CSJ. Decizia nr. 4459/2003. Penal

Decizii penale CSJ 2003

ROMÂNIA

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.4459/2003

Dosar nr.4087/2003

Şedinţa publică din 14 octombrie 2003

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Călăraşi, prin sentinţa penală nr. 77 din 17 iulie 2003, a respins cererea formulată de inculpatul V.G.I. de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 75 lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (2), cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

A respins cererea formulată de inculpatul V.V.I. de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (2), cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

A respins cererea formulată de inculpatul V.G.V. de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 181 C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpatul V.G.I., din infracţiunile prevăzute de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 1¹ pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 75 lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 75 lit. a), art. 73 lit. b) şi art. 74 – art. 76 C. pen. şi în baza acestor din urmă texte de lege, l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 61 alin. (2) C. pen., a dispus revocarea liberării condiţionate privind restul de pedeapsă de 238 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 190 din 9 mai 2002 a Judecătoriei Călăraşi, a contopit acest rest de pedeapsă, cu pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată în prezenta cauză, inculpatul V.G.I. având de executat, conform art. 33 – art. 34 C. pen., pedeapsa cea mai grea, respectiv 6 ani închisoare.

A aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

A menţinut starea de arest a inculpatului, a computat, în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), perioada reţinerii şi arestării preventive de la 2 aprilie 2003 la zi şi a prelungit arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile, de la 30 iulie 2003 la 28 august 2003.

În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârşită de inculpatul V.V.I., din infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 73 lit. b) şi art. 74 – art. 76 C. pen. şi, în baza acestor din urmă texte de lege, a condamnat pe acest inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

A aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

A menţinut starea de arest a inculpatului V.V.I., a computat, în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), perioada reţinerii şi arestării preventive de la 20 mai 2003 la zi şi a prelungit arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile, de la 19 iulie 2003 la 17 august 2003.

În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârşită de inculpatul V.G.V., din infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 20 şi la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 73 lit. b) şi art. 74 – art. 76 C. pen. şi, în baza acestor din urmă texte de lege, a condamnat pe acest inculpat la pedeapsa de un an închisoare.

A aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

A menţinut starea de arest a inculpatului V.G.V., a computat, în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), perioada reţinerii şi arestării preventive de la 20 mai 2003 la zi şi a prelungit arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile, de la 19 iulie 2003 la 17 august 2003.

A luat act că partea vătămată C.C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

A admis cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă Spitalul Judeţean Călăraşi şi a obligat pe inculpaţii V.G.I., V.V.I. şi V.G.V., în solidar, la plata către aceasta a sumei de 2.705.368 lei (reprezentând 1/2 din suma de 5.410.736 lei, solicitată de partea civilă, ca urmare a aplicării art. 73 lit. b) C. pen.), cu titlu de despăgubiri civile, precum şi la plata dobânzilor legale aferente sumei, până la achitarea integrală a debitului.

Inculpaţii au fost obligaţi, fiecare, la plata sumei de câte 3.500.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care onorariile în sumă de câte 900.000 lei, cuvenite pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Hotărând astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că la data de 30 martie 2003, în loc public şi cu intenţia de a-i suprima viaţa, inculpaţii au lovit cu o bâtă şi picioarele şi au înjunghiat-o cu un cuţit pe partea vătămată C.C., provocându-i leziuni ce i-au pus viaţa în pericol şi au necesitat intervenţia chirurgicală de urgenţă pentru a înlătura pericolul vital.

În aceleaşi împrejurări inculpatul V.G.I. a purtat fără drept un cuţit, în condiţii ce au pus în pericol viaţa victimei.

Împotriva sentinţei penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi şi inculpaţii V.G.V., V.V.I. şi V.G.I.

În apelul parchetului hotărârea instanţei de fond a fost criticată pentru greşita schimbare a încadrării juridice a faptelor săvârşite de inculpatul V.G.I., într-o singură infracţiune prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., înlăturând incidenţa art. 1¹ pct. 1 din Legea nr. 61/1991, reţinând în mod greşit că portul de cuţit este o circumstanţă a tentativei de omor; pentru greşita reţinere în favoarea celor trei inculpaţi a circumstanţei atenuante legale, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., precum şi a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 – art. 76 C. pen. şi pentru greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor.

Inculpaţii, în apelul lor, au criticat soluţia primei instanţe sub aspectul individualizării pedepselor aplicate, solicitând reducerea acestora, dând eficienţă mai mare circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea lor.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 484 din 29 august 2003 a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi, a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 77 din 17 iulie 2003, pronunţată de Tribunalul Călăraşi şi pe fond:

1. În baza art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul V.G.I. la 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., conform art. 65 din acelaşi cod.

În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei prevăzută de art. 1¹ pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 75 lit. a) C. pen., în art. 1¹ pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., texte de lege în baza cărora l-a condamnat pe inculpat la 2 ani închisoare, cu aplicarea dispoziţiilor art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiţionate a restului de pedeapsă neexecutat de 238 zile din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 190/2002 a Judecătoriei Călăraşi, rest care se contopeşte cu pedeapsa rezultantă, în final inculpatul execută 8 ani închisoare, cu art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., conform art. 65 C. pen.

A menţinut starea de arest a inculpatului, în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus prevenţia inculpatului de la 1 aprilie 2003, la 29 august 2003 şi a prelungit arestarea preventivă a inculpatului pentru 30 de zile, de la data de 29 august 2003, la 27 septembrie 2003.

2. În baza art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul V.V.I. la 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., conform art. 65 din acelaşi cod.

A menţinut starea de arest a inculpatului, în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus prevenţia de la 20 mai 2003, la 29 august 2003 şi a prelungit arestarea preventivă a acestui inculpat pentru 30 de zile, de la 18 martie 2003, la 16 septembrie 2003.

3. În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârşită de inculpatul V.G.V., din art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în art. 26, raportat la art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 74 – art. 76 C. pen., texte de lege în baza cărora a condamnat pe inculpat la un an închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

A obligat pe inculpaţi, în solidar, la plata despăgubirilor civile către Spitalul Judeţean Călăraşi, în sumă de 5.410.736 lei plus dobânda legală până la plata sumei.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.

4. A luat act de retragerile declaraţiilor de apel ale inculpaţilor V.V.I. şi V.G.V.

În motivarea acestei soluţii, instanţa de control judiciar a reţinut că instanţa fondului, în mod greşit a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpatul V.G.I. într-o singură infracţiune prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., apreciind că portul de cuţit intră sub incidenţa prevederilor art. 1¹ pct. 1 din Legea nr. 61/1991, modificată, ca infracţiune de sine stătătoare şi se află în concurs real cu prima infracţiune, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen.

Instanţa de control judiciar a mai apreciat că în mod greşit prima instanţă a reţinut circumstanţa legală atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., în favoarea inculpaţilor, întrucât din probe nu rezultă că aceştia au săvârşit infracţiunea sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii determinate de o provocare din partea părţii vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii, mai ales că, în prima fază a conflictului, inculpaţii V.V.I. şi V.G.V. nu s-au aflat la faţa locului şi deci, nici nu aveau cum să fie tulburaţi de victimă.

De asemenea, instanţa de apel a apreciat că în mod greşit au fost reţinute în favoarea inculpaţilor V.G.I. şi V.V.I. circumstanţe atenuante, prevăzute de art. 74 – art. 76 C. pen., în concurs cu agravanta prevăzută de art. 75 lit. a) din acelaşi cod, având în vedere că pe parcursul procesului penal, cei doi inculpaţi au avut o poziţie oscilantă, nesinceră, iar din cazierul judiciar al acestora rezultă că au mai fost condamnaţi pentru infracţiuni de violenţă.

În termenul legal, împotriva deciziei penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul V.G.V.

În recursul parchetului, soluţia instanţei de control judiciar a fost criticată pentru:

- omisiunea instanţei de a se pronunţa cu privire la apelul inculpatului V.G.I. (motiv de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen.);

- nelegalitatea pedepsei aplicate inculpatului V.G.V., întrucât instanţa a stabilit o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege (motiv de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 teza a II-a C. proc. pen.);

- greşita reţinere a circumstanţelor atenuante în cazul inculpatului V.G.V. (motiv de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 teza I-a C. proc. pen.).

Inculpatul V.G.V. nu şi-a motivat recursul, iar la termenul din 14 octombrie 2003, în şedinţa publică de judecată a declarat că înţelege să-şi retragă recursul.

Recursul parchetului este fondat, numai în ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., urmând a fi admis ca atare.

1. Din examinarea actelor dosarului se constată că împotriva sentinţei penale a primei instanţe au declarat apel atât parchetul, cât şi inculpaţii V.G.I., V.V.I. şi V.G.V.

Deşi, instanţa de control judiciar a luat act în încheierea de şedinţă din data de 25 august 2003, când au avut loc dezbaterile asupra apelurilor promovate în cauză, că inculpatul V.G.I. a solicitat în apelul său schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 20, raportat la art. 174 – art. 176 C. pen. şi să se redozeze pedeapsa, în sensul micşorării acesteia, prin lărgirea efectelor circumstanţelor atenuante aplicate de prima instanţă, motive pe care apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, avocat S.M., le-a susţinut oral, instanţa de apel, prin Decizia atacată a omis să se pronunţe cu privire la apelul declarat în cauză de acest inculpat.

2. În ce priveşte critica formulată de parchet referitoare la nelegalitatea pedepsei aplicate inculpatului V.G.V., se constată că este nefondată.

Instanţa a reţinut în sarcina acestui inculpat şi l-a condamnat pentru complicitate la tentativa infracţiunii de omor calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 26, raportat la art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen.

Cum pedeapsa prevăzută în art. 175 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat este de la 15 la 25 de ani închisoare, potrivit art. 21 alin. (2) din acelaşi cod, tentativa se pedepseşte cu închisoare de la 7 ani şi 6 luni la 12 ani şi 6 luni.

Conform art. 76 lit. b) C. pen., dacă se constată că există circumstanţe atenuante, când minimul special al pedepsei închisorii este de 5 ani sau mai mare, pedeapsa poate fi coborâtă sub minimul special, dar nu mai jos de un an şi prin urmare, pedeapsa aplicată în cauză inculpatului, se situează în limitele legale.

3. Nici critica referitoare la greşita reţinere în favoarea inculpatului V.G.V. a circumstanţelor atenuante, nu este fondată.

Potrivit art. 74 C. pen., pot fi circumstanţe atenuante, între altele, conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea infracţiunii şi atitudinea sa după săvârşirea infracţiunii rezultând din comportarea sinceră, în cursul procesului penal.

În cauza de faţă, se constată că instanţele au acordat importanţa cuvenită împrejurării că inculpatul V.G.V. este infractor primar, că şi-a recunoscut contribuţia la fapta săvârşită de ceilalţi doi infractori, astfel că reţinerea circumstanţelor atenuante în favoarea sa este pe deplin justificată.

Aşa fiind, în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. c) C. proc. pen., secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie, constatând îndeplinite cerinţele cazului de recurs prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., va admite recursul declarat de Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti numai în ce priveşte critica referitoare la omisiunea instanţei de control judiciar de a se pronunţa asupra apelului inculpatului V.G.I., va casa Decizia atacată şi va trimite cauza la Curtea de Apel Bucureşti pentru soluţionarea apelului declarat de acest inculpat, împotriva sentinţei penale nr. 77 din 17 iulie 2003 a Tribunalului Călăraşi.

Va lua act de retragerea recursului declarat de inculpatul V.G.V. împotriva aceleiaşi decizii.

Constatând că subzistă temeiurile care au condus la luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpatul V.G.I., în baza art. 160^d C. proc. pen., va prelungi această măsură de la 15 octombrie 2003, până la 13 noiembrie 2003, inclusiv.

Conform art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent V.G.V. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul V.G.I. se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 484 A din 29 august 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe inculpaţii V.G.V. şi V.G.I.

Casează Decizia atacată numai cu privire la nesoluţionarea apelului declarat de inculpatul V.G.I. şi trimite în acest sens, cauza pentru rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti.

Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul V.G.V. împotriva aceleiaşi decizii.

Prelungeşte măsura arestării preventive a inculpatului V.G.I. de la 15 octombrie 2003, până la 13 noiembrie 2003, inclusiv.

Obligă pe recurentul inculpat V.G.V. la plata sumei de 1.400.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul în sumă de 200.000 lei, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul V.G.I. se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 octombrie 2003.

← CSJ. Decizia nr. 4492/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175...		CSJ. Decizia nr. 4458/2003. Penal. Art.174,175,176 c.pen. Recurs →

CSJ. Decizia nr. 4459/2003. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre CSJ. Decizia nr. 4459/2003. Penal