CSJ. Decizia nr. 4372/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4372/2003
Dosar nr. 3899/2003
Şedinţa publică din 9 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 360 din 10 aprilie 2003, Tribunalul Bucureşti a condamnat pe inculpatul R.Şt.V. la un an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 lit. b) C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus, din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 17 septembrie 2002, la zi, art. 118 lit. d) C. proc. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 70.000 lei.
S-a luat act că partea vătămată R.D. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că în noaptea de 16 septembrie 2002, prin violenţă, inculpatul a deposedat-o pe partea vătămată R.D. de o sacoşă conţinând medicamente şi alimente, în timp ce aceasta se afla într-un loc public.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia penală nr. 420 din 11 august 2003, a respins, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de inculpatul R.Şt.V.
Împotriva menţionatelor hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în temeiul art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., susţinând că instanţele în mod nejustificat, au reţinut circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) şi art. 74 lit. b) C. pen., în favoarea inculpatului, pedeapsa aplicată acestuia fiind greşit individualizată.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Din actele dosarului, rezultă că, deşi în faza de urmărire penală, inculpatul a recunoscut fapta, pe parcursul procesului a revenit încercând să prezinte, o altă situaţie de fapt, contrară probelor administrate, încercând astfel să scape de răspunderea penală.
Împrejurarea că inculpatul şi-a însuşit decât o pungă cu alimente şi medicamente, de o valoare modică, de asemenea, nu poate constitui o circumstanţă de atenuare a gravităţii faptei, întrucât din probele administrate, rezultă că acesta cunoscând că partea vătămată este gestionară la un magazin din localitate, bănuia că la terminarea serviciului avea asupra sa sumele de bani rezultate din vânzări şi numai întâmplarea a făcut ca în punga sustrasă victimei să se afle bunuri de o valoare redusă.
Că inculpatul a urmărit să sustragă victimei şi alte bunuri de valoare, rezultă şi din modul cum a acţionat asupra acesteia, în sensul că după ce a trântit-o la pământ, i-a provocat zgârieturi în jurul gâtului în căutarea unor bijuterii.
Fapta inculpatului este cu atât mai gravă, cu cât a fost săvârşită prin acte de violenţă, exercitate în loc public asupra unei persoane pe care o cunoştea de mai mult timp. De altfel, inculpatul nu se afla la prima abatere de acest fel, în perioada minoratului fiind condamnat la 6 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pentru săvârşirea unei infracţiuni de furt calificat.
În consecinţă, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, fiind întemeiat, urmează a fi admis, a se casa hotărârile atacate numai cu privire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., care va fi majorată de la un an şi 6 luni închisoare la 3 ani închisoare.
Potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce, din pedeapsa aplicată, perioada cât inculpatul a fost arestat preventiv, respectiv de la 17 septembrie 2002, la zi.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei nr. 420 din 11 august 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe inculpatul R.Şt.V.
Casează Decizia atacată şi sentinţa nr. 360 din 10 aprilie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, numai cu privire la individualizarea pedepsei pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., pe care o majorează de la un an şi 6 luni închisoare la 3 ani închisoare.
Compută pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 17 septembrie 2002, la zi.
Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei, va fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4370/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4373/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
