CSJ. Decizia nr. 4447/2003. Penal. 189 alin.2 c.pen. Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.4447/2003

Dosar nr. 4681/2002

Şedinţa publică din 13 octombrie 2003

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 105 din 15 februarie 2002, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 4690/2000 s-a respins cererea de restituire a cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova.

1. În baza art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul I.A. zis S.G. la 2 pedepse de câte 10 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

În baza art. 211 alin. (2) lit. d) şi f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul I.A. la pedeapsa de 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

În baza art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată pentru restul de 2 ani, 5 luni şi 21 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani şi 6 luni, aplicată prin sentinţa penală nr. 2198 din 5 noiembrie 1997 a Judecătoriei Tulcea, rest pe care l-a contopit cu fiecare din pedepsele aplicate prin prezenta cauză: de 10 ani pentru art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen. (două pedepse), 7 ani pentru art. 211 alin. (2) lit. d) şi f) C. pen., 3 ani pentru art. 323 alin. (1) C. pen.

În baza art. 33 şi art. 34 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 20 februarie 2000 la zi.

2. În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului A.M. din două infracţiuni prevăzute de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen. şi o infracţiune prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în două infracţiuni prevăzute de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen. şi o infracţiune prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 189 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul A.M. zis T. la două pedepse de câte 10 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

În baza art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată pentru restul de un an, 11 luni şi 22 zile din pedeapsa de 7 ani aplicată prin sentinţa penală nr. 27/1995 a Judecătoriei sector 4 Bucureşti, rest pe care l-a contopit cu fiecare din pedepsele aplicate în prezenta cauză: 10 ani închisoare, pentru infracţiunile prevăzute de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen. (două pedepse de 10 ani) şi 3 ani pentru art. 323 alin. (1) C. pen.

În baza art. 33 şi art. 34 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 20 februarie 2000 la zi.

3. În baza art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul S.I. la pedeapsa de 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

În baza art. 323 alin. (1) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

În baza art. 33 şi art. 34 C. pen., inculpatul S.I. va executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

În baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus arestarea inculpatului în vederea executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 14 februarie 2000, la 1 martie 2001.

4. În baza art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul S.S. la pedeapsa de 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

În baza art. 323 alin. (1) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

În baza art. 33 şi art. 34 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a dispus arestarea inculpatului şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 14 februarie 2000, la 1 martie 2001.

5. În baza art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul I.S. la pedeapsa de 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

În baza art. 293 C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

În baza art. 323 alin. (1) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

În baza art. 33 şi art. 34 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

În baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus arestarea inculpatului şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 21 februarie 2000, la 1 martie 2001.

6. În baza art. 26, raportat la art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., a condamnat pe inculpata L.L.C. la pedeapsa de 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

În baza art. 211 alin. (2) lit. d) şi f) C. pen., a condamnat pe aceeaşi inculpată la pedeapsa de 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

În baza art. 323 alin. (1) C. pen., a condamnat pe aceeaşi inculpată la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

În baza art. 33 şi art. 34 C. pen., inculpata va executa pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

În baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus arestarea inculpatei şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 14 februarie 2000, la 1 martie 2001.

7. În baza art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.M. la două pedepse de câte 10 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

În baza art. 323 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

În baza art. 33 şi art. 34 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus perioada arestării provizorii de la 23 noiembrie 2000, la 28 decembrie 2000.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus arestarea inculpatului în vederea executării pedepsei.

8. În baza art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul T.M.M. zis P. la pedeapsa de 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

În baza art. 323 alin. (1) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

În baza art. 33 şi art. 34 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

În baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus arestarea inculpatului şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 16 august 2000, la 1 martie 2001.

9. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul T.A.Şt. zis A., pentru infracţiunea prevăzută de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen. (două fapte).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitat acelaşi inculpat, pentru infracţiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen.

S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv de la 26 mai 2001, la 26 iulie 2001.

10. În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul P.I.Şt. zis Ş., pentru infracţiunea prevăzută de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen. (două fapte).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitat acelaşi inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen.

S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv de la 26 mai 2001, la 26 iulie 2001.

11. În baza art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul S.F. la pedeapsa de 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

În baza art. 323 alin. (1) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

În baza art. 33 şi art. 34 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

În baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 86⁹ C. pen., s-a revocat executarea la locul de muncă a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 854/1999 a Judecătoriei sector 3 Bucureşti, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 84 din 25 ianuarie 2000 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.

În baza art. 40 C. pen., s-a contopit pedeapsa de 3 ani, aplicată prin sentinţa penală nr. 854/1999 a Judecătoriei sector 3 Bucureşti, cu pedeapsa de 6 ani aplicată prin prezenta cauză, astfel că în final inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus arestarea inculpatului şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus detenţia de la 25 august 2000, la 1 martie 2001.

12. În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul R.G. zis D., pentru infracţiunea prevăzută de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen. (două fapte).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul R.G. pentru infracţiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen.

S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv de la 3 iunie 2001 până la punerea sa efectivă în libertate.

S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.

S-a luat act că partea vătămată D.C. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

A obligat pe inculpatul I.A. la echivalentul în lei a sumei de 500 dolari S.U.A. către partea vătămată R.V., domiciliat în Mizil, judeţul Prahova.

A fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea vătămată R.V. şi a obligat pe inculpaţii I.A., A.M., B.M., S.I., S.S., I.S., L.L.C., T.M.M.l, S.F., în solidar, la plata sumei de 150.000.000 lei reprezentând daune morale.

În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpaţii A.M., S.I., S.S., I.S., L.L.C., T.M.M.l, B.M. la câte 6.250.000 lei cheltuieli judiciare către stat şi pe inculpaţii I.A., S.F. la câte 6.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariu avocat oficiu de câte 350.000 lei pentru fiecare, s-au avansat din fondul Ministerului Justiţiei.

Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul pe baza probelor administrate a reţinut în fapt că în ziua de 11 ianuarie 2000, inculpatul B.M. a comunicat prietenilor săi faptul că autoturismului său marca MERCEDES i-a fost spart parbrizul din spate şi din interior i-a fost sustrasă o geacă din piele în care se aflau 420.000 dolari S.U.A., 30.000 mărci germane, 2.000 lire sterline, 120.000.000 lei şi circa 300 grame bijuterii din aur. Totodată, inculpatul B.M. a afirmat că bănuiţi ca autori ai furtului sunt partea vătămată R.V., al cărui autoturism a fost observat în apropierea locului faptei şi prietenii acestuia, D.C. şi M.C. Oferind o recompensă substanţială pentru recuperarea sumei de bani furate şi pentru prinderea autorilor faptei, inculpatul B.M. a solicitat sprijinul inculpatului I.A. zis S.G., care era cunoscut ca o persoană respectată în cadrul lumii interlope din Bucureşti, fiind cunoscut totodată ca „recuperator” şi dispunând de o echipă specializată pentru acest gen de infracţiuni şi organizată într-o structură de tip mafiot, subordonaţii acestuia având funcţii de „colonel”, „locotenent” sau „soldat”.

În cursul serii zilei de 11 ianuarie 2000, la sediul firmei inculpatului B.M., situat în str. Plevnei din Bucureşti, în afară de inculpatul I.A. şi echipa sa, s-au mai prezentat inculpaţii A.M., S.S., S.I., I.S., inculpaţii T.M.M.l, T.A.Şt., S.F., P.I.Şt. şi R.Şt., precum şi martorii B.F. şi N.A.V. După spusele acestuia din urmă, la sediul firmei inculpatul B.M., ca de altfel şi la discoteca acestuia D., se aflau cel puţin 50-60 persoane, angajaţi ai inculpatului B.M., care aşteptau să primească ordine de la acesta. În urma unor convorbiri telefonice purtate între inculpaţii B.M. şi A.M. cu martorul D.C., inculpaţii P.I.Şt. şi T.A.Şt. cu martorul D.C., precum şi între D.C. şi prietenul acestuia, partea vătămată R.V., partea vătămată a fost atrasă la sediul firmei inculpatului B.M. în vederea clarificării situaţiei privind banii furaţi.

În jurul orelor 22,00 – 22,30, partea vătămată R.V. s-a deplasat la sediul firmei inculpatului B.M., în str. Plevnei din Bucureşti, cu autoturismul său personal despre care se afirmase că fusese observat în apropierea locului faptei de furt în aceeaşi zi.

Partea vătămată a fost întâmpinată de inculpaţii B.M., A.M. şi I.A. a fost introdusă într-unul din birourile societăţii unde a fost supusă agresiunilor fizice şi morale, pentru a fi determinată să restituie suma de bani presupus furată de partea vătămată de la inculpatul B.M. În timp ce partea vătămată era supusă agresiunilor fizice, inculpaţii I.A., T.A.Şt. şi P.I.Şt. au purtat mai multe convorbiri telefonice cu martorul D.C. căruia i-au comunicat faptul că partea vătămată se afla la sediul firmei inculpatului B.M. şi nu va fi eliberată până în momentul în care va restitui banii furaţi. Totodată, martorului D.C. i s-a cerut să discute telefonic cu partea vătămată pentru a o determina să restituie suma de bani presupus furată.

Pentru a nu mai fi supus agresiunilor fizice şi morale, partea vătămată R.V. a afirmat în faţa celor prezenţi că ar fi participat la săvârşirea furtului împreună cu partea vătămată D.C., cunoscând faptul că acesta este conducător auto la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 6 Bucureşti şi sperând totodată că va reuşi să creeze o temere în conştiinţa agresorilor, prin invocarea instituţiilor publice. Partea vătămată a constatat că invocarea instituţiilor publice nu este de natură să schimbe atitudinea agresorilor săi, fapt confirmat de însăşi împrejurarea că aceştia i-au cerut să îi conducă la domiciliul părţii vătămate D.C. Înainte de plecarea la domiciliul părţii vătămate D.C., inculpatul I.A. şi-a însuşit din portmoneul părţii vătămate R.V. suma de 500 dolari S.U.A., afirmând, după spusele părţii vătămate că suma respectivă reprezintă „plată pentru deranjul său”. Partea vătămată R.V. a afirmat că în portmoneu a avut suma de 2.000 dolari S.U.A., fapt confirmat şi de concubina sa, martora N.M.

În cursul nopţii de 11 ianuarie 2000, în jurul orelor 4,00, partea vătămată R.V. a fost transportată la domiciliul părţii vătămate D.C., cu autoturismul aparţinând inculpatului B.M., condus de acesta, în autoturism aflându-se I.A. şi A.M.. Ajunşi în faţa imobilului în care domicilia partea vătămată D.C., partea vătămată R.V. a purtat o discuţie telefonică cu acesta, folosind telefonul său mobil şi a rugat-o să coboare în faţa blocului, sub pretextul că are nevoie să îi restituie o sumă de bani pe care i-o înmânase cu o zi înainte. Partea vătămată D.C. a coborât în faţa blocului fiind îmbrăcat cu o pijama peste care îmbrăcase un trening şi a fost imediat flancată şi lovită de cei trei inculpaţi, după care a fost introdusă în autoturismul inculpatului B.M. în care se afla şi partea vătămată R.V., cele două părţi vătămate au fost transportate înapoi la sediul firmei inculpatului B.M. În perioada în care cei sus-menţionaţi erau plecaţi la domiciliul părţii vătămate D.C., martorul D.C. împreună cu M.C. şi alţi 4-5 prieteni, s-au deplasat la sediul firmei inculpatului B.M. unde au aflat de la învinuiţii P.I.Şt. şi T.A.Şt. că partea vătămată R.V., împreună cu inculpaţii B.M., I.A. şi A.M. erau plecaţi la domiciliul părţii vătămate D.C., odată cu aceştia plecând şi martorul B.F. Totodată învinuiţii i-au comunicat martorului D.C. că partea vătămată R.V. a recunoscut că este autorul furtului, împreună cu partea vătămată D.C.

Observând că la sediul firmei inculpatului B.M. există circa 30-40 persoane şi o stare foarte tensionată, martorul D.C. s-a reîntors acasă, rugându-l pe martorul M.C. să aştepte întoarcerea inculpaţilor şi a părţilor vătămate şi să-i comunice acest lucru.

După plecarea sa, martorul D.C. a fost înştiinţat telefonic despre reîntoarcerea inculpaţilor şi a părţilor vătămate, de către prietenul său M.C., acesta afirmând că a fost ameninţat cu pistolul de către inculpatul I.A. şi oamenii acestuia care aveau cagule pe faţă şi erau înarmaţi fiind obligat să părăsească împrejurimile firmei inculpatului B.M., în caz contrar fiind ameninţat cu moartea. Părţile vătămate R.V. şi D.C. au fost agresate fizic şi moral de către inculpaţii B.M., I.A. şi A.M., cerându-li-se să restituie banii furaţi. Partea vătămată a încercat încă o dată să scape de agresiunile fizice la care era supus, afirmând că furtul banilor a fost săvârşită de el, împreună cu prietenii săi D.C. şi M.C. După această afirmaţie, martorul D.C. a fost sunat pe telefonul mobil de către inculpaţii I.A. şi A.M., care i-au cerut să restituie banii furaţi, fiind totodată ameninţat cu moartea. Pentru a scăpa de eventualele agresiuni, martorul D.C. a părăsit municipiul Bucureşti, plecând în Ploieşti unde a locuit la prietenul său, S.G.C.

D.C. a aflat în zilele următoare că locuinţa părinţilor săi din localitatea Greceanca, judeţul Buzău, a fost incendiată, fapt confirmat telefonic de inculpatul B.M. şi alte persoane din anturajul acestuia, care nu au fost nominalizate, explicându-i-se faptul că incendierea reprezintă doar un „avertisment”. În perioada 11 – 13 ianuarie 2000, D.C. a fost sunat telefonic şi de martorul B.F. care i-a confirmat faptul că partea vătămată R.V. este sechestrată de oamenii inculpatului B.M. şi ai inculpaţilor I.A. şi A.M., este supus agresiunilor fizice şi va fi reţinut de aceştia până în momentul în care vor fi recuperaţi banii sustraşi de la inculpatul B.M. În grupul care se ocupa de recuperarea banilor a apărut şi învinuitul R.G. zis D. care, la rândul său, a exercitat agresiuni fizice şi morale asupra părţilor vătămate în vederea determinării acestora să restituie suma de care erau acuzaţi că au sustras-o.

Agresiuni fizice asupra părţii vătămate R.V. au fost exercitate şi de inculpatul S.F. care, drept răzbunare pentru o cauză civilă dedusă judecăţii în care au fost adversari, i-a fracturat părţii vătămate degetul mic de la mâna stângă.

Cele două părţi vătămate au fost păzite în permanenţă de inculpaţii S.I., S.S. şi I.S., precum şi de inculpaţii T.M.M.l, T.A.Şt., P.I.Şt. şi S.F. Totodată, în locurile în care părţile vătămate au fost sechestrate, s-a prezentat şi inculpata L.L.C., prietena inculpatului S.S., aceasta acceptând tratamentul dureros aplicat părţilor vătămate de către inculpaţi, constând în agresiuni fizice şi morale, părţile vătămate fiind lovite cu pumnii şi picioarele, precum şi cu diferite obiecte contondente (răngi de fier, cozi de lopată) sau fiind arşi cu bări de oţel înroşite în foc.

În ziua de 18 ianuarie 2000, martorul D.C. a sesizat organele de poliţie din Bucureşti cu faptul că partea vătămată R.V. este lipsită de libertate în mod ilegal, acelaşi lucru fiind făcut şi de martora N.M., concubina aceleiaşi părţi vătămate la data de 20 ianuarie 2000.

Partea vătămată R.V. a fost mutată şi lipsită de libertate în mod ilegal în mai multe imobile aparţinând inculpatului B.M., de pe raza municipiului Bucureşti, în speţă, la discoteca D. şi la un imobil de pe str. Intrarea Guliver, până în ziua de 7 februarie 2000, în aceste imobile fiind uneori prezentă şi partea vătămată D.C., cele două părţi vătămate fiind în permanenţă agresate fizic şi moral.

În intervalul 12 – 19 ianuarie 2000, într-o zi care nu a putut fi stabilită, cele două părţi vătămate au fost transportate la o biserică părăsită, care ulterior a fost identificată ca fiind biserica din cimitirul Giuleşti-Sîrbi, unde inculpaţii B.M., I.A., S.I., S.S., precum şi inculpatul R.G. le-au agresat din nou fizic şi moral, producându-le acestora mai multe leziuni, ameninţându-le cu moartea şi înscenând o executare prin spânzurătoare părţii vătămate R.V., părţile vătămate afirmând că agresorii erau înarmaţi cu pistoale şi obiecte contondente.

Partea vătămată R.V. a afirmat că atât ea, cât şi partea vătămată D.C. au fost examinate din punct de vedere medical de o persoană care s-a prezentat ca fiind medic, acesta prezentând agresorilor consecinţele sale şi stabilind îngrijirile medicale de care cele două părţi vătămate aveau nevoie. Datorită apariţiei în paginile ziarelor a unui comunicat privind dispariţia părţii vătămate D.C. şi stabilindu-se că aceasta nu a participat la săvârşirea furtului, inculpatul B.M. a eliberat-o în ziua de 19 ianuarie 2000, ameninţând-o că în cazul în care va sesiza organele de poliţie, va fi omorâtă împreună cu familia sa. Pentru a cumpăra tăcerea părţii vătămate D.C., inculpatul B.M. i-a achitat acesteia ratele la autoturismul personal DACIA în valoare de 18.000.000 lei şi i-a asigurat un sejur la munte de 2 zile, împreună cu o persoană de sex feminin de moravuri uşoare.

Totodată, inculpatul B.M. a angajat partea vătămată D.C. la firma sa, deoarece acesteia îi fusese desfăcut contractul de muncă la Parchetul de pe lângă Judecătoria sector 6 Bucureşti, ca urmare a absenţelor nemotivate în perioada 12 – 19 ianuarie 2000. Partea vătămată D.C. nu a povestit familiei sale cele întâmplate.

În ziua de 12 ianuarie 2000, deoarece hainele cu care era îmbrăcată partea vătămată R.V. erau murdare de sânge, datorită agresiunilor fizice la care aceasta fusese supusă, inculpatul B.M. i-a cerut părţii vătămate să se dezbrace de hainele cu care fusese îmbrăcat, oferindu-i haine de schimb, pe care inculpatul le cumpărase special pentru aceasta. Fiind de faţă în acel moment, inculpata L.L.C. a afirmat că hainele părţii vătămate sunt de calitate şi le doreşte pentru sine şi profitând de neputinţa părţii vătămate de a se opune, inculpata şi-a însuşit hainele acesteia, pe care le-a transportat la subunitatea CRINGAŞI aparţinând S.C. N. S.A. Bucureşti, solicitând ca acestea să fie curăţate şi plătind suma de 123.500 lei. Pe bonul eliberat de unitatea N. au fost stipulate obiectele de vestimentaţie lăsate la curăţat cu menţiunea că acestea prezentau urme de sânge.

La rândul său şi partea vătămată D.C. a fost obligată să schimbe hainele sale murdare de sânge, fiind îmbrăcată cu haine achiziţionate în acest scop de inculpatul B.M.

În perioada 19 ianuarie – 7 februarie 2000 inculpaţii I.A. şi A.M., precum şi R.G. au mai participat sporadic la lipsirea de libertate a părţii vătămate R.V., în final aceştia retrăgându-se din această acţiune, deoarece inculpatul B.M. nu îşi respectase promisiunile făcute cu privire la plata unor recompense, acesta din urmă amânând aceste plăţi până la momentul recuperării efective a banilor furaţi.

În ziua de 4 februarie 2000, inculpatul B.M. s-a deplasat în localitatea Breaza, judeţul Prahova, la vila sa, unde s-a întâlnit cu martorul R.P., persoana care deţinea cheile vilei şi se ocupa de îngrijirea acesteia. În timpul discuţiilor, inculpatul B.M. a comunicat acestuia că la vila sa va veni un grup de prieteni ai inculpatului pentru a petrece câteva zile, cerându-i totodată martorului să îi înmâneze cheile de la vilă.

În ziua de 7 februarie 2000, inculpaţii S.I., S.S. şi L.L.C. au transportat partea vătămată R.V. la vila inculpatului B.M. din localitatea Breaza, unde aveau obligaţia să îl păzească şi să îl ascundă totodată, deoarece în Bucureşti demaraseră cercetările de căutare a părţii vătămate.

În perioada 7 - 14 februarie 2000, partea vătămată R.V. a fost lipsită de libertate în mod ilegal în vila inculpatului B.M. de la Breaza, de către cei trei inculpaţi arătaţi mai sus, partea vătămată nemaifiind supusă aceluiaşi gen de agresiuni, ci, în principal, agresiunile exercitate asupra acesteia au fost de ordin moral, inculpaţii ieşind în exteriorul vilei doar în timpul nopţii, pe rând, fără partea vătămată, pentru a se ascunde de privirile eventualilor martori. De regulă, împrejurimile vilei erau cercetate de inculpata L.L.C., aceasta neavând posibilitatea să păzească singură partea vătămată.

În noaptea de 14 februarie 2000, în jurul orei 3,00, profitând de un moment de neatenţie al inculpaţilor S.I., S.S. şi L.L.C., care se aflau sub influenţa băuturilor alcoolice, partea vătămată şi-a recuperat actele de identitate care se aflau la cei trei inculpaţi şi a părăsit vila în care se afla sechestrat, escaladând o fereastră care nu era asigurată cu sistem de încuiere.

Recunoscând împrejurările şi topografia localităţii Breaza, partea vătămată a fugit din vilă prin grădina aflată în spatele acesteia, a sărit gardul împrejmuitor şi şi-a continuat alergarea pe pajiştea învecinată cu terenul vilei, reuşind să ajungă la complexul Agrement din localitatea Breaza, care era păzit de gardianul public B.A. Partea vătămată R.V. a solicitat gardianului public să îl ascundă, povestindu-i pe scurt motivele pentru care îi solicita acest lucru. B.A. a anunţat Corpul Gardienilor Publici din localitatea Breaza care, la rândul lor, au sesizat organele de poliţie din Breaza, cerând sprijinul urgent al acestora. Din declaraţia lui B.A., a rezultat că partea vătămată R.V. era epuizată fizic, rănită pe braţe, acuzând chiar o fractură la braţul stâng, starea psihică a părţii vătămate fiind aceea a unui om hăituit, avea privirea rătăcită, vorbea incoerent, era foarte speriată şi solicita în permanenţă să fie ascuns, cerând insistent gardianului să fie împuşcat în cazul în care cei care l-au sechestrat reuşesc să-l găsească.

La scurt timp după evadarea părţii vătămate, inculpaţii S.S., S.I. şi L.L.C. au sesizat lipsa părţii vătămate şi imediat au plecat în căutarea acesteia cu autoturismul cu care efectuaseră deplasarea, inculpaţii străbătând circa două ore suprafeţe din Breaza unde considerau că partea vătămată s-ar fi putut afla. Momentul plecării şi reîntoarcerii celor trei inculpaţi a fost sesizat de acelaşi martor R.P. al cărui domiciliu de învecinează cu vila inculpatului B.M. După reîntoarcerea la vilă, cei trei inculpaţi au încercat să şteargă urmele prezenţei părţii vătămate în vilă, iar în jurul orei 10,00, au părăsit vila cu intenţia de a se reîntoarce la Bucureşti. În dimineaţa zilei de 14 februarie 2000, au fost formate echipe operative de către organele de poliţie şi parchet, cei trei inculpaţi fiind identificaţi şi reţinuţi pe raza localităţii Breaza de către un echipaj de poliţie. În localitatea Breaza s-au deplasat în cursul dimineţii de 14 februarie 2000 şi martorii D.C. şi M.C. cu un autoturism condus de S.G.C.

La verificarea respectivului autoturism, s-a constatat că în portiera stângă faţă a acestuia se afla un pistol semiautomat marca Scorpion şi 12 cartuşe calibru 7,65 mm, pistolul prezentând cartuş pe ţeavă. Împreună cu partea vătămată R.V., organele de poliţie au refăcut traseul parcurs de către acesta în sens invers, începând cu complexul Agrement şi terminând cu locul în care se afla situată vila inculpatului B.M. Fără a pătrunde în locuinţă, partea vătămată a relatat cu lux de amănunte în faţa martorului R.P., aspectul interior al vilei (mobilier, dotări interioare, topografie etc.), precum şi locuri în care partea vătămată, în mod intenţionat şi-a aplicat impresiuni digitale. Cele relatate de către partea vătămată au fost confirmate în momentul efectuării percheziţiei domiciliare la vila inculpatului B.M., percheziţie efectuată în prezenţa martorului R.P. şi a inculpatei L.L.C. Partea vătămată R.V. a fost examinată din punct de vedere medico-legal la I.M.L. Mina Minovici Bucureşti, constatându-se că aceasta prezintă leziuni care necesită pentru vindecare un număr de 20-30 zile îngrijiri medicale. Leziunile existente pe corpul părţii vătămate au fost evidenţiate în certificatul medico-legal, printre acestea fiind de remarcat: „fractură 1/3 medie inferioară cominativă cu deplasare de cubitus stâng”, partea vătămată fiind supusă unei intervenţii chirurgicale la data de 21 februarie 2000; „entorsă genunchi drept”; „multiple cicatrice în toate zonele corpului,” apreciindu-se că leziunile existente au fost produse prin lovire cu şi de corpuri dure, prin acţiunea unor obiecte dure ascuţite şi prin acţiunea unor obiecte agenţi traumatici fizic cu temperatură înaltă. În urma examinării urmelor papilare şi ale mucurilor de ţigări din interiorul vilei aparţinând inculpatului B.M., s-a constatat că în interiorul acesteia s-au aflat atât inculpaţii S.S., S.I., L.L.C., cât şi partea vătămată R.V. În urma relatărilor părţilor vătămate R.V. şi D.C. au fost identificate imobile din Bucureşti aparţinând inculpatului B.M., în care cele două părţi vătămate au fost sechestrate şi supuse unor agresiuni fizice şi morale, precum şi biserica părăsită din cimitirul Giuleşti Sârbi unde cele două părţi vătămate au fost transportate.

Din imobilul situat pe str. Guliver, s-au ridicat urme papilare care au fost analizate tehnico-ştiinţific, constatându-se că acestea aparţin inculpatului I.S., inculpatul negând că ar fi fost prezent vreodată în acel imobil.

Din declaraţiile părţii vătămate R.V. a rezultat faptul că T.M.M.l, pentru a induce în eroare organele de poliţie şi familia părţii vătămate, în ziua de 8 februarie 2000 a trimis prin mandatul telefonic nr. 166 suma de 4.000.000 lei mamei părţii vătămate R.M., înscriind la rubrica „expeditor” numele părţii vătămate, mandatul fiind trimis din judeţul Argeş.

Tot din declaraţiile părţii vătămate R.V., în noaptea de 12 ianuarie 2000, din ordinul inculpatului B.M., a fost mutat din locul de parcare situat în faţa firmei inculpatului, autoturismul părţii vătămate, în vederea disimulării locului în care partea vătămată era sechestrată. Autoturismul a fost identificat de organele de poliţie din Bucureşti, fiind în stare de funcţionare.

Din declaraţiile părţilor vătămate coroborate cu probele existente la dosarul cauzei, a rezultat că în perioada în care acestea au fost sechestrate, violenţele fizice şi morale au fost exercitate timp de mai multe ori pe zi şi uneori noaptea, de inculpaţii I.A., B.M., A.M., S.I., S.S., precum şi de inculpatul R.G. În timpul în care părţile vătămate erau lăsate să îşi revină de pe urma violenţelor exercitate asupra lor, erau lăsate să doarmă, paza acestora efectuându-se în ture, zi şi noapte, de inculpaţii S.I., S.S. şi de T.M.M.l, T.A.Şt., P.I.Şt. şi S.F. În fiecare zi, la violenţele exercitate asupra părţilor vătămate a asistat şi inculpata L.L.C., aceasta aflându-se în relaţii intime cu inculpatul S.S. În momentul identificării inculpatului I.A. a fost percheziţionat autoturismul acestuia care era condus de martorul G.R.M., în interior fiind depistate o vestă antiglonţ, trei măşti, un pistol cu gaze marca NALTHEB P99 calibru 9 mm, 50 cartuşe cu încărcătură iritant-lacrimogenă, un cuţit cu lamă rabatabilă în lungime de 18 cm, un castet telescopic elastic în lungime de 45 cm, toate obiectele găsite aparţinând inculpatului I.A.

La momentul identificării inculpatului I.S., acesta şi-a declinat o identitate falsă în faţa organelor de poliţie, afirmând că se numeşte S.R.G. şi oferind date de stare civilă necorespunzătoare adevărului. Prin verificarea urmelor dactiloscopice, s-a dovedit adevărata identitate a inculpatului I.S., datele de stare civilă false oferite de acesta aparţinând fratelui său, S.S.G.

În ce îi priveşte pe inculpaţii T.A.Şt. şi P.I.Şt. instanţa de fond a reţinut că probele administrate în cauză nu pot duce la concluzia vinovăţiei acestor inculpaţi, nefiind întrunite elemente constitutive ale infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată.

S-a apreciat referitor la infracţiunea de lipsire de libertate, prevăzută de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., reţinută prin rechizitoriu în sarcina inculpaţilor că, prezenţa acestora la sediul firmei inculpatului B.M. nu s-a datorat intenţiei la infracţiunile de a lipsi părţile vătămate de libertate.

În speţă, celor doi inculpaţi le-a lipsit reprezentarea că în urma acţiunii sau inacţiunii lor victimele au fost lipsite în mod ilegal de libertate, dorind sau măcar acceptând producerea acestor urmări.

Ca urmare s-a constatat că lipseşte intenţia de a lipsi părţile vătămate de libertate şi s-a dispus achitarea inculpaţilor pentru cele două infracţiuni de lipsire de libertate în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Acelaşi temei al achitării a fost avut în vedere şi în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 323 C. pen., constatându-se, că cei doi inculpaţi nu au făcut parte dintr-o grupare cu caracter organizat şi nu au acţionat conform unui program iniţiat de inculpatul B.M.

Referitor la inculpatul R.G. prima instanţă a apreciat că probele administrate în cauză nu au dovedit cu certitudine participarea inculpatului la săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa prin actul de inculpare.

Faţă de existenţa unui puternic dubiu care îi profită inculpatului, instanţa a dispus achitarea acestuia în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru infracţiunile de lipsire de libertate prevăzute de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen. şi asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni prevăzute de art. 323 C. pen.

Împotriva sentinţei penale pronunţată de instanţa de fond, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, inculpaţii A.M., I.A., S.I., S.S., I.S., L.L.C., T.M.M., S.F., B.M. şi partea vătămată R.V. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a desfiinţat în parte sentinţa apelată şi rejudecând în fond a înlăturat aplicarea pedepsei complimentare prevăzută de art. 65 C. pen., pe lângă pedepsele principale rezultante, în cazul inculpaţilor I.A., A.M., S.I., S.S., I.S., L.L.C., B.M., T.M. şi S.F.

A aplicat inculpaţilor I.A., A.M., B.M., S.I. şi S.S. pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe câte o durată de 5 ani, iar inculpaţilor I.S., L.L.C., T.M. şi S.F. pe câte o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale stabilite pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., urmând ca aceste pedepse complimentare să se execute alături de pedeapsa închisorii rezultantă, aplicată în cauză fiecărui inculpat.

Prin aceeaşi decizie s-a dispus în baza art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), condamnarea inculpatului R.G. la 7 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 323 alin. (1) C. pen., instanţa de apel l-a condamnat pe inculpat la 3 ani închisoare, urmând ca în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia pentru inculpatul R.G. de la 3 iunie 2001, până la punerea efectivă în libertate.

S-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii apelanţi şi ca tardiv cel formulat de partea civilă R.V.

Pentru inculpatul I.A. s-a dedus prevenţia de la 20 februarie 2000 la zi, iar pentru inculpatul A.M. de la 7 martie 2000 la zi, inculpaţii apelanţi şi partea civilă fiind obligaţi la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că este întemeiată critica parchetului referitoare la greşita aplicare a pedepselor complimentare, din cuprinsul dispoziţiilor art. 34 şi art. 35 C. pen., rezultând că pedeapsa complimentară trebuia aplicată pe lângă pedeapsa principală şi apoi pe lângă cea rezultantă.

Cu privire la motivul de apel referitor la greşita achitare a inculpaţilor T.A.Şt., P.I.Şt. şi R.G. s-a constatat că este întemeiată doar critica privind pe inculpatul R.G., probele administrate în cauză demonstrând că acesta a participat la lipsirea de libertate a părţii vătămate R.V.

Instanţa de control judiciar a analizat pe larg probele din coroborarea cărora a rezultat că inculpatul R.G. a participat în intervalul 12 – 19 ianuarie 2000 la transportarea părţilor vătămate într-o biserică părăsită din cimitirul Giuleşti – Sârbi şi l-a agresat fizic şi moral pe partea vătămată R.V., acţionând în acelaşi mod şi în perioada următoare, între 19 ianuarie – 7 februarie 2000.

Probele administrate în cauză au confirmat faptul că acelaşi inculpat, R.G. făcea parte din gruparea lui I.A. şi A.M., grupare cunoscută în lumea interlopă ca ocupându-se cu recuperări, motiv pentru care inculpatul B.M. a şi apelat la ajutorul acestuia.

Referitor la critica parchetului care viza greşita achitare a inculpaţilor T.A.Şt. şi P.I.Şt. s-a apreciat ca fiind neîntemeiată, astfel că în mod corect a reţinut prima instanţă nevinovăţia acestora.

Probele efectuate în cauză nu au format convingerea instanţelor că cei doi inculpaţi au avut intenţia să participe la lipsirea de libertate a părţilor vătămate şi că făceau parte dintr-o grupare constituită tocmai pentru a recupera o eventuală sumă de bani sustrasă de aceştia, aşa încât, s-a constatat că în mod just s-a dispus achitarea acestor inculpaţi.

Apelul părţii civile R.V. a fost respins ca tardiv constatându-se că a fost declarat la data de 12 martie 2002, cu mult peste termenul de 10 zile prevăzut de art. 363 C. proc. pen., în condiţiile în care partea civilă a fost prezentă la dezbateri, iar sentinţa s-a pronunţat la 15 februarie 2002.

Apelurile inculpaţilor au fost apreciate ca nefondate şi respinse ca atare, reţinându-se că din probele existente la dosar rezultă cu certitudine vinovăţia acestora în comiterea infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi.

Împotriva deciziei pronunţate în apel au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpaţii I.A., A.M., I.S., S.I., S.S., B.M., R.G., S.F., L.L.C. şi T.M. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Critica invocată de parchet vizează greşita achitare a inculpaţilor T.A.Şt. şi P.I.Şt. susţinându-se în motivele de recurs că instanţele au comis o gravă eroare de fapt.

În recursurile lor inculpaţii au reiterat, în esenţă, criticile din apel, susţinând că nu se fac vinovaţi de comiterea faptelor, iar inculpatul R.G. a solicitat casarea deciziei Curţii de Apel Bucureşti şi menţinerea sentinţei penale pronunţată de prima instanţă, considerând că în mod corect s-a dispus prin acea hotărâre achitarea sa.

Recursul declarat de parchet este întemeiat.

Analizând actele şi lucrările de la dosar în raport de critica invocată, Curtea constată, că instanţele în mod nejustificat au dispus achitarea inculpaţilor T.A.Şt. şi P.I.Şt.

Probele administrate atestă în mod indubitabil că faptele comise de aceştia întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal şi asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni.

Astfel, inculpaţii T.A.Şt. şi P.I.Şt. au determinat telefonic pe partea vătămată R.V. să se prezinte la adresa din str. Plevnei unde a fost sechestrată asigurându-l că nu i se va întâmpla nimic.

Cei doi inculpaţi au făcut parte din grupul condus de inculpatul B.M. şi au participat la lipsirea de libertate a părţilor vătămate.

Martorul B.F. a declarat că inculpaţii P.I.Şt. şi T.A.Şt. au primit un telefon, inculpatul B.M. cerându-le să se deplaseze la firma sa pentru a discuta în legătură cu R.V.

Martora N.M., concubina părţii vătămate R.V. a precizat că acesta din urmă, în noaptea de 11 ianuarie 2000 a primit telefon de la trei persoane şi, din discuţiile purtate a înţeles că se numeau A. (porecla inculpatului T.A.Şt.), M. şi S., cei trei acuzând pe partea vătămată R.V. că ar fi sustras o sumă mare de bani şi i-au solicitat să se întâlnească cu ei într-un anumit loc.

A mai susţinut martora că ulterior partea vătămată a avut o convorbire telefonică cu D.C., iar din discuţia acestora martora a reţinut că inculpatul T.A.Şt. îi cerea părţii vătămate R.V. să se întâlnească, acuzând-o de furtul unei sume foarte mare de bani.

Martorul D.C., în depoziţia sa a relatat că în seara zilei de 11 ianuarie 2000 şi respectiv în dimineaţa zilei de 12 ianuarie 2000 a primit telefon, în mai multe rânduri de la inculpaţii I.A., (zis S.G.), de la A. (porecla inculpatului T.A.Şt.) şi P.I.Şt. care, după ce i-au făcut cunoscut că partea vătămată R.V. este la ei i-au cerut să-l convingă să le dea banii furaţi pentru a înceta agresiunile exercitate asupra acestuia.

Inculpaţii i-au spus martorului „că îl vor ţine pe R.V. la ei” până le va restitui banii, iar dacă nu o va face „îl vor omorî”.

Acelaşi martor a mai afirmat că deplasându-se la biroul inculpatului B.M. a aflat de la inculpaţii P.I.Şt. şi T.A.Şt. că inculpatul plecase împreună cu I.A. şi A.M. să-l aducă pe partea vătămată D.C. pentru că V.R. ar fi recunoscut săvârşirea furtului împreună cu acesta.

Pe de altă parte, partea vătămată R.V. a declarat că inculpatul T.A.Şt. i-a comunicat telefonic că se află pe str. Plevnei împreună cu inculpaţii P.I.Şt. şi B.M. şi în urma convorbirilor telefonice avute cu T.A.Şt. şi P.I.Şt., părţi

← CSJ. Decizia nr. 4446/2003. Penal. Art.183 c.pen. Recurs		CSJ. Decizia nr. 4448/2003. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

CSJ. Decizia nr. 4432/2003. Penal. Art.180 alin.2 c.pen. Recurs în anulare CSJ. Decizia nr. 4436/2003. Penal. întrerupere executare pedeapsa. Recurs CSJ. Decizia nr. 4446/2003. Penal. Art.183 c.pen. Recurs CSJ. Decizia nr. 4448/2003. Penal CSJ. Decizia nr. 4451/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175 c.pen. Recurs CSJ. Decizia nr. 4456/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen. Recurs