CSJ. Decizia nr. 4380/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4380/2003
Dosar nr. 2804/2003
Şedinţa publică din 9 octombrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 259/P/2002, Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor R.V. pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) şi alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 75 lit. c) din acelaşi cod;
I.V. pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) şi alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) din acelaşi cod;
T.I. pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) şi alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) din acelaşi cod şi
I.M. pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) şi alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele din acelaşi cod.
În fapt, s-a reţinut că în noaptea de 4 decembrie 2001, pe baza unei înţelegeri prealabile, inculpaţii au sustras din incinta SC M. SRL, 173 m cablu telefonic în valoare de 21.637.520 lei, aparţinând R. Călăraşi, care era predat SC E. SRL, în vederea montării pe şantierul de investiţii „Reţeaua de Telecomunicaţie locală”.
Prin sentinţa penală nr. 133 din 21 noiembrie 2002, Tribunalul Călăraşi a dispus schimbarea încadrării juridice, în temeiul art. 334 C. proc. pen., astfel:
Pentru inculpatul R.V., din infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) şi alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 75 lit. c) din acelaşi cod, în infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 75 lit. c) din acelaşi cod, texte de lege în baza cărora l-a condamnat la 5 ani închisoare;
Pentru inculpatul I.V., din infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) şi alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) din acelaşi cod, în infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) din acelaşi cod, texte de lege în baza cărora l-a condamnat la 4 ani închisoare;
Pentru inculpatul I.M., din infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) şi alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 99 din acelaşi cod, în infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele din acelaşi cod, texte de lege în baza cărora l-a condamnat la 3 ani închisoare;
Pentru inculpatul T.I., din infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) şi alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) din acelaşi cod, în infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) din acelaşi cod, texte de lege în baza cărora l-a condamnat la 5 ani închisoare.
S-a luat act că inculpaţii I.M. şi T.I. sunt arestaţi în altă cauză.
Inculpaţii R.V., I.V., T.I. şi I.M. (acesta din urmă în solidar cu părţile responsabile civilmente I.I. şi I.P.) au fost obligaţi la plata sumei de 21.637.520 lei, despăgubiri civile către SN R. SA.
În motivarea soluţiei de schimbare a încadrării juridice a faptei săvârşite, instanţa de fond a considerat că nu sunt aplicabile prevederile alin. (3) lit. b) art. 209 C. pen., deoarece bunurile sustrase nu erau înglobate într-o reţea de telecomunicaţii.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 143 din 11 martie 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de procuror.
Împotriva menţionatelor hotărâri au declarat recurs, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti invocând greşita încadrare juridică dată faptei supusă judecăţii, caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., cât şi cei patru inculpaţi, invocând greşita individualizare a pedepselor, caz de casare, prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Examinând hotărârile atacate, în raport de motivele de casare invocate în recursul parchetului, cât şi din oficiu se constată că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, din probele administrate, rezultând, fără dubiu că în noaptea de 4 decembrie 2001, pe baza unei înţelegeri prealabile, inculpaţii au sustras din incinta SC M. SRL 173 m cablu telefonic, în valoare de 21.637.520 lei, aparţinând R. Călăraşi, care urma să fie montat pe şantierul de investiţii „Reţeaua de Telecomunicaţii locală„.
Încadrarea juridică dată faptei de prima instanţă, însuşită de instanţa de apel în prevederile art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen., prin înlăturarea prevederilor alin. (3) lit. b) al acestui din urmă text de lege este greşită, însă, pentru următoarele considerente:
Potrivit alin. (3) lit. b) art. 209 C. pen., constituie infracţiunea de furt calificat, sustragerea de cabluri, linii, echipamente şi instalaţii de comunicaţii, radiocomunicaţii, precum şi componente de comunicaţii, fără a face vreo distincţie relativă la poziţionarea sau apartenenţa acestor bunuri.
Cu alte cuvinte, în cazul acestei forme agravante de furt, legea nu cere să fie întrunită cerinţa cumulativă ca bunurile respective să facă parte dintr-o reţea sau dintr-un sistem de comunicaţii.
Cum prin motivarea soluţiei dispusă în cauză, cele două instanţe au încălcat principiul „ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus„, întrucât acolo unde legea nu distinge, nu trebuie să se facă distincţii, soluţiile respective sunt supuse motivului de casare, prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.
În consecinţă, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, fiind întemeiat, urmează a fi admis, a se casa hotărârile atacate numai cu privire la încadrarea juridică a faptelor, care potrivit art. 334 C. proc. pen., urmează a fi schimbată astfel:
Pentru inculpatul R.V., din infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 75 lit. c) din acelaşi cod, în infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) şi alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 75 lit. c) din acelaşi cod, texte de lege în baza cărora inculpatului i se va aplica o pedeapsă de 5 ani închisoare;
Pentru inculpaţii T.I. şi I.V., din infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) din acelaşi cod, în infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) şi alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) din acelaşi cod, texte de lege în baza cărora inculpaţilor li se va aplica câte o pedeapsă de 5 ani închisoare;
Pentru inculpatul I.M., din infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele din acelaşi cod, în infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) şi alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele din acelaşi cod, texte de lege, în baza cărora inculpatului i se va aplica o pedeapsă de 4 ani închisoare;
Se va face aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pentru toţi inculpaţii.
Recursurile declarate de cei patru inculpaţi vor fi respinse, ca inadmisibile, întrucât sentinţa pronunţată de instanţa de fond nu a fost atacată cu apel de către inculpaţi, situaţie în care, potrivit art. 3851 alin. (4) C. proc. pen., hotărârea respectivă nu mai poate fi atacată cu recurs de către aceştia.
Totodată, inculpaţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Se va lua act că inculpaţii I.M. şi T.I. sunt arestaţi în altă cauză.
Onorariul pentru apărarea din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva sentinţei nr. 133 din 21 noiembrie 2002 a Tribunalului Călăraşi şi deciziei nr. 143 din 11 martie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, privind pe inculpaţii R.V., I.V., T.I. şi I.M.
Casează hotărârile pronunţate, numai cu privire la încadrarea juridică a faptelor.
Potrivit art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor, după cum urmează:
- pentru inculpatul R.V. din infracţiunea prevăzută de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 75 lit. c) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) şi alin. (3) lit. h) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 75 lit. c) C. pen., texte în baza cărora îl condamnă la 6 ani închisoare;
- pentru inculpaţii T.I. şi I.V. din infracţiunea prevăzută de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi g), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) şi alin. (3) lit. h) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., texte în baza cărora îi condamnă la câte 5 ani închisoare, fiecare.
- pentru inculpatul I.M. din infracţiunea prevăzută de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) şi alin. (3) lit. h) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), texte în baza cărora îl condamnă la 4 ani închisoare.
Face aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pentru toţi inculpaţii.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Respinge recursurile declarate de inculpaţii I.M. şi T.I., împotriva deciziei nr. 143 din 11 martie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia penală, ca inadmisibile.
Constată că recurenţii inculpaţi I.M. şi T.I. sunt arestaţi în altă cauză.
Obligă pe recurenţii inculpaţi I.M. şi T.I. să plătească statului, fiecare, 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu în sumă de câte 400.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul apărătorului din oficiu al inculpaţilor R.V. şi I.V., în sumă de câte 400.000 lei, va fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4378/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 4381/2003. Penal → |
|---|
