CSJ. Decizia nr. 4376/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4376/2003
Dosar nr. 2665/2003
Şedinţa publică din 9 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 254 din 11 martie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a condamnat pe inculpatul P.V. la câte 6 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru două infracţiuni de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. 2 lit. a), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d), e) şi h) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), urmând ca potrivit art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani şi 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, în final 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus prevenţia de la 27 februarie 2002, la zi.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 421.343 lei despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti, 5 milioane lei cu acelaşi titlu către partea civilă C.M.C. cât şi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
S-a luat act că partea vătămată Z.F.D. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, dispunându-se în baza art. 118 lit. d) C. pen., confiscarea de la inculpat a sumei de 600.000 lei reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase acestei părţi vătămate.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că la data de 18 februarie 2002, împreună cu alte persoane, rămase neidentificate şi pe timp de noapte, inculpatul P.V., a sustras, prin acte de violenţă, bunuri în valoare de 5 milioane lei, părţii vătămate C.M.C., în timp ce acesta din urmă se afla în parcul IOR din Municipiul Bucureşti.
În urma loviturilor primite cu un box în figură, victima a suferit vătămări corporale, care au necesitat 40-45 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
La aceeaşi dată şi în aceleaşi condiţii, inculpatul a deposedat-o pe partea vătămată Z.F.D. de bunuri în valoare de 600.000 lei, victima suferind vătămări corporale, care au necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 279 din 22 mai 2003, admiţând apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a schimbat încadrarea juridică a faptei de tâlhărie comisă asupra părţii vătămate C.M.C. din art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) în art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), texte de lege în baza cărora, a condamnat pe inculpat la 6 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., urmând ca prin contopirea acesteia cu pedeapsa aplicată, pentru infracţiunea de tâlhărie comisă în dauna părţii vătămate Z.F.D., inculpatul să execute pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, în total 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. Restul dispoziţiilor au fost menţinute.
Apelul inculpatului prin care solicita în principal achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. pen., iar în subsidiar reducerea pedepsei, a fost respins, ca nefondat.
Împotriva menţionatelor hotărâri, inculpatul P.V. a declarat recurs, reiterând motivele de casare invocate în apel în sensul că faptele nu au fost comise de acesta, fiind condamnat pe nedrept, iar pedepsele aplicate nu au fost corect individualizate.
Examinând hotărârile atacate în raport de motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu, se constată că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, încadrarea juridică dată acestora în apel fiind corespunzătoare.
Din probele administrate (procesele verbale de recunoaştere a inculpatului din grup şi planşele foto întocmite cu acea ocazie, actele medico-legale privind cele două victime, declaraţiile martorilor V.C., G.N., I.C., S.V.O.,A.A., M.L. şi M.M., coroborate cu declaraţiile constante ale părţilor vătămate, care au fost analizate în considerentele deciziei atacate, rezultă fără dubiu că la data de 18 februarie 2002, pe timp de noapte şi în locuri publice, inculpatul P.V., prin acte de violenţă, a sustras părţilor vătămate C.M.C. şi Z.F.D., bunuri în valoare totală de 5.600.000 lei, victimele suferind vătămări corporale care au necesitat 40-45 şi respectiv 2-3 zile de îngrijiri medicale, pentru vindecare.
Referitor la pedepsele aplicate inculpatului se constată că acestea au fost corect individualizate, la stabilirea acestora, instanţele având în vedere criteriile, prevăzute de art. 72 şi art. 52 C. pen., respectiv gradul sporit de pericol social al faptelor, care au fost comise, noaptea, în locuri publice, prin acte de violenţă, victimele suferind vătămări corporale care au necesitat între 2 şi 45 zile de îngrijiri medicale, pentru vindecare cât şi pagube însemnate prin sustragerea bunurilor, pe care le aveau asupra lor.
Totodată, s-a ţinut seama că inculpatul nu posedă antecedente penale dar şi de poziţia nesinceră adoptată de acesta în cursul procesului penal.
Întrucât critice formulate de inculpat în recurs nu sunt fondate, iar din examinarea actelor dosarului, nu rezultă existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, urmează a respinge recursul declarat de acesta, cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată, perioada cât inculpatul a fost arestat preventiv, respectiv de la 27 februarie 2002, la zi.
Onorariul pentru apărarea din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul P.V., împotriva deciziei nr. 279 din 22 mai 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, ca nefondat.
Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 27 februarie 2002, la zi.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 400.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4374/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 4377/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
