CSJ. Decizia nr. 4377/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4377/2003
Dosar nr. 3836/2003
Şedinţa publică din 9 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 366 din 14 aprilie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat pe inculpatul S.E. în baza art. 211 alin. (2) lit. a), c), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), la 6 pedepse de câte 12 ani închisoare fiecare, pentru infracţiunea de tâlhărie.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa 12 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi a fost computată durata arestării preventive.
Totodată, a fost obligat să plătească unor părţi civile, în solidar cu alţi coinculpaţi condamnaţi prin aceeaşi sentinţă, diferite sume de bani cu titlu de despăgubiri.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că în ziua de 22 august 2000, două persoane au sesizat pe lucrătorii de poliţie, că în seara de 21 august 2000, în timp ce se aflau într-un autoturism staţionat lângă pasarela situată, doi indivizi cu feţele mascate cu cagulă de culoare neagră şi având asupra lor un cuţit şi o bâtă au pătruns în maşina respectivă şi prin ameninţare au furat mai multe bunuri (un radiocasetofon, un ceas electronic, un lănţişor de aur şi altele) în valoare de 10.000.000 lei.
Ulterior, autorii au fost identificaţi, unul din ei în persoana recurentului.
O parte din bunurile furate au fost vândute unor persoane necunoscute, iar altă parte, amanetate.
În acelaşi mod şi în acelaşi loc a procedat recurentul împreună cu alţi doi coinculpaţi, în data de 2 septembrie 2000, în jurul orelor 19,00 şi apoi la orele 21,00, furând de la 4 persoane care se aflau în maşini bunuri şi bani în valoare totală de 10.000.000 lei.
Şi aceste bunuri au fost vândute unor persoane necunoscute sau amanetate.
Apelul declarat de inculpat a fost respins de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia nr. 457 din 14 august 2003.
Împotriva acestor hotărâri inculpatul a declarat recurs.
Apărătorul a criticat soluţiile susţinând că acestea nu sunt legale şi temeinice.
Sub aceste aspecte el a menţionat că din probele administrate nu rezultă cu certitudine că recurentul a comis infracţiunile imputate, acestea fiind săvârşite de ceilalţi coinculpaţi; în concluzie, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor şi achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen. În subsidiar a cerut reducerea pedepsei.
Recursul nu este fondat.
Analizând, hotărârile atacate, prin prisma celor susţinute se constată că acestea sunt legale şi temeinice.
Astfel, din probele dosarului, care au fost complet administrate şi corect interpretate rezultă cu certitudine că recurentul a comis faptele imputate.
În acest sens este de remarcat că inculpatul a recunoscut comiterea faptelor, recunoaştere care se coroborează cu relatările părţilor păgubite, procesele verbale de recunoaştere din grup şi cele de reconstituire şi de cercetare la faţa locului.
Instanţa reţine că probele respective exprimă adevărul întrucât din dosar nu rezultă că acele persoane ar fi interesate să-l acuze pe nedrept pe inculpat şi nici acesta nu a susţinut că ar fi în duşmănie cu ele.
La individualizarea pedepselor, instanţele au avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume pericolul social concret al faptelor determinat de caracterul calificat al infracţiunilor, de cuantumul total al prejudiciului cauzat victimelor, precum şi de persoana făptuitorului.
Sub acest ultim aspect este de remarcat că recurentul fiind recidivist, denotă perseverenţa infracţională şi că executarea pedepsei anterioare nu şi-a atins scopul ei educativ.
În consecinţă recursul urmează să fie respins.
Întrucât inculpatul a fost judecat în stare de arest, urmează ca din pedeapsa aplicată să se compute durata detenţiei preventive.
Cheltuielile efectuate de stat cu ocazia soluţionării cauzei, în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei, vor fi restituite de către inculpat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul S.E., împotriva deciziei nr. 457 din 14 august 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, ca nefondat.
Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 16 octombrie 2002, la zi.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 400.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4376/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4378/2003. Penal → |
|---|
