CSJ. Decizia nr. 4461/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4461/2003
Dosar nr. 2557/2003
Şedinţa publică din 14 octombrie 2003
Asupra recursurilor de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 134 din 13 februarie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 13 şi art. 37 lit. b) din acelaşi cod, a condamnat pe inculpatul T.M. la câte 8 ani închisoare (pentru 3 fapte).
Conform art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost menţinută starea de arest şi s-a dedus prevenţia de la 7 noiembrie 2001 la zi.
În baza art. 211 alin. (2) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), instanţa a condamnat pe inculpatul O.I. la câte 8 ani închisoare (pentru 3 fapte).
Conform art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1309 din 2 mai 2001 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, urmând ca restul rămas neexecutat de 1 an, 3 luni şi 3 zile să fie contopit în fiecare din pedepsele aplicate prin hotărâre.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b), s-a dispus ca inculpatul O.I. să execute pedeapsa de 8 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi a arestării preventive de la 8 noiembrie 2001 la zi, menţinându-se starea de arest a inculpatului.
În baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen., inculpaţii au fost obligaţi, în solidar la 5.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă A.E., la 3.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă S.M. şi la 2.500.000 lei despăgubiri civile către partea civilă G.N.
Tribunalul a reţinut, că la data de 19 octombrie 2001, în timp ce inculpatul T.M. asigura paza, O.I. a smuls un lănţişor de aur de la gât, părţii vătămate A.E., care ulterior s-a constituit parte civilă cu suma de 5 milioane lei.
Ulterior la 20 octombrie 2001 şi la 31 octombrie 2001, folosind acelaşi mod de operare cei doi inculpaţi au deposedat alte două părţi vătămate S.M. şi G.N. de obiecte de aur.
Iniţial ambii inculpaţi au recunoscut săvârşirea faptelor, recunoaştere care se coroborează cu declaraţiile părţilor vătămate şi declaraţia martorului M., care a cumpărat în repetate rânduri lănţişoare de aur de la ambii inculpaţi, fără a cunoaşte provenienţa acestora. Ambii inculpaţi au antecedente penale, T.M. fiind recidivist.
Prin Decizia penală nr. 205 din 15 aprilie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii T.M. şi O.I. împotriva sentinţei penale nr. 134 din 13 februarie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
Curtea de apel a constatat că sentinţa apelată este legală şi temeinică, atât sub aspectul condamnării apelantului T.M., cât şi sub aspectul individualizării pedepsei, critică formulată în apelul inculpatului O.I., apreciind că pedeapsa a fost bine individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În instanţa de apel, la cererea inculpatului T.M., au fost reaudiate părţile vătămate G. N. şi A.E. care şi-au menţinut declaraţiile iniţiale, susţinând că ambii inculpaţi au participat la săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie, fiind împreună.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii O.I. şi T.M., primul solicitând reducerea pedepsei, iar ultimul solicitând achitarea sa.
Examinând ambele recursuri, Curtea constată că sunt nefondate pentru următoarele argumente:
Cu privire la recursul declarat de inculpatul O.I.
Conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixe în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Prin hotărârile atacate, instanţele au avut în vedere aceste criterii generale individualizând corect pedepsele stabilite, precum şi pedeapsa rezultantă, atât în raport cu gravitatea infracţiunilor de tâlhărie săvârşită de inculpatul O.I. în calitate de autor cu concursul de infracţiuni, cât şi cu periculozitatea inculpatului, infractor recidivist, stabilind pedeapsa rezultantă conform art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen.
Curtea apreciază că această pedeapsă rezultantă a fost bine individualizată, şi în consecinţă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de acest inculpat.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsă timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 8 noiembrie 2001 la zi, pentru inculpatul O.I.
Referitor la recursul declarat de T.M., Curtea reţine, de asemenea, netemeinicia acestuia, deoarece, în raport cu probele administrate în cauză (printre care se află însăşi recunoaşterea iniţială a acestui inculpat, declaraţiile părţilor vătămate, declaraţia coinculpatului O.I., declaraţia martorului M.V.), vinovăţia sa, în calitate de complice, a fost bine stabilită de ambele instanţe. Ajutorul dat de acest inculpat la săvârşirea celor trei fapte de tâlhărie, a constat în prezenţa sa alături de autorul O.I, la săvârşirea infracţiunilor în scopul de a asigura paza şi de a intimida victimele, precum şi ajutorul dat pentru valorificarea bunurilor sustrase prin violenţă.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului T.M., timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 7 noiembrie 2001 la zi.
În consecinţă, ambele recursuri vor fi respinse ca nefondate.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 1.400.000 lei, fiecare, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii O.I. şi T.M. împotriva deciziei penale nr. 205 din 15 aprilie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedepsele aplicate, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 7 noiembrie 2001 la 14 octombrie 2003, pentru inculpatul T.M. şi de la 8 noiembrie 2001 la 14 octombrie 2003, pentru inculpatul O.I.
Obligă pe recurenţi la plata sumei de câte 1.400.000 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4423/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 4462/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
