CSJ. Decizia nr. 4381/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4381/2003
Dosar nr. 3910/2003
Şedinţa publică din 9 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 100 din 27 mai 2003 pronunţată de Tribunalul Teleorman, în baza art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 41 şi art. 42 C. pen., art. 74 şi art. 76 C. pen. şi art. 99 şi următoarele C. pen., inculpatul I.E., la un an închisoare.
În baza art. 276 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41, art. 42, art. 74, art. 76 C. pen., art. 99 şi urm. C. pen., acelaşi inculpat a mai fost condamnat la un an închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa un an închisoare.
A fost menţinută starea de arest, computată durata detenţiei preventive şi obligat inculpatul să plătească unei părţi civile despăgubiri şi statului cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că în două rânduri, inculpatul şi-a însuşit conductori de cale ferată de la semnalul de intrare în staţia C.F.R. Roşiori de Vede Est.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel numai Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, care a fost admis şi prin Decizia nr. 418 din 11 august 2003, s-a revocat în temeiul art. 83 C. pen., beneficiul suspendării condiţionate a pedepsei de un an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa nr. 2 din 7 ianuarie 2003 a Judecătoriei Roşiori de Vede, pe care urmează să o execute alături de pedeapsa de un an închisoare deci în total 2 ani şi 6 luni închisoare.
Totodată, inculpatul a fost obligat să plătească despăgubirile civile în solidar cu partea responsabilă civilmente.
Împotriva acestor soluţii, inculpatul a declarat recurs fără a-l motiva.
Apărătorul a susţinut că acesta nu este admisibil deoarece inculpatul nu a declarat apel.
Susţinerea respectivă nu este întemeiată, întrucât prin Decizia de apel schimbându-se situaţia juridică a inculpatului în sensul agravării ei, este normal ca acesta să aibă la dispoziţie exercitarea unei căi de atac, pentru rezolvarea situaţiei respective.
Ca atare, recursul declarat de inculpat este admisibil.
Instanţa examinând din oficiu Decizia, constată că este legală şi temeinică sub toate aspectele.
Astfel, starea de fapt a fost bine stabilită pe baza probelor, care au fost complet administrate şi corect interpretate, iar sancţiunea penală aplicată reflectă gradul de pericol social al faptei şi făptuitorului, care a mai fost condamnat dar s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, ceea ce denotă că anterioara condamnare nu şi-a atins scopul educativ.
În consecinţă, recursul urmează să fie respins ca nefondat.
Întrucât inculpatul a fost judecat în stare de arest, urmează ca din pedeapsa aplicată să se compute durata detenţiei preventive.
Cheltuielile efectuate de stat cu ocazia soluţionării cauzei, în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei, vor fi restituite de către recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul I.E., împotriva deciziei nr. 418 din 11 august 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, ca nefondat.
Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 8 martie 2003, la zi.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 400.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4380/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4382/2003. Penal. Art.312 alin.1 c.pen. Recurs → |
|---|
