CSJ. Decizia nr. 4374/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4374/2003
Dosar nr.3896/2003
Şedinţa publică din 9 octombrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 219 din 25 martie 2003, Tribunalul Dolj a condamnat pe inculpaţii:
- N.M. la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP);
- P.M. la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiţionate pentru restul de 278 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 141 din 26 aprilie 2001 a Judecătoriei Segarcea, iar în baza art. 39 alin. (2) C. pen., a fost contopit acest rest cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând să execute în total 7 ani închisoare.
Faţă de ambii inculpaţi s-au aplicat dispoziţiile art. 350 C. proc. pen., menţinându-se starea de arest şi potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus detenţia executată de fiecare inculpat de la 16 octombrie 2002, la zi.
În cauză s-au aplicat prevederile art. 64 şi art. 71 C. pen.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut în raport de materialul probator administrat respectiv, declaraţiile părţii vătămate D.L.L., ale martorilor G.G., B.F., D.D., C.C. coroborate cu recunoaşterile inculpaţilor, următoarea situaţie de fapt:
În seara zilei de 15 octombrie 2002, inculpaţii s-au deplasat cu trenul personal 9140 către oraşul Segarcea pentru rezolvarea unor probleme personale.
În tren, se afla şi partea vătămată D.L.L. care avea asupra sa o sacoşe voluminoasă ce a atras atenţia inculpaţilor. În jurul orei 21,00, când trenul se apropia de staţia C.F.R. Segarcea, cei doi inculpaţi, profitând de neatenţia părţii vătămate, în timp ce trenul oprise, au sustras sacoşa coborând în fugă pe partea opusă staţiei.
Sesizând fapta, partea vătămată a coborât în grabă din tren şi apoi a pornit în urmărirea inculpaţilor reuşind să-i ajungă în scurt timp. Pentru a păstra bunul sustras inculpatul P.M. a lovit partea vătămată cu un cuţit, producându-i o plagă tăiată la mâna dreaptă, iar inculpatul P.M. a aplicat un pumn în zona feţei, părţii vătămate, aşa încât, au reuşit să fugă cu sacoşa sustrasă asupra lor.
Urmare agresiunilor suferite, partea vătămată a prezentat leziuni de violenţă care au necesitat 7-8 zile îngrijiri medicale.
După ce s-au depărtat, inculpaţii au controlat conţinutul sacoşei şi constatând că aceasta conţinea cca. 25 kg hrean, pe care partea vătămată intenţiona să-l valorifice la piaţă, au aruncat plantele, păstrând asupra lor doar geanta recuperată ulterior de organele de poliţie.
Fapta descrisă săvârşită cu vinovăţie de inculpaţi a fost încadrată în dispoziţiile art. 211 alin. (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 169 din 10 aprilie 2002.
Împotriva sentinţei inculpaţii au declarat apel solicitând ca în raport de valoarea mică a prejudiciului creat prin infracţiune, de numai 50.000 lei, să fie reduse pedepsele sub limita minimă prin recunoaşterea de circumstanţe atenuante.
Verificând critica formulată în raport de actele dosarului, Curtea reţine nefondate apelurile inculpaţilor.
Aşa cum rezultă din probele administrate, circumstanţele în care fapta s-a consumat conturează pericolul social al infracţiunii determinat de modul în care inculpaţii au agresat partea vătămată în vederea păstrării bunului sustras.
S-a mai reţinut şi că nu poate fi ignorată nici împrejurarea că inculpaţii au săvârşit fapta în stare de recidivă N.M. fiind condamnat anterior la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea unei infracţiuni de complicitate la furt calificat executată în parte, urmare graţierii individuale de care a beneficiat.
Aşa fiind, prin Decizia penală nr. 326 din 3 iulie 2003, Curtea de Apel Craiova a respins apelurile declarate de cei doi inculpaţi, cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpaţii N.M. şi P.M., critica vizând individualizarea pedepsei.
Recursul este nefondat.
Pedepsele aplicate inculpaţilor sunt bine individualizate în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
S-a avut în vedere şi împrejurarea că ambii inculpaţi au mai fost condamnaţi pentru săvârşirea unor infracţiuni de furt şi că pedepsele aplicate sunt orientate către minimul special prevăzut de lege.
În consecinţă, cum nici din oficiu nu se relevă motive care să conducă la casarea hotărârilor, urmează ca în baza art. 3859 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să se respingă recursurile formulate de inculpaţii P.M. şi N.M., cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de inculpaţii N.M. şi P.M. împotriva deciziei penale nr. 326 din 3 iulie 2003 a Curţii de Apel Craiova, ca nefondate.
Compută din pedepsele aplicate, durata arestării preventive de la 16 octombrie 2002 la zi, pentru ambii inculpaţi.
Obligă pe fiecare recurent să plătească statului 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu în sumă de câte 400.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4373/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4376/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
