor criterii. Cuantumul stabilit de instanţe conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor astfel cum este reglementat în dispoziţiile art. 52 C. pen., astfel că nu se impune o reindividualizare, în sensul majorării sau reducerii acesteia.
Însă recursul urmează a fi admis, iar Decizia şi sentinţa va fi casată numai cu privire la omisiunea aplicării dispoziţiilor de graţiere a Legii nr. 543/2002 urmând a constata după înlăturarea dispoziţiilor art. 33 şi art. 34 C. pen., că pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen., este graţiată. Totodată, se va face aplicarea art. 7 din Legea nr. 543/2002.
Celelalte dispoziţii vor fi menţinute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi de inculpatul O.R.G. împotriva deciziei nr. 125 din 3 aprilie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Casează Decizia atacată şi sentinţa nr. 323 din 25 octombrie 2002 a Tribunalului Hunedoara, numai cu privire la omisiunea aplicării dispoziţiilor de graţiere prevăzute de Legea nr. 543/2002.
Înlătură dispoziţiile art. 33 şi art. 34 C. pen., descontopeşte pedeapsa rezultantă de 17 ani închisoare, în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor:
- 17 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen.;
- 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de furt, prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, constată graţiată în întregime şi condiţionat pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea de furt, prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen., inculpatul urmând să execute 17 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., aplicată pentru infracţiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen.
Face aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Atrage atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 16 august 2001, la zi.
Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei, va fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4363/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... | CSJ. Decizia nr. 4369/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
