CSJ. Decizia nr. 4382/2003. Penal. Art.312 alin.1 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4382/2003
Dosar nr. 686/2003
Şedinţa publică din 9 octombrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Timiş, prin sentinţa penală nr. 746 din 9 octombrie 2002, pronunţată în dosar nr. 3242/2002, în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpaţii:
B.C., I.I., F.M. şi P.C., la câte:
- 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de stupefiante.
D.O., M.G. şi P.M., la câte:
- 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de stupefiante.
A interzis inculpaţilor drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevederilor art. 71 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi art. 350 C. proc. pen. a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor reţinerea şi arestul preventiv de la 10 februarie 2002, la 11 martie 2002, pentru inculpaţii B.C., I.I., F.M. şi P.C. şi de la 10 februarie 2002, la zi, pentru inculpaţii D.O., M.G. şi P.M. şi a menţinut starea de arest a inculpaţilor D.O., M.G. şi P.M.
În baza art. 118 lit. e) C. pen., a dispus confiscarea cantităţii de 15,150 kg. mercur metalic, ridicată de organele de poliţie de la inculpata F.M.
În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a obligat inculpaţii să plătească statului câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut următoarele:
În data de 10 februarie 2002 organele de poliţie din cadrul CZCCOA Timişoara au fost sesizate de martorul P.T. că i s-a oferit spre cumpărare o cantitate de mercur industrial. Martorul a declarat, că în aceeaşi zi i s-a oferit de către inculpatul D.O. o probă de 0,150 kg. Mercur, pentru a-l prezenta eventualelor persoane interesate pentru achiziţionarea întregii cantităţi.
Martorul s-a prezentat la CZCCOA Timişoara, unde a predat proba de mercur primită de la inculpat şi a făcut declaraţii în legătură cu activitatea infracţională ce urma să se deruleze astfel încât organele de poliţie au procedat la realizarea şi constatarea infracţiunii flagrante în după amiaza zilei de 10 februarie 2002.
Cu această ocazie, într-un autoturism parcat în imediata apropiere a unui imobil, au fost prinşi în flagrant în timp ce ofereau spre vânzare cantitatea de 15 kg mercur metalic de puritate înaltă inculpatul D.O., inculpata F.M. şi învinuita P.P.
După realizarea infracţiunii flagrante s-a procedat la efectuarea unei percheziţii la domiciliul inculpatei F.M., ocazie cu care au fost identificaţi şi ceilalţi inculpaţi.
În urma audierii, s-a stabilit următoarea stare de fapt:
La sfârşitul anului 2001 inculpata F.M., împreună cu inculpatul M.G. cunoscând că în oraşul Oneşti există persoane care deţin mercur industrial, au luat hotărârea să procure o cantitate din acest metal, pe care urmau să-l vândă. În aceste condiţii inculpatul M.G. l-a contactat telefonic pe inculpatul P.M. şi i-a solicitat acestuia să găsească persoana ce deţine mercur industrial, pentru a-l achiziţiona.
P.M. a luat legătura cu inculpatul P.C., informându-l pe acesta despre oferta făcută cu inculpaţii M.G. şi F.M. La rândul său inculpatul P.M. l-a contactat telefonic pe inculpatul I.I. în localitatea Oneşti, acesta spunându-i că deţine cantitatea de 15 kg de mercur industrial, pe care este de acord să o vândă.
Inculpatul P.M. l-a informat pe inculpatul P.C. că a găsit persoana care deţine mercur, iar acesta la rândul său a informat-o pe inculpata F.M., căreia i-a solicitat să trimită o persoană, pentru a aduce mercurul.
Astfel, în data de 08 februarie 2002, inculpatul B.C. împreună cu inculpatul M.G. s-au deplasat la domiciliul lui P.M., iar a doua zi, în 09 februarie 2002, toţi trei însoţiţi fiind de inculpatul P.M., s-au deplasat în oraşul Oneşti, unde l-au contactat pe inculpatul I.I., persoană ce deţinea mercurul. Acesta a luat mercurul şi toţi inculpaţii s-au deplasat din Oneşti în Timişoara, drum parcurs cu autoturismul proprietatea inculpatului B.C., autoturism ce a fost indisponibilizat în vederea confiscării.
Ajunşi în Timişoara inculpaţii P.C., I.I. şi P.M. au fost cazaţi la domiciliul inculpatei F.M. situat, iar inculpaţii F.M. şi B.C. s-au cazat la domiciliul învinuitei P.P. Cantitatea de 15.150 kg mercur industrial a fost depozitată la domiciliul inculpatei F.M.
Anterior acestei date, F.M. l-a contactat pe inculpatul D.O., pe care l-a informat că împreună cu M.G. deţine spre vânzare o cantitate de mercur alb. În aceste condiţii inculpatul D.O. s-a oferit să găsească un client dornic să achiziţioneze această cantitate de mercur.
Inculpatul D.O. l-a contactat pe martorul P.T., căruia i-a oferit spre vânzare cantitatea de 15 kg de mercur alb, oferindu-i şi o mostră de 0,150 kg, pentru a-şi face o părere despre cantitatea mercurului.
După ce martorul P.T. a încunoştinţat organele de poliţie despre oferta ce o primise, s-a procedat la realizarea şi constatarea infracţiunii flagrante, ocazie cu care au fost surprinşi inculpaţii D.O şi F.M. şi învinuita P.P., în timp ce ofereau spre vânzare cantitatea sus menţionată de mercur alb.
Din cercetările efectuate a rezultat că în cazul în care comercializarea mercurului s-ar fi realizat în municipiul Timişoara, iar acţiunea infracţională a acestora nu ar fi fost stopată, profitul rezultat din vânzarea mercurului s-ar fi împărţit după cum urmează, inculpatul I.I. ar fi primit 20 milioane lei, inculpatul D.O. 4 milioane lei, iar inculpaţii P.M., P.C., M.G., B.C şi F.M., câte 200 mărci germane.
În ceea ce priveşte provenienţa mercurului traficat în cauză, nu s-a putut stabili cu exactitate acest lucru, având în vedere că inculpatul I.I. a susţinut că l-ar fi achiziţionat de la persoane necunoscute din Oneşti, iar inculpata F.M. a susţinut că acest mercur ar fi aparţinut cumnatului său P.V., care a decedat în urmă cu 5 ani.
În ceea ce priveşte pe învinuita P.P., având în vedere că din materialul probator administrat în cauză, rezultă că în după amiaza zilei de 10 februarie 2002, aceasta a fost rugată de inculpata F.M. să o ajute să transporte la domiciliul inculpatei o plasă, până în parcarea situată în imediata apropiere a locuinţei acesteia fără a fi informată cu privire la faptul că în plasă se găseşte un recipient, care conţine mercur apreciindu-se că în sarcina acesteia nu s-a putut reţine săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 312 alin. (1) C. pen., lipsindu-i latura subiectivă, astfel că s-a dispus în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., scoaterea acesteia de sub urmărire penală sub aspectul săvârşirii infracţiunii.
Împotriva sentinţei penale nr. 746 din 9 octombrie 2002 au declarat apel inculpaţii P.M., M.G., P.C., F.M., B.C., D.O. şi I.I.
În motivare, inculpatul B.C. a solicitat în principal achitarea, pe motiv că nu a participat cu vinovăţia la comiterea faptei, iar în subsidiar a cerut suspendarea condiţionată a pedepsei.
Ceilalţi inculpaţi nu au contestat în motivele de apel vinovăţia, dar au solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate, arătând că acestea sunt prea mari, în raport de fapta comisă.
Curtea de Apel Timişoara a constatat că apelurile sunt întemeiate.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul B.C., Curtea apreciază, că motivul principal de apel nu poate fi luat în considerare, deoarece din probe a rezultat că el cunoştea caracterul ilegal al faptei sale. El a asigurat serviciile de transport pentru inculpatul M.G. şi a primit şi bani pentru aceasta. În acest context nu se poate susţine că nu ar exista latura subiectivă, astfel că nu se impune achitarea.
Examinând celelalte motive de apel invocate de inculpaţi, Curtea, examinând cauza în ansamblu, apreciază că pedepsele aplicate sunt prea mari în raport de criteriile prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), chiar dacă unii din inculpaţi au antecedente penale, nu se poate face abstracţie de pericolul concret al faptei.
Inculpaţii au traficat mercur într-o cantitate relativ mică (15 kg), astfel că pedepsele de câte 5 şi 4 ani aplicate sunt prea aspre.
Aşa fiind, prin Decizia penală nr. 500 din 18 decembrie 2002, s-a desfiinţat sentinţa în latura penală sub aspectul cuantumului pedepselor.
Rejudecând, s-au aplicat pedepse de câte 4 ani închisoare, pentru inculpaţii P.M., M.G. şi D.O. şi de câte 3 ani închisoare, pentru inculpaţii F.M., P.C., B.C. şi I.I., menţinând restul dispoziţiilor.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi inculpaţii M.G., D.O., P.M., B.C., I.I., F.M. şi P.C.
Parchetul a criticat hotărârea sub aspectul individualizării în sensul că pedepsele aplicate sunt prea blânde, avându-se în vedere că o parte din inculpaţi au antecedente penale.
Inculpaţii au criticat hotărârea tot sub aspectul individualizării pedepselor, solicitând în acest sens reducerea acestora şi aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.
Examinând cauza, sub aspectul motivelor invocate analizate, prin prisma dispoziţiilor art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., constată că atât recursurile inculpaţilor cât şi al Parchetului sunt nefondate.
Instanţa de apel a avut în vedere la individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor toate criteriile, prevăzute în dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că o reindividualizare în sensul reducerii acestora sau a majorării nu se impune.
Astfel, s-a dat eficienţă atât pericolului social al faptei săvârşite dar şi a modului în care a fost concepută fapta şi a participării fiecărui inculpat la săvârşirea faptei cât şi a datelor ce caracterizează persoana fiecăruia.
Examinând cauza din oficiu în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată că nu sunt motive care să conducă la casarea hotărârii astfel că, recursurile vor fi respinse potrivit dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi de către inculpaţii M.G., D.O., P.M., B.C., I.I., F.M. şi P.C., împotriva deciziei nr. 500 din 18 decembrie 2002 a Curţii de Apel Timişoara, ca nefondate.
Compută din pedepsele aplicate inculpaţilor M.G., D.O. şi P.M., durata arestării preventive de la 10 februarie 2002, la zi, pentru toţi.
Obligă pe recurenţii inculpaţi B.C., I.I., F.M. şi P.M. să plătească statului fiecare 1.000.000 lei şi pe D.O., P.C. şi M.G. fiecare 1.400.000 reprezentând cheltuieli judiciare, în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu în sumă de câte 400.000 lei pentru ultimii trei inculpaţi, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4381/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 4384/2003. Penal. Art.197 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
