CSJ. Decizia nr. 4451/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4451/2003
Dosar nr. 401/2003
Şedinţa publică din 14 octombrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 504 din 24 mai 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, în fond după casare, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpatul L.A., din art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 176 lit. d) C. pen. (2 fapte) în art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 176 lit. b) şi d) C. pen. (3 fapte) şi încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpatul N.A.C., din art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 176 lit. d) C. pen. (2 fapte) în art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 176 lit. b) şi d) C. pen. (3 fapte).
În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 176 lit. b) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul L.A. la 3 pedepse de câte 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., s-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), b), c), d), f) şi h) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), acelaşi inculpat a fost condamnat la 8 ani închisoare, s-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 279 alin. (1) C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la 3 ani închisoare; s-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), b), c), d), f) şi h) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), acelaşi inculpat a fost condamnat la 8 ani închisoare; s-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 279 alin. (1) C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la 3 ani închisoare; s-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului L.A., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., s-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost menţinută starea de arest a inculpatului în baza art. 350 C. proc. pen. şi conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat prevenţia acestuia de la 22 aprilie 1997 la zi.
În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 176 lit. b) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul N.A.N.C. la 3 pedepse la câte 9 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 65 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), b), c), d), f) şi h) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la 7 ani închisoare; s-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 33 lit. a) C. pen., raportat la art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului N.A.N.C., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 9 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.; s-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului N.A.N.C., pentru infracţiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului în baza art. 350 C. proc. pen., iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat prevenţia acestuia de la 22 aprilie 1997 la zi, respectiv 24 mai 2002.
În baza art. 14, raportat la art. 346 C. proc. pen., s-a luat act că părţile vătămate A.O., A.M.O., A.A. şi G.M. nu s-au constituit părţi civile în cauză, ca şi Spitalul Clinic de Urgenţă.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul L.A. să plătească suma de 6.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, iar inculpatul N.A.N.C. suma de 5.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut că, la începutul lunii aprilie 1997, inculpaţii L.A., N.A.N.C. şi I.A.M. (ultimul condamnat în aceeaşi cauză printr-o hotărâre anterioară) au hotărât ca să sustragă prin orice mod, bunuri sau alte valori din locuinţa familiei A. din Bucureşti, str. Occidentului.
În acest scop, inculpaţii au supravegheat de mai multe ori locuinţa familiei vizate, din podul casei în care locuia inculpatul I.A.M., situată lângă curtea familiei A.
La iniţiativa inculpatului L.A., cei trei inculpaţi au pus la cale următorul plan de acţiune. După ce se asigurau că familia A. nu este acasă, inculpaţii urmau să pătrundă mascaţi cu cagule, prin geamul de la bucătărie, lăsat tot timpul deschis, având asupra lor o substanţă narcotică şi eventual o armă, pentru a determina pe membrii familiei, să le dea banii şi valorile pe care le deţineau.
Totodată, inculpatul L.A., considerat „creierul acţiunii” a pregătit un rucsac în care a pus o armă de vânătoare, calibrul 12, încărcată cu două cartuşe, armă care era proprietatea bunicului său M.I.V., un levier, o sticluţă cu cloroform, două lanterne electrice, tifon, o pipetă, un briceag, 3 cagule, mănuşi din piele şi două măşti din tifon, de tipul celor chirurgicale.
Astfel pregătiţi, inculpaţii au stabilit să pună planul în aplicare în noaptea de 21 aprilie 1997. În acest scop, inculpatul L.A. a adus în podul casei inculpatului I.A.M. rucsacul cu cele arătate mai sus, şi toţi trei au supravegheat locuinţa familiei A. Până, în jurul orelor 1,30, când inculpaţii L.A. şi N.A.N.C. au hotărât să înceapă acţiunea.
În acest moment inculpatul I.A.M., care informase pe ceilalţi inculpaţi asupra faptului că familia A. deţine mari sume de bani în lei şi valută, precum şi bijuterii şi participase la plănuirea şi pregătirea acţiunii, a renunţat să mai participe la faptă.
Totuşi, ceilalţi doi inculpaţi, L.A. şi N.A.N.C. au hotărât să continue acţiunea şi, conform planului, din podul inculpatului I.A.M. au coborât pe gardul familiei A., de unde primul inculpat a tăiat firul aerian de telefon, apoi de pe garaj, au intrat în curte.
Nu au fost simţiţi de câini, deoarece în seara respectivă, inculpatul I.A.M. le-a dat cârnaţi injectaţi cu somnifere.
Din curte, cei doi inculpaţi au pătruns prin geamul deschis de la bucătărie, unde s-au descălţat şi au înmuiat fiecare tifoanele cu cloroform şi având încă din pod cagulele pe cap, s-au îndreptat spre camera unde dormeau soţii O. şi M.O.A., lăsând în hol rucsacul şi arma de vânătoare. Inculpatul N.A.N.C. luase un cuţit din bucătărie.
Pătrunzând în dormitor, inculpaţii au pus tifoanele cu cloroform pe căile respiratorii ale soţilor A., dar nu au reuşit să-i aducă în stare de inconştienţă datorită reacţiei acestora şi a început o luptă, părţile lovindu-se reciproc.
Zgomotele produse a trezit pe ceilalţi locatari ai imobilului şi G.M., bunica părţii vătămate A.M.O. şi A.A.Şt., fiica părţilor vătămate, care dormeau într-o cameră apropiată, au sărit în ajutorul părţilor vătămate.
Lupta dintre aceştia a continuat în dormitor, apoi în sufragerie şi în holul locuinţei.
La un moment dat, inculpatul N.A.N.C., folosindu-se de cuţitul luat din bucătărie, a lovit pe partea vătămată G.M., provocându-i leziuni care au necesitat 35-40 zile de îngrijiri medicale şi i-au pus în pericol viaţa, precum şi pe partea vătămată A.M.O., leziuni care au necesitat 24-26 zile de îngrijiri medicale.
În acelaşi timp inculpatul L.A. l-a lovit pe A.O., provocându-i leziuni care au necesitat 25 zile de îngrijiri medicale.
Pentru a-şi asigura scăparea, inculpatul L.A. ajungând în holul imobilului, a luat arma de vânătoare şi a tras un foc asupra părţii vătămate A.O. „care-l urmărea, dar care într-un reflex de autoapărare a deviat orientarea armei în jos, astfel proiectilul a intrat în parchet.
De asemenea, aceeaşi parte vătămată a evitat şi focul de armă tras de celălalt inculpat şi a reuşit să ia arma inculpatului L.A. şi să-l lovească cu aceasta.
După aceea, partea vătămată a mers în biroul său de unde a luat un pistol marca Valtro, calibru 9 mm, cu gaz iritant lacrimogen şi a reuşit să-i scoată afară pe inculpaţi din locuinţă.
Totuşi, în această ultimă fază, partea vătămată menţionată a fost lovită în cap cu un levier.
Sentinţa penală nr. 504 din 24 mai 2002 a fost apelată de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul L.A.
Parchetul a criticat această hotărâre pentru greşita individualizare a pedepselor, considerându-le prea mici, insuficiente, pentru greşita achitare a inculpatului N.A.N.C., pentru infracţiunea prevăzută de art. 279 C. pen. şi pentru omisiunea confiscării a unor bunuri care au servit la săvârşirea infracţiunilor.
Apelantul inculpat L.A. a susţinut că nu a avut intenţia de a suprima viaţa părţilor vătămate ci numai de a le sustrage bani şi alte valori, solicitând să fie achitat pentru tentativă la infracţiunea de omor, iar în subsidiar să i se reducă pedepsele.
Prin Decizia penală nr. 669 din 15 octombrie 2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul L.A. împotriva sentinţei penale nr. 504 din 24 mai 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală şi a dedus arestarea preventivă a inculpaţilor L.A. şi N.A.N.C. de la 22 aprilie 1997, la zi.
Totodată, l-a obligat pe apelantul inculpat L.A. să plătească statului suma de 500.000 lei cheltuieli judiciare.
S-a dispus ca onorariul apărătorului intimatului inculpat N.A.N.C., în sumă de 300.000 lei să se suporte din fondul Ministerului de Justiţiei.
Împotriva sus-menţionatei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul L.A.
Prin notele scrise depuse la dosar, la instanţa de recurs, intimatul inculpat N.A.N.C. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 23/1969, privind executarea pedepselor.
Excepţia este inadmisibilă, deoarece Curtea constată, conform art. 23 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, că soluţionarea cauzei, având ca obiect judecarea recursurilor declarate, nu depinde de legea invocată ca fiind neconstituţională.
Cu privire la recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Se susţine că atât Decizia, cât şi sentinţa sunt nelegale şi netemeinice, deoarece:
1. În mod greşit, instanţele au reţinut în sarcina inculpaţilor L.A. şi N.A.N.C. trei tentative la infracţiunea de omor deosebit de grav, în loc de o singură infracţiunea pentru fiecare inculpat.
Oral, s-a mai susţinut că trebuie să se facă şi aplicarea art. 175 lit. a) C. pen.
2. Instanţele nu au făcut o justă individualizare a pedepselor aplicate celor doi inculpaţi, nefiind îndestulătoare pentru atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen. şi
3. Greşita achitare a inculpatului N.A.N.C. pentru infracţiunea de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen.
Primele două motive formulate sunt fondate.
Infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 176 lit. b) C. pen., privind omorul săvârşit asupra două sau mai multe persoane, este o infracţiune complexă, întrucât implică, în conţinutul său, cel puţin două fapte de omor.
Fiind vorba deci de o infracţiune unică, în cazul în care în aceeaşi împrejurare, chiar prin săvârşirea unor acţiuni diferite, s-a urmărit, ori acceptat uciderea a cel puţin două persoane, a căror viaţă a fost salvată, trebuie reţinută o singură tentativă de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20, raportat la art. 176 lit. b) C. pen., iar nu mai multe tentative de omor deosebit de grav, în concurs real.
Ca urmare, reţinerea de către instanţa de fond şi de instanţa de apel, a trei tentative de omor deosebit de grav prevăzute de art. 20, raportat la art. 176 lit. b) şi d) C. pen., este greşită.
Totodată, se constată că instanţele au făcut greşit aplicarea agravantei prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen., la tentativele la infracţiunea de omor deosebit de grav (săvârşirea infracţiunii de către inculpaţii majori împreună cu un minor), deşi au reţinut că inculpatul minor I.A.M. nu a participat la aceste fapte, ci numai la tentativa de tâlhărie sub forma complicităţii.
Pe de altă parte, se constată că, deşi instanţele au reţinut în cauză existenţa unei deliberări anterioare, o chibzuire suficientă, o meditare şi asupra aspectului tactic şi pregătirea cu cele necesare, deci a premeditării, totuşi au omis să examineze infracţiunea contra vieţii, sub aspectul încadrării juridice în art. 20, raportat şi la art. 175 lit. a) pe lângă art. 176 lit. b) şi d) C. pen.
La stabilirea pedepselor pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174, art. 175 lit. a) şi art. 176 lit. b) şi d) C. pen., urmează a se ţine seama de gravitatea deosebită a faptei, de împrejurările şi modalitatea de săvârşire, precum şi de pericolul social sporit al persoanei inculpaţilor, care impun aplicarea unor pedepse sporite faţă de cele anterioare, în măsură să satisfacă cerinţele art. 72 şi art. 52 C. pen.
Critica referitoare la soluţia de achitare a inculpatului N.A.N.C. pentru infracţiunea de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen., nu este fondată.
Se constată că atât instanţa de fond, cât şi cea de apel, au făcut o judicioasă analiză a împrejurărilor de fapt, conchizând corect că, în contextul evenimentelor care aveau loc, fapta inculpatului N.A.N.C. de a trage un foc cu arma procurată şi transportată de către inculpatul L.A. nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen., care presupune o activitate cu oarecare caracter continuu de repetabilitate neputându-se considera că arma a ieşit din posesia inculpatului L.A.
Cu privire la recursul declarat de inculpatul L.A.
A susţinut că el nu poate fi condamnat pentru tentativă la infracţiunea de omor asupra părţii vătămate A.M.O., lipsind intenţia delictuoasă specifică acestei infracţiuni, întrucât loviturile primite de acesta nu au fost de natură să-i pună în pericol viaţa.
Se solicită, în principal, admiterea recursului şi achitarea pentru această faptă, iar în subsidiar, reducerea pedepselor, prin aplicarea dispoziţiilor art. 74 C. pen.
Criticile nu sunt fondate.
Intenţia de a ucide părţile vătămate pentru a le jefui, inclusiv în ce priveşte partea vătămată A.M.O., a fost corect reţinută de instanţele de judecată, în concordanţă cu probele administrate, respectiv înarmarea inculpaţilor cu o armă de vânătoare şi folosirea acesteia şi alte acte agresive cu corpuri dure, vizând capul şi alte părţi ale corpului. Astfel, această parte vătămată a suferit un traumatism cranio-cerebral şi multiple plăgi şi contuzii.
Numai rezistenţa îndârjită, atât a acesteia, cât şi a soţului ei, au făcut ca rezultatul hotărârii inculpaţilor de a le suprima viaţa, să nu se producă.
În ceea ce priveşte pedeapsa aplicată, se impune a se majora în recursul procurorului şi nicidecum a se reduce.
Nu se poate reţine şi aplica circumstanţe atenuante, avându-se în vedere gravitatea faptelor săvârşite şi pericolul social sporit al persoanei inculpatului, „creierul” acţiunii respective, care nu este la prima încălcare a legii penale.
Totodată, se constată că nu sunt elemente care să fie de natură a uşura, în asemenea măsură, răspunderea penală a inculpatului, încât să impună reducerea pedepsei.
Cum nu se constată nici motive care se pot lua în considerare din oficiu, recursul declarat de inculpatul L.A. este nefondat, urmând a se respinge ca atare conform art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.
Considerând că aspectele negative în soluţionarea cauzei, constatate cu prilejul examinării recursului procurorului, constituie cazurile de recurs prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 14 şi 17 C. proc. pen., urmează, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) din acelaşi cod, a se admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, împotriva deciziei penale nr. 669 din 15 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, privind pe inculpaţii L.A. şi N.A.N.C.
A se casa Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 504 din 24 mai 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, cu privire la încadrarea juridică a faptelor de tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav şi la cuantumul pedepselor.
Se va înlătura aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. şi descontopi pedepsele rezultante aplicate inculpaţilor L.A. şi N.A.N.C. în pedepsele componente.
Apoi, conform art. 334 C. proc. pen., urmează a schimba încadrarea juridică pentru aceşti doi inculpaţi, din art. 20, raportat la art. 174 şi art. 176 lit. b) şi d), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. (trei infracţiuni fiecare) într-o infracţiune prevăzută de art. 20, raportat la art. 174, art. 175 lit. a) şi art. 176 lit. b) şi d) C. pen. (o singură infracţiune pentru fiecare), texte de lege în baza cărora, va condamna pe inculpatul L.A. la pedeapsa de 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., iar pe inculpatul N.A.N.C. la pedeapsa de 11 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., se vor contopi pedepsele aplicate sus-menţionaţilor inculpaţi, urmând ca inculpatul L.A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., iar inculpatul N.A.N.C., pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate se vor menţine.
Recursul declarat de inculpatul L.A. se va respinge, ca nefondat.
Cererea de sesizare a Curţii Constituţionale privind excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 23/1969 privind executarea pedepselor, formulată de intimatul inculpat N.A.N.C., fiind inadmisibilă, se respinge ca atare.
Din durata pedepselor aplicate celor doi inculpaţi, se va deduce timpul arestării preventive de la 22 aprilie 1997, până la data pronunţării prezentei decizii.
Recurentul inculpat L.A. va fi obligat să plătească suma de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 669 din 15 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II–a penală, privind pe inculpaţii L.A. şi N.A.N.C.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 504 din 24 mai 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II–a penală, cu privire la încadrarea juridică a infracţiunilor prevăzute de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 176 lit. b) şi d) C. pen., şi la cuantumul pedepselor.
Înlătură art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă (pentru inculpatul L.A.) de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în pedepsele componente de:
- 3 pedepse de câte 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 176 lit. b) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.;
- 8 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), b), c), d), f) şi h) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);
- 3 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă (pentru inculpatul N.A.N.C.) de 9 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în pedepsele componente de:
- 3 pedepse de câte 9 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 176 lit. b) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.;
- 7 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), b), c), d), f) şi h) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.
Conform art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică (pentru inculpaţii L.A. şi N.A.N.C.) din infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 176 lit. b) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. (trei fapte) în infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. a) şi art. 176 lit. b) şi d) C. pen. (o singură infracţiune pentru fiecare), texte în baza cărora condamnă pe inculpatul L.A. la pedeapsa de 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., iar pe inculpatul N.A.N.C. la pedeapsa de 11 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate inculpatului L.A., urmând ca, în final, acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate inculpatului N.A.N.C., urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Menţine restul dispoziţiilor hotărârilor atacate.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.A. împotriva aceleiaşi decizii.
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale privind excepţia de neconstituţionalitate asupra unor texte din Legea nr. 23/1969 privind executarea pedepselor, formulată de intimatul inculpat N.A.N.C.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului L.A. durata arestării preventive de la 22 aprilie 1997, până la 14 octombrie 2003.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului N.A.N.C. durata arestării preventive de la 22 aprilie 1997, până la 14 octombrie 2003.
Obligă recurentul inculpat la 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4448/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 4456/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen.... → |
|---|
