CSJ. Decizia nr. 4370/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4370/2003
Dosar nr.2567/2003
Şedinţa publică din 9 octombrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 122 din 17 februarie 2003 a Tribunalului Timiş, pronunţată în dosarul nr. 6537/2002, în baza art. 211 alin. (2) lit. a), combinat cu alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat inculpatul:
- D.M.G., pentru 4 infracţiuni la 4 pedepse de câte:
- 15 ani închisoare, pentru săvârşirea a 4 infracţiuni de tâlhărie.
În baza art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), pentru 4 infracţiuni la 4 pedepse de câte:
- 9 ani închisoare, pentru săvârşirea a 4 infracţiuni de lipsire de libertate în mod ilegal.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea la care se adaugă un spor de 3 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa totală de:
- 18 ani închisoare.
A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), în limitele art. 71 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi art. 350 C. proc. pen., a dedus din pedeapsă durata arestului de la data de 3 mai 2002 la zi şi a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 211 alin. (2) lit. a) C. pen., combinat cu alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen., a condamnat pe inculpatul:
- F.I., pentru 4 infracţiuni la 4 pedepse de câte:
- 16 ani închisoare, pentru săvârşirea a 4 infracţiuni de tâlhărie.
În baza art. 189 alin. (2) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat pentru 4 infracţiuni la 4 pedepse de câte:
- 10 ani închisoare, pentru săvârşirea a 4 infracţiuni de lipsire de libertate în mod ilegal.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, în pedeapsa cea mai grea, la care adaugă un spor de 3 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa totală de:
- 19 ani închisoare.
A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), în limitele art. 71 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), şi art. 350 C. proc. pen., a dedus din pedeapsă durata arestului de la data de 3 mai 2002 la zi şi a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 211 alin. (2) lit. a) şi alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat pe inculpatul:
- G.I., pentru 4 infracţiuni la câte 4 pedepse de câte:
17 ani închisoare, pentru săvârşirea a 4 infracţiuni de tâlhărie.
În baza art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat pe acelaşi inculpat pentru 4 infracţiuni la 4 pedepse de câte:
- 11 ani închisoare, pentru săvârşirea a 4 infracţiuni de lipsire de libertate în mod ilegal.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, la care s-a adăugat un spor de 3 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa totală de:
- 20 ani închisoare.
A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), în limitele art. 71 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi art. 350 C. proc. pen., a dedus din pedeapsă durata arestului de la data de 3 mai 2002 la zi şi a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 211 alin. (2) lit. a) şi alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen., a condamnat pe fiecare din inculpaţii:
- M.D. şi
- M.E.C., pentru 4 infracţiuni la 4 pedepse fiecare de câte:
- 11 ani închisoare, pentru săvârşirea a câte 4 infracţiuni de tâlhărie.
În baza art. 189 alin. (2) C. pen., pentru câte 4 infracţiuni a condamnat pe acelaşi inculpat la câte:
- 8 ani închisoare, pentru săvârşirea a 4 infracţiuni fiecare de lipsire de libertate în mod ilegal.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpaţilor în pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de 2 ani închisoare, urmând ca fiecare inculpat să execute pedeapsa totală de:
- 12 ani închisoare.
A interzis fiecărui inculpat exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), în limitele prevăzute de art. 71 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi 350 C. proc. pen., a dedus din pedeapsă pentru fiecare inculpat durata arestului de la data de 3 mai 2002 la zi şi a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea specială de la inculpaţi a corpurilor delicte înregistrate la poziţia nr. 10/2002 în Registrul de corpuri delicte de la Tribunalul Timiş.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., a obligat inculpaţii, în solidar la plata sumei de 12.000.000 lei despăgubiri civile către părţile civile P.N. şi P.A.
A constatat că părţile vătămate P.I. şi P.P. nu s-au constituit părţi civile, prejudiciul acestora fiind recuperat.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a obligat fiecare inculpat la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat şi a dispus plata din fondul Ministerului Justiţiei a sumei de 300.000 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu către Baroul Timiş.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut următoarele:
La data de 29 aprilie 2002, partea vătămată P.N.I., domiciliat în Voiteg, s-a adresat cu o plângere penală organelor de poliţie din cadrul Postului de Poliţie Voiteg, reclamând faptul că în noaptea de 28 aprilie 2002, un grup de 5-6 indivizi, mascaţi cu cagule, înarmaţi cu pari şi cuţite, au pătruns în locuinţa sa, deposedându-l prin ameninţare cu moartea de suma de 7.000.000 lei şi bijuterii din aur în valoare de 30.000.000 lei.
Luând act de sesizarea formulată, organele de poliţie au procedat la efectuarea de investigaţii pentru depistarea autorilor, astfel că la data de 3 mai 2002, în baza unor informaţii au fost identificaţi 5 autori ai infracţiunii de tâlhărie în persoana inculpaţilor D.M.G., F.I., G.I. şi fraţii M.D. şi M.E.C., faţă de care s-a luat măsura arestării preventive pe timp de 30 zile de la data de 4 mai 2002.
În urma audierii lor şi a părţilor vătămate s-a reţinut că în cursul unei zile din luna aprilie 2002, înainte de sărbătorile de paşte, inculpatul F.I. s-a deplasat la locuinţa amicului său inculpatul D.M.G., sfătuindu-se în ce mod să obţină banii pentru cheltuielile necesare acestei sărbători, în final oprindu-se la partea vătămată P.N. şi V., despre care inculpatul D.M.G. cunoştea că posedă valută, deoarece cu câteva luni în urmă acesta a dat un împrumut în dolari unei cunoştinţe.
Auzind această informaţie, inculpatul F.I. i-a propus inculpatului să se asocieze cu el şi inculpaţii G.I., M.D. şi M.E.C., pentru a pune în aplicare un plan de descindere la familia P., în scopul de a o deposeda de valută şi eventualele bijuterii din aur de care aceasta dispunea. Fiind de acord cu propunerea acestuia, inculpatul D.M.G. i-a însoţit pe cei 4 la locuinţa viitoarei victime în noaptea de 28 aprilie 2002, iar, în jurul orelor 22,00, aşteptând culcarea membrilor familiei, au escaladat zidul împrejmuitor, pătrunzând în curtea imobilului, iar de aici mascaţi cu cagule şi înarmaţi cu pari din lemn şi cuţite au pătruns în forţă în camera părţilor vătămate P.N. şi P.A.A. ameninţându-i cu moartea şi punerea cuţitului la gât, pentru a le ceda valuta şi bijuteriile din aur pe care le aveau.
Pentru a fi mai convingători, cei 5 inculpaţi au legat cele două victime de mâini şi picioare şi pe fiul victimelor în vârstă de 7 ani, ameninţându-l cu moartea.
Văzând înverşunarea agresorilor, partea vătămată P.N. a cedat nervos presiuni psihice exercitate de aceştia, arătându-le sertarul şi poşeta din care aceştia şi-au însuşit suma de 7.000.000 lei şi mai multe bijuterii printre care 3 lănţişoare, 2 verighete, un inel bărbătesc, o brăţară, un lănţişor din metal alb cu medalion în formă de inimă purtând în interior chipul Maicii Domnului şi a lui Isus Hristos şi 2 telefoane mobile marca Nokia.
Bucurându-se de prada obţinută, cei 5 inculpaţi au hotărât să continue activitatea infracţională pe care au extins-o şi asupra părţilor vătămate P.N., respectiv P.I. şi P.P. a căror camere se aflau în clădirea situată în aceiaşi curte, astfel că pentru a-şi dirija acţiunile, inculpaţii M.D.G., M.D. şi M.E.C. au rămas în camerele victimelor P.N. şi A., timp în care inculpaţii G.I. şi F.I. au pătruns în camera bătrânilor, unde prin acte de ameninţare cu moartea, le-a cerut valuta de care dispuneau.
Deşi le-au spus că nu au bani, cei doi inculpaţi nu au cedat hărţuind psihic cca. 4 ore, şi întrucât nu au reuşit să obţină cele solicitate s-au mulţumit doar cu verigheta pe care victima P.P. le-a întins-o, excepţie făcând cerceii din ureche care au căzut jos, ca urmare a acţiunii violente a soţului său de a nu-i permite acest lucru.
Sperând în obţinerea valutei, ceilalţi inculpaţi au făcut mai multe curse între cele două clădiri, hărţuind psihic atât pe membrii majori ai familiei cât şi pe minorul de 7 ani al părţii vătămate, iar în final constatând eşecul acţiunii, în jurul orelor 2,00, au părăsit locuinţa victimelor deplasându-se ulterior la locuinţa inculpaţilor M.E.C. din localitatea Jamu Mare unde şi-au împărţit prada.
Astfel, suma de 7.000.000 lei a fost partajată între ei, la fel procedând cu bijuteriile şi telefoanele pe care în ziua de 30 aprilie 2002 au hotărât să le ofere spre vânzare în piaţă, martorilor de bună-credinţă A.D. şi L.D.
În urma percheziţiei domiciliare efectuată la locuinţa inculpatului D.M.G. şi a fraţilor M.D. şi M.E.C., organele de poliţie au ridicat cele două celulare, recunoscute de partea vătămată P.N., o parte din bijuterii pe care le-a predat acestuia pe bază de dovadă.
Întrucât prejudiciul total în valoare de 37.000.000 lei nu a fost recuperat în întregime, partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 12.000.000 lei.
În cursul urmăririi penale inculpaţii D.M.G. şi M.E.C. au recunoscut comiterea infracţiunii de tâlhărie şi lipsire ilegală de libertate, excepţie făcând inculpaţii F.I. şi G.I. care au negat cu vehemenţă orice implicare în activitatea infracţională reţinută în sarcina lor, arătând că în noaptea de 28 aprilie 2002 nu au părăsit locuinţele, persoanele petrecându-şi noaptea cu familia, recunoscând însă că s-au deplasat în municipiul Timişoara în ziua de 30 aprilie 2002 pentru a face cumpărături, însă nu pentru a oferi spre vânzare telefoanele celulare Nokia şi unul Alcatel. S-a reţinut că apărarea formulată de cei doi inculpaţi nu are drept urmare exonerarea de răspundere, întrucât probele administrate în cauză au dovedit vinovăţia inculpaţilor, astfel cum a dovedit şi martorul de bună-credinţă L.D.
Împotriva sentinţei penale nr. 122 din 17 februarie 2003, pronunţată de Tribunalul Timiş au declarat apel inculpaţii D.M.G., F.I., G.I., M.D. şi M.E.C.
Inculpaţii M.D. şi M.E.C. au solicitat reducerea pedepselor aplicate.
Inculpaţii F.I. şi G.I. au arătat că nu au săvârşit fapta, solicitând achitarea, inculpatul D.M.G. a solicitat desfiinţarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece unul dintre anchetatori este văr cu partea vătămată.
Prin Decizia penală nr. 189/ A din 12 mai 2003, Curtea de Apel Timişoara a respins apelurile ca nefondate.
Analizând sentinţa penală apelată atât în raport de cele solicitate de inculpaţi, cât şi din oficiu, în limitele dispoziţiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a constatat că instanţa a reţinut o stare de fapt corespunzătoare probatoriului administrat şi a dat o bună încadrare juridică faptelor reţinute.
Sub aspectul pedepselor a constatat că acestea sunt proporţionale cu faptele săvârşite şi reflectă gradul de pericol social al faptelor săvârşite, cuantumul lor fiind de natură a conduce la realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
Inculpaţii F.I. şi G.I. nu au recunoscut săvârşirea faptelor, dar din probatoriul administrat, respectiv declaraţia martorului L.D., percheziţia domiciliată efectuată, coroborate cu declaraţia inculpaţilor M.D., D.M.G. şi M.E.C. rezultă şi participarea acestora la săvârşirea infracţiunii.
În privinţa cererii inculpatului D.M.G. de casare cu trimitere a cauzei spre rejudecare la prima instanţă, a constatat că nu există nici un temei pentru această soluţie şi nici nu s-a făcut dovada celor susţinute de inculpat.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpaţii D.M.G., F.I., G.I., M.D. şi M.E.C. care au criticat hotărârile sub aspectul individualizării pedepselor, în sensul că sunt prea mari.
Recursurile sunt nefondate.
Individualizarea pedepselor s-a realizat cu respectarea criteriilor prevăzute de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanţele dând eficienţă cuvenită atât pericolului social al faptelor săvârşite şi al împrejurărilor săvârşirii acestora, dar şi datele ce caracterizează persoana inculpaţilor.
Modul în care inculpaţii au pregătit săvârşirea infracţiunilor, respectiv, intrarea pe timp de noapte în domiciliile părţilor vătămate despre care cunoşteau că deţin valută şi alte bunuri, înarmarea cu pari şi cuţite, mascarea cu cagule, escaladarea zidului împrejmuitor şi tortura fizică şi psihică la care au fost supuse părţile vătămate vreme de 4 ore, printre ei numărându-se şi doi bătrâni şi un copil de 7 ani, sunt tot atâtea elemente care conferă faptelor săvârşite de inculpaţi un pericol social deosebit de ridicat.
Dacă la acestea se mai adaugă şi starea de recidivă (inculpatul D.M.G.), lipsa de ocupaţie a tuturor inculpaţilor, aspecte pe care instanţele le-au avut în vedere la individualizarea pedepselor pentru fiecare inculpat în parte, se poate concluziona că scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin aplicarea unor pedepse ferme.
Examinând cauza din oficiu se constată că nu sunt motive care să conducă la casarea hotărârilor, astfel că potrivit dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile inculpaţilor cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de inculpaţii D.M.G., F.I., G.I., M.D. şi M.E.C. împotriva deciziei nr. 189 din 12 mai 2003 a Curţii de Apel Timişoara, ca nefondate.
Compută din pedepsele aplicate, durata arestării preventive de la 3 mai 2002 la zi, pentru toţi inculpaţii.
Obligă pe fiecare recurent să plătească statului 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu în sumă de câte 400.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 octombrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 437/2003. Penal. Legea nr.56/1992. Recurs în... | CSJ. Decizia nr. 4372/2003. Penal → |
|---|
